miercuri, 14 iulie 2010

Ganduri

Ganduri amestecate intr-un nor de praf, zambet fals pictat intr-o realitate cruda, imagini pierdute in bataia vantului, un acelasi om,si totusi nou. Eu...

Au trecut nopti amare, si zile indulcite de soare, am crescut, pierzandu-ma in multimea banala, cu durere flamanda,ce-mi ardea sufletul incet,dar toate si-au avut rostul, si chiar daca atunci am spus, scris, facut lucruri pe care le-am regretat, azi nu mai gandesc asa. Am renovat ambalajul,putin mai matur, mai altfel in oglinda, si cladit interiorul de la temelie. In primul rand cu inima, i-am dat un impuls fulgerator, incat sa-si revina, sa se puna pe picioare, etapa ce s-a scurs in vreo 2 ani, chiar daca in tot acest timp s-au invartit persoane nesemnificative, dar, de la care am invatat si altceva, cum sa fac diferenta. E greu sa lasi in urma o amintire frumoasa, de care te simti legat ca intr-un pat cu catuse, iar cheia e pe noptiera, dar nu imposibil, vointa, si multa incredere in sine, nu exagerat, ca schimbam scenariul, dar cand se trece in uitare, apare si sclipirea de moment care iti deschide ochii,fraier am fost!

Am trecut la pereti, imi plac culorile, sa observ,analizez si sa cunosc oameni noi, de care sa ma leg, sau doar un pasager spre tinuturi noi, si nu cu sensul de a profita. Invat, inca invat sa ma cunosc, si sa vad ce pot, fara a incerca sa fiu placut de toti, ci doar de mine. O alta mentalitate, mai deschisa, cu vedere larga, si fara a fi dus de nas, de cuvinte marete, ce raman doar la acel stadiu, poate chiar gresita, avand de pierdut, dar, nici nu conteaza, deoarece azi totul e altfel.

Daca am plans pentru cineva?! Nu imi e rusine sa recunosc, din disperarea de a renunta la acel sentiment ce-mi acorda liniste si ma scotea din realitate, ceea ce mai tarziu am aflat ca se poate gasii si altfel, prin a face pace cu mine, si a fi indiferent cu restul,si 2 pentru ca simteam nevoia sa ma descarc,sa dau afara orice urma de durere, ce avea sa renasca iar si iar, pana cand ulterior am spus stop. Ne place drama, ce sa mai spunem, asa e omul, se agata cu disperare de fericire, fara a cauta si in alta parte,sub un alt sens. Am plans pentru a spune NU azi, cand e nevoie, sau maine, sau candva, undeva. Un Nu surazator de placut, ce acorda satisfactie, implinire si fericire, dar nu razbunare!

Finisarile inca sunt in faza de cladire, imprumut din realitatea curenta tot ce-mi trebuie, ce ma face mai puternic, mai bun, sau doar ce-mi place. Si imi plac multe, fugeam de un loc, unde speram sa nu ajung, dar acum sunt exact aici, iar dracul nu e asa rau, si soarele mi-a facut cu ochiul, mi-a acordat o noua sansa, spre linistea cautata. Am asezat scaunele, tablourile, am sters praful, am imbracat o noua tinuta, portocalie, si munca inobileaza,producand bani. Logic, sunt si insatisfactii, prea multe pentru a fi enumerate, dar...momentan imi place, si am amanat pasul spre viitorul meu, tocmai din frica de a ma cunoaste,si de a progresa. Dragostea e un peisaj anost, ce se loveste de furtuni, sigur din vina mea, si din gustul amar al femeilor cochete de care m-am lovit, un magnet, pentru NU STIU CE VREAU, il meritam, am adus aceasta placa cand nu puteam sa ofer mai mult,iar roata ... .

Am scris din durere, acum o fac din placere, stiu unde pot sa ajung, e abia inceputul drumului, spre cucerirea imposibilului, iar daca maine vreau sa vopsesc in roz, nu ma supar, si nici nu ma stresez, frica nu imi mai e, singuratatea nu mai doare, iar EU,

Ma tavalesc spre fericire!

miercuri, 19 mai 2010

Last words

Never say never! O replica de retinut, oricand se pot arunca aceste cuvinte in nas, incat ramai mut, chiar uimit de nesimtirea ce isi arunca capcanele in jurul tau. Ai o parere subiectiva asupra realitatii, ce nu poate fi schimbata de cei din jur, oricat ar incerca, nu dai 2 bani pe acele pareri subiective si ele, ce incearca sa iti deschida senzorii perceptiei. Ideea ta, se modifica, doar la nivelul gandurilor tale, evoluezi, suferi si mergi mai departe, dar indiferenta ta, e mai dulce si gustoasa, cand impungi cu ea,doar pentru tine, pentru restul e un cutit , ce se infige adanc, ucigand sperante si vise.
Nesuferit si acru, rautate izvorata din ura si dezamagiri senine, zambetul se cladeste singur pe chipul tau, fara acel farmec aparte, realizezi ca nu a nevoie de cineva, pentru a-ti aduce fericirea, o poti cauta si singur, doar sa vrei! In lucruri simple, in sanatate, poate si in ziua de maine, ea exista acolo.
M-am lovit in ultimul timp, de idei bine fixate in realitate! Nimeni nu se schimba,ramane la fel, daca asa iti e dat! Sincer?! Ne agatam cu disperare de fraze plinde de sperante, incat nu vrem sa acceptam adevarul! Evoluam, crestem, ceea ce duce la o schimbare majora in comportament, aspect si gandire. Efect? Benefic as spune, din capitolul raul necesar, iar putini observa clipele.
Apoi, am mai invatat ceva! Femeile nu stiu sa-si accepte infrangerea!!! Vorba de o relatie, un job, o prietenie, sau un obiect vestimentar, intr-o secunda se transforma intr-un dracusor plin de adrenalina, scuipand si improscand cu foc. Mereu expun ultimul cuvant, daca nu il au, jale mare, si de preferat e sa taci, sa intorci spatele si sa pleci, scapi de circul ieftin. Ai dreptate? O sa mori cu ea in mana, daca vrea, iar tu esti pampalau, iar multi barbati asa sunt, cu o pasarica calda langa se aduce curcubeul, pana nu te lasi pagubas, nu scapi. Viteza 1, calm si reprosuri, viteza a 2, deja nervi si tipete, iar in treapta a 3 zboara lucruri spre tine, daca nu si bagajele la usa, iar tu, ca baiat destept, ori trantesti usa, si o lasi sa vina la tine, daca esti undeva in sufletul ei, si nu ai gresit, vine cu coada intre picioare, iar daca ai gresit si faci pe nesimtitul, chiar si atunci exista o posibilitate sa iti sune la usa, sau varianta a 2, isi ceri scuze, intrand in treapta de marsarier, si aduci lucrurile la o situatie de plutire, unde neuronii se relaxeaza cu un masaj in talpa.
Finaluri nefericite, pentru tine, sau ele, cu despartiri dureroase, nu stie sa spuna am gresit, orgolii, sau intentii ascunse, nu conteaza, tot tu esti vinovatul, femeia e neinteleasa, si mereu va ramane asa, e unul nu mai incerc de foarte mult timp sa le inteleg, ele vor doar sa fie iubite=)) inca o replica ce ti-o modeleaza. Ai dreptate doar 70 la suta, si nu e ca tine totul! Prea multa ipocrizie, le vezi cum se vaita, incat iti provoaca scarba! Misogin? Deloc, dar nu ma mai las dus de nas, si unele se chinuie sa cladeasca planuri marete, eu fiind spectator, dar si actor, observator fin de minciuni, desi uneori ma las dus de nas, pentru a testa siretenia inculpatei.
Acum stiu cateva persoane ce stramba din nas, la parcurgerea acestui text, si mi-ar arunca replici, nu ca m-ar interesa, dar ele se incadreaza potrivit in tiparul de mai sus. Sunt nesuferit daca spun: toate faceti la fel, cel putin o data pe saptamana?! Sa nu o mai lungim, esentialul a fost descris, si cu aceasta ocazie inchei,dar nu inainte de....
Ultimul articol al acestui blog, e timpul sa-l las in urma, si sa devina o istorie de 2 ani, never say never, poate fac cale intoarsa candva, dar pentru un timp, spun pas! Ajunge cu expunerile si parerile mele nebune, cu texte strivite de tristete si bucurie, cu ganduri ciudate si subiecte visatoare. Realitatea mea cruda, pentru care am fost acuzat, de ce nu e vesela, nu se prezinta si in viata de zi cu zi, cativa oameni nu au stiut sa faca diferenta, iar in spatele cuvintelor se afla un om, la fel ca voi, poate cu mai mult, sau mai putin talent, dar bucuros ca stie sa spere, sa sufere si mereu sa se ridice cand e jos. Am optimismul in sange, speranta in ziua de maine, si blogul la trecut! Va multumesc pentru click-urile zgomotoase,si pentru suportul acordat.

vineri, 14 mai 2010

Gradinita, scoala, liceu, facultate, si ...viata!


Intr-un singur cuvant EDUCATIE! Investim in ea de pe la 4 ani, limbi straine, matematica, si dezvoltam treptat, pana la analiza matematica si astronomie. Ani de munca, studiu intens, si nopti fara somn, primul test, examen, si uite asa, pe la 25 de ani esti satul de ele, incat iti e scarba! Rasfoim carti, golim stilouri, si mazgalim foi, cu un singur scop, ca mai tarziu, sa ajungem sus, un cineva aparte, care stie sa faca diferenta, si cultivam informatie aiurea, pentru ca viata nu se traieste prin carti si exemple,contactul e dur, si lung, iar atunci ne formam, ca oameni,desi basicul il primim pe bancile scolii! Multi spun sa faci asa, sa inveti, dar tot ca tine faci, nu ai nevoie e exemple triste, printre care nu te regasesti, iti calauzesti pasii cu grija si lipsa de responsabilitate, inca poti risca,distra si alege.

De la copilul dulce de ieri, ajungi o tentativa de adult, gata sa-si ia destinul in maini, si sa-l modeleze dupa oportunitati si bunul plac, dar cu intrebari o mie, si raspunsuri 0!

Am vreo 20 de ani de scolit, cu vreo 2 de gradinita, si un bagaj de cunostinte, cat de cat larg, desi nu-mi place sa citesc, si nu ma pasioneaza multe, gen literatura,si totusi scriu, dar nu pentru mult timp, si nu stiu cum sa ma bucur de micile realizari avute. Tocesti neuronii, ca apoi, sa nu iti gasesti de munca, sau sa fii refuzat la n interviuri, si sa muncesti undeva,unde nu iti place! E criza, auzim peste tot, si?! Sa nu judecam sistemul...

Nu am invatat pentru ca trebuie, ci doar pentru ca am vrut, nu impins de la spate, bagat pe usa, shi iesit pe geam de la invatat, si uneori ma intreb, unde e amuzamentul? Raman amintiri din scoala, liceu, facultate, dar cand ajungi la munca, se intrerupe joaca, si tampesti, cand iti pui intrebarea pentru ce atat efort?

Lungesc prea mult, dupa vreo 5 ani de facultatea, asta e baza, in a te forma pentru viitorul job, si inca unul de examene, bani, cursuri suplimentare, am ajuns sa spun gata! Am o functie, chiar mai multe, si degeaba le am! Nu e ceva ce imi place, nu are rost sa intram in detalii, dar e over! Concluzia?!

Timpul s-a scurs in clepsidra, eu am crescut, am invatat multe, nu doar de pe bancile scolii, si e timpul pentru o mica schimbare inevitabila, din omul de ieri, in responsabilul de maine. Nici eu nu ma cred, dar e timpul sa spun stop plangerilor, si motivelor stupide, si sa imi astern un viitor, in care sa stralucesc,sper, si sa-mi placa ceea ce voi asterne pe foaia vietii. Nu am stiut sa ma bucur de rezultatul unui examen luat, sau sa-mi impart fericirea cu cineva, au fost doar satisfactii trecatoare, pentru care unii alearga o viata sa le reuseasca, iar pentru mine nu au sens,doar ceva ce trebuia sa-si urmeze cursul.

Am terminat facultatea, dupa licenta, alone pe mircea, cu picaturi de apa din cer, putin mandru, si trist, pentru cei 5 ani ce au zburat, parca ieri ma cautam pe lista, de jos in sus, si sa ma gasesc admis,chiar in frunte, apoi brevetul magic, ce-mi acorda sansa sa fug pe mare, si sa renunt la tot, ceea ce nu se va intampla, cat inca gandesc normal, intr-o zi cu soare, si un drum cu troleul din centrul istoric spre casa. Nici fiori, poate doar o satisfactie zambitoare,si fara sarbatoare! Dar inca nu era totul gata, cursuri scumpe, pentru o diploma plastifiata, si o stampila, luata chiar azi! De azi ajunge, pentru o perioada, cu prezenta la cursuri, cu examene, si stres, de azi astept sa incep munca,nu depinde doar de mine, ci terte persoane, la fel ca si in cazul vostru, gata sa dau din coate, si sa invat altceva nou!


joi, 13 mai 2010

Pain inside

Senzatiile si sentimentele ne definesc... Omul are momente de slabiciune, cand ne agatam cu disperare de amitiri si ne refugiem in locuri dragi, sau pur si simplu ne inchidem in noi! Liniste si zile amare, cand soarele rasare si apune doar de dragul de a ne anunta ca inca o zi a trecut. Si vor trece multe pana invatam sa facem diferenta.
Exista senzatia de atasare, de dragoste si durere, apoi concretizarea senzatiei in sentimente profunde, de la dezamagire pana la fericire, sunt drogurile invizibile oferite de societate, oameni, si-si lasa amprenta asupra noastra, uneori ireversibil. Ne rasfatam cu sentimente si ocolim senzatiile, de obicei, ultimele ne induc in eroare, si redau false idei si imagini, amagiri dulci de vara, si in loc de adevar, preferam o mica minciuna, ce ne cara pe aripile satisfactiei pentru o clipa scurta. Daca iti induci adevarul in minte, iti dai seama ca pierzi pentru moment tot ce te inconjoara, iar suferinta e doar la un pas, si asta clar nu vrei, neclaritatea e mai potrivita, desi, furtuna e un castig, cu urmari peste zile, luni, daca nu ani. Senzatiile si sentimentele produc minciuni ipocrite, si oameni falsi, o falie ce ne diferentiaza, intre oameni buni si rai, iar tu, eu si restul, mereu jonglam intre cele 2 bariere, pentru ca nu putem impaca pe toata lumea!
Durerea nu distruge, ci doar schimba, din omul fraier si naiv de ieri, devii gheata si o fiara ce-si cauta drumul spre succes, gata sa devoreze pe oricine ii sta in cale, lasandu-si coltii in acea persoana, transformand-o, gata pentru razboiul numit viata.
Senzatia nesuferita se acutizeaza in timp, devenind durere, se transforma in sentimente de repulsie fata de terte persoane, ura si sictir, incat cuvant nesimtit se pliaza potrivit starii actuale. Nu e o solutie sa suferi, dar e un rau necesar, ce-ti mareste orizontul si te invata sa crezi in tine, sa-ti dai seam ce doresti,sa vindeci cicatricile trecutului . Punct si de la capat, ne pierdem pe drumul lung, regasim speranta, si invatam sa zambim iar, sa ne bucuram de tot ce ne inconjoara, dar si cu frica-n sange, important e sa credem in noi, iar cu timpul si in restul, nu intreaga planeta, exista egoisti, pesimisti, manipulatori, mincinosi, si multe altele de meserie, ce nu-ti vor binele.
Tratament? Medicul nu-ti poate scrie o reteta, prietenii iti pot da sfaturi, dar magia o ai in minte, in maini, si in privire. Trebuie sa alegi momentul, si sa te bucuri de ce ai, sa vrei mai mult de la tine, sa-ti depasesti conditia, si sa speri, desi nu-s toate la locul lor. Nimic nu va mai fi ca in copilarie, cand grija vietii nu exista, ci doar a protejarii jucariilor la moda. Avem tendina de a face ce trebuie pentru cei din jur, dar nu si pentru noi, pentru persoana ce isi joaca rolul, incercand sa schimbe in bine totul. Ne sacrificam, altruisti fiind, daca nu am fi catalogati egoisti, si nu asa trebuie sa fim, nu in totalitate!
Gresim!!! Mereu nu vom stii sa facem diferenta cum trebuie, uneori in fata persoanei iubite, daca nu a familiei, chiar a prietenilor, daca cand gresim voit impotriva persoanei noastre? De ce nu avem puterea sa ripostam, sa ne opunem, incat sa ne ridicam in picioare, mandrii? What is right? Niciodata nu vom stii, desi suntem plini de intrebari fara raspunsuri, dar am putea sa pretindem, prin experienta acumulata, ca am invatat ceva,iar cand gresim, reparam, cu scuze, flori, sau orice gest banal ce rapeste un zambet si o iertare. Trecem mai departe cu regrete, in cazul calculelor gresite, iar speranta iti va da o noua sansa, canva, undeva, si vei stii, poate, cum sa profiti de ea.
Simtim durerea, si ne bucuram de ea cu lacrimi amare, o hranim prin comportamentul nostru, si o alungam cand ne plictisim, sau intalnim ceva ce ne scoate din starea trista in care inotam. E rece si groaznica, mai ales cand iti infige ace in inima, si nu te astepti, ai prefera un genunchi julit, si o durere fizica, dar nu e sortit. Durerea e un chin rudimentar ce alunga curcubeul din casa ta,durerea e negrul din jur, dar si veninul din apa, si simplu nu dispera, in timp, se vindeca singura, dar trebuie sa vrei.
P.S
www.youtube.com/watch?v=TTTUlzwqCv0

duminică, 9 mai 2010

Ramas bun

2 cuvinte ce concluzioneaza o despartire,pe cale amiabila! E greu sa spui in fata persoanei cu care ai impartit patul pentru un timp mai scurt,sau indelungat, ca s-a terminat povestea voastra! A inceput fantastic, iar cu orele scurse farmecul s-a stins, incat azi ramane doar o amintire pentru tine, si simti ca te-ai saturat! Acelasi drum, cadru, si aceeasi persoana, nu te-ai plictisit, ar fi injust, dar uneori lucrurile curg, doar de dragul de a fi ceva concret, din nevoia de stabilitate, sau doar invatare, si niciunul nu are curaj pentru o schimbare!
Reprosuri, ganduri murdare, si stari pline de nervi, cearta continua, si sex de impacere! Pacat, nici ala nu mai e la fel...tu esti la fel, ea la fel, si nimic nou, tu, poate esti satul de noul pe care il oferi, si nimic primit. Ai vrea sa minti,e bine, ai vrea sa nu se termine, dar semnele de intrebare zac adanc in mintea obosita,iar locul tau se afla acum, pe alte meleaguri.
O stare de moment, amani inevitabilul, iar timpul trece, dar pana cand?! Ai vrea sa resuscitezi, dar parca in ochii ei,tu nu te mai regasesti, si stie si ea, dar refuza sa creada! E greu, mai ales pentru persoanele nehotarate, dar nu imposibil. Iti faci un scenariu in minte,cuvinte, si un plan de atac prin invaluire, iar cand bati la usa, sarutul urmeaza, dar din banal nu iese, iar sangele in vene clocoteste,iubito, trebuie sa vorbim.
Ore chinuitoare de lamurire, motive, cuvinte aruncate din durere, si chiar lacrimi de o parte, nu esti tu, sunt eu, renumita replica, dar nu tine, de ce sa nu recunosti, amandoi vinovati, nu mai merge! Ai pe altcineva?! Clar nu,desi in multe cazuri,exista si o terta necunoscuta, variabila de moment, dupa o relatie lunga, ai tendinta de a te arunca in primele brate ce-ti ofera caldura, nu esti invatat sa stai singur. Ai vrea sa vii cu un argument potrivit, la obiect, dar mereu se complica la fata locului, incat iti paleste zambetul.
Povestea ta, a voastra a inceput demult, intr-un timp cand totul era potrivit, cand te simteai in largul tau, si nu era nevoie de efort pentru relatie, ea, curgea de la sine, fara reprosuri, si nemultumiri, iar acum finalul e trist, esti plictisit si obosit, sa te mai cauti prin ochii ei, e timpul de ramas bun, inchide usa, si pleaca mai departe, nu te lasa induiosat de lacrimi disperate, de tipete de durere, si un chip cunoscut, dar totusi pierdut. Ciorba reincalzita, chiar nu are gust, nu mereu, mai exista si cazuri, cand,cu putin bors, o dregi, incat iti rasfata papilele gustative, dar in relatii,ceva consumat, asa ramane, mai aveti de invatat, poate, peste ani, invatand din greselile de azi, lucrurile vor avea o nuanta mai colorata,exact si pentru voi 2,dar nu si acum, acum tu incepi un nou capitol, plin de incertitudini culese.
Nu ma pricep la a spune ramas bun, sau mai bine spus, nu ma pricepeam, stiu si motivul! Nu stiam sa spun NU! Era mai simplu sa fiu facut nesimtit, acuzat, sau orice gand il avea domnisoara cu pricina, decat sa ies cu capul sus,si sa spun pas! Si totusi, ii era mai usor, mereu durerea trece mai repede, cand urasti persoana vinovata, dar cand lucrurile devin clare, iti dai seama ce nu mergea, si mai alungi din vorbele rele. Am inchis telefoane in nas, le-am si primit, am incetat sa mai dau un semn, sau am fost nesimtit, prin modul de ramas bun, lasat de inteles, iar azi, nicio fata nu-mi reproseaza nimic, doar modul de despartire!!! Crunt, crud, sau copilaresc. 3 c-uri ambigue, si pline de durere, sau indiferente pentru unele persoane, dar nimeni nu se simte bine, cand i se inmaneaza papucul, sau se ia cheia de la casa!