luni, 28 decembrie 2009

Why does my heart feel so bad...

Relatii trecute, relatii noi, toate ne fura increderea si o ascund intr-o temnita pierduta, se joaca cu ea,o chinuie, o supune terorii, si parjoleste totul prin suflet. Te schimba radical, iti deschide ochii, privim partea buna, dar pe langa asta iti ia totul. Speranta, inima, zambet, chip, fericire si puterea de a iubii! Un singuratic calare printr-o realitate cruda, purtat spre noi aventuri, dar fara inima, un fel de Piratii din Caraibe, ea, e ascunsa intr-un cufar la capatul lumii, si nimeni din jur nu te poate ajuta, sau refuzi ajutorul. Trecand de la o extrema la alta, de la nostalgie, la durere, te cunosti, iti inveti limite, si inveti ce poti! Si poti rezista la multe, puternic, indiferent, dar esentialul iti lipseste, si alergi dupa el intr-o cursa fara sfarsit. Locul 1? Esti tu pe el, dar alergi singur, de nebun, ai nevoie de competitie, de cineva sa-ti aduca aminte ce inseamna aerul, vantul si apa, sa-ti mangaie chipul, sa-ti sarute buzele si sa te ia in brate la lasarea noptii. Cu totii avem nevoie, mai devreme sau mai tarziu, desi nu recunoastem.
Aceleasi greseli, aceleasi placi, aceeasi frica,ne ascundem dupa degete, intr-o magie a impenetrabilului, si vrem, dar nu putem, sau putem, dar nu depinde de noi, viata e un calvar numit dorinta, pasiune si iubire! La ce se rezuma banii, cand nu poti cumpara decat fericire trecatoare sau dragoste materialista?
Intr-un final gasesti ceea ce cauti, dar nu e ceea ce te asteptai, are defecte, poate remediabile, sau nu, incerci sa schimbi, sa repari, dar nu merge,simti cum tragi si te agati de acel fir de ata, si vezi cum se despica,se subtiaza, si nu stii ce sa faci! Aplici tactica cu indiferenta si fugi, e mai usor, decat sa suferi, sau doar continui sa crezi, sa te minti, orbit de speranta! Oameni buni, sa speram? Ce rost mai are cand e in zadar....?
Nu e bine, oricum am actiona, mereu ce facem nemultumeste persoana de langa, o indepartam, sau o apropiem, dar nu ar recunoaste, ii e frica si ei, suntem niste fricosi intr-o lume imensa, unii recurg la curaj si ies invingatori, alti mor cu el in mana, plecand cu coada intre picioare, si tot asa, o jungla unde animalele salbatice suntem noi, cu nevoile noastre, si problemele cotidiene! Filme, seriale, melodii, toate redau o poveste, incearca sa dezvaluie misterele inimii, si sa acorde o lectie de viata! Dar nu traim in filme, ci noi avem jocul nostru, unul pe muchie de cutit, o prapastie adanca se iveste, cand urcam un munte anevoios, si ce ramane de facut?!
Il iau pe nu stiu in brate, si ignor totul, cu o durere in piept, una stupida, fara motiv, strangand din dinti, si jurand ca data viitoare va fi altfel! Mereu e diferit, dar mereu durerea, teama raman,iar speranta se naruie.
De ce ma simt asa?! Am motivele mele, n la numar, pot lua o hotarare, dar prin defect profesional, asta nu stiu cum se va remedia, indecizia persista! Ma chinui singur, poate am aduce aminte ca acolo undeva in mijloc, putin pe stanga, exista speranta, sentimente si durere, si vreau sa cred, dar uneori nu pot! Nu-mi da voie acea ratiune, si imi e teama ca pierd atat de multe, actionand asa, si im vine sa-mi trag una dupa ceafa, sau o simpla palma, sa-mi vad de prioritatile mele, sa nu ma abat de la drum, lovind in laterale, pentru a-mi face loc!
Mereu asociez melodiile cu starile pe care le consum, iar azi lifehouse broken, revine in prim plan, un vechi post, descrie potrivit acea melancolie perfida. Broken? Candva era usor, atat de simplu, de lipsit de probleme, fara a cauta un scop, doar traind clipa, acum vreau mai mult, iar cu cat anii se duc, o sa vreau mai mult, dar oare o sa vrea cineva mai mult de la mine, incat eu sa vreau de la ea in acelasi timp?! E o stupiditate de intrebare retorica, cunosc raspunsul deja, iar speranta creste, si scade, ca bataia unei inimi la curgerea unei emotii!

duminică, 27 decembrie 2009

Un an(du) nou....

Din clepsidra se scurg zilele anului 2009, incet pornim spre un 2010, un nou asteptat, un nou inevitabil, plin de neprevazut! Cand ceasul ticaie spre ora 00 00 iti revin in minte amintiri ale anului ce tocmai intra in istorie, si incepi sa te vezi in situatii, sa parcurgi un drum, cautand o concluzie.
An bun? Poate, daca nu ar fi existat mici exceptii, probleme ce te-au chinuit profund, ce ti-au mancat zile, si nu te-au lasat sa respiri. Greu? Nimic nu e usor in ziua de azi, satisfactii?! Soiuri de intrebari, dileme, riduri si ganduri nebune! Pentru fiecare totul difera, de la un amanunt mic, pana la omul ce isi asteapta soarta in 2010.
Ajunge! Anul 2009 pentru mine, postul asta e doar al meu, azi sunt egoist! Sa astern mici evenimente, si sa ma analizez singur, sa vad greselile, si sa consum amintirile, sa le las pe o craca, sa culeg roadele.
Artificii, mancare multa, zapaceala si alcool! 2009! Asa am pasit in el, apoi cu o zi de nastere, a 24-a, cu tort si surprize, cu indiferenta si gheata, cu incredere distrusa, cu incapabilitatea de a simtii lucruri uitate, cu un nou Andu, cu privirea ridicata, cu probleme cat casa, dileme epuizabile, nervi si durere! Subit am schimbat foaie, si am inceput curatenia de vara, usor am terminat o facultate, multumit chiar, cu o bucurie imensa, dupa aflarea rezultatului, pe o vreme mohorata, ca si cea de azi! Mi-am demonstrat ca pot, desi m-am complacut, puteam ma mult, dar e prea tarziu. Am inceput sa arunc tot ce nu-mi folosea, idei, ganduri, vorbe, amintiri, am curatat orice colt cu un burete, si am lasat doar un gol, ce astepta sa fie completat! Un 1 mai nebun, nou, o vara incendiara, sa nu exageram, doar potrivita, as fi putut face mai multe, dar m-am complacut.
Am alergat ca nebunul dupa ceva ce nu exista, am dezamagit, dar m-am pus pe primul loc, si a fost al naibii de bine, cam asa a ramas de atunci! Nu e vorba de egoism, ci de a nu mai renunta la mine,pentru nimic si nimeni. Unii au vrut mai mult, eu nu le-am putut oferii, am fugit, sau am spus pas, am provocat ravagii, si am patimit, am profitat, si m-am simtit uzat, am dus distractia la maxim, renuntand la consecinte, clipa, principii schimbate din drum, somn pana seara, munca potrivita, cu gust de vama, concerte noi, si toamna singuratica!
Persoane noi si vechi, revenind in peisaj, plecand la fel de repede,doar pentru ca eu am ales asa, greseala sau nu, m-am bucarat de clipa, toamna calda am simtit-o in fiecare parte a corpului, plimbari nocturne, aer de capitala, stupiditati crude, muzica noua, pe alt ritm.
Multe filme, seriale, conceptii, timp pierdut, km parcursi, si medicamente nocive!
Vindecarea s-a facut intr-un final, de la sufletelul mic si distrus, pana la corpul slabit, iar spre finalul anului m-am pus pe picioare, singur singurel, fara sa cer ajutor, asa din senin, cand m-am saturat de vechiul andu, slab, prost si bun! Am invatat sa spun NU! Si cam Nu a ramas de atunci, orgolios din cale afara,doar de dragul de a face ce vreau, cand vreau, cu cine vreau, dar nu si cu cine trebuie! Dar s-a rezolvat si mica problema!
Cred in mine si in ce pot, am nevoi, dar si probleme minuscule, pe care nu le evit,nu le ignor, dar nu stiu cum sa le rezolv, vreau un job, si nu pe mare, vreau sa ies din criza, si sa fac ce-mi place, prea putini inteleg asta, si stiu nu-s in masura de a ma juca cu oportunitatile ivite, dar cat nu ma atrag?!
In 2009 m-am agatat de trecut mult, refuzand schimbarea, dar nu m-am lasat batut, desi uneori sentimentul de siguranta si complacere au dominat peisajul, am calcat in picioare, si am ajuns aproape de 2010! Asteptari de la noul an?! Poate pentru la anul, pana atunci respir ploaia rece, ma las purtat de vantul inghetat, si calc pe zapada invizibila.
Imi cer scuze persoanelor carora le-am gresit, sau celor cu asteptari mari, dar in primul rand imi cer scuze mie pentru tratamentul la care m-am supus, mintindu-ma singur, si devorand amintiri, doar pentru ca acolo era bine. Am o mie de cuvinte in minte, si nu stiu sa le redau pe toate corect, suficient pentru moment.
Un an nou fericit!
P.S. Blogul a prins culoare in 2009!

vineri, 25 decembrie 2009

Zi de Craciun

Nu ma pricep la urari, sau mesaje de sarbatoare, e foarte usor sa dai un reply sau copy.Un simplu Craciun fericit, rostit din suflet e suficient!

miercuri, 23 decembrie 2009

Poveste de Craciun

Mirosul de cozonac invaluie incaperea, daca inchizi pleoapele, ii simti gustul, putin pufos, nuca crocanta, rahatul dulce, te atrage ca intr-o capcana, cu final fericit. Masa e plina, frigiderul da pe afara, beculetele rasar la geamuri, iar bradul se impune in camera inalta, mireasma lui te duce cu gandul la munte si la zapada!
Colindatorii se vad in departare, isi numara banii,arunca nucile si portocalele, nu-s pe gustul lor, injura batranii ce le ofera 1 leu, si zambesc la 10 lei! Lipseste omatul rece, doar urme noroioase si inghetate ne aduc aminte de albul pur.
Magazine pline, parcari aglomerate, nervi, galagie, cosuri pline si profit in buzunarele intreprinzatorilor, prea mare deranjul, prea multe pregatiri, unde este adevaratul spirit al Craciunului, si nu doar o sarbatoare plina de afaceri?
Priveste in jur, vremuri de criza, vitrine pline, iar economisirea nu se observa in portofel, daca si acum ne limitam, unde mai e farmecul? Si asa suntem o natie limitata...
Vreau farmec, vreau acel special ce reda speranta si bucurie, nu vreau cadouri bogate, nu vreau mancare multa, vreau Craciun! Vreau mirosul de cozonac in vene, vinul rosu fiert, prieteni alaturi si distractie in frig! Vreau sa simt! Insensibil din multe puncte de vedere, nu vreau sa fiu si aici, vreau sa vad bradul asa cum era candva, cu nostalgia diminetii de Craciun, cu alergatul dupa cadouri prin casa! Unele lucruri se pierd in anii ce vin, crestem si lasam in urma multe, preferam prezentul, aruncam amintirile trecutului la gunoi, dar ne detasam cu totul, nu pretuim micile bucurii.
Poveste de Craciun?! O batranica zace in coltul strazii in frig, jumatate adormita, daca nu inghetata, un copil al strazii merge cu colindul pentru o paine, un pensionar isi arunca pensia pe medicamente,iar cumparaturile pentru casa se indeparteaza in pasi de dans, o mama isi poarta copilul spre medic disperata, si multe multe alte exemple,e corect?! Nu! Dar nu ne gandim la restul, cand noi avem problemele noastre, cand suntem loviti de greutati, si lipsiti de speranta.
Sarbatori fericite!

marți, 22 decembrie 2009

Amintiri pe CD

Pregatirile de Craciun includ si o curatenie generala, oboseala si timp pierdut, dar merita osteneala. Altfel il astepti pe Mos. M-am pierdut intr-un morman de cd-uri vechi si prafuite, intr-un munte de amintiri reci si dulci.
Anii au trecut, iar schimbarile se vad pe cd-uri, desi ai totul stocat in memoria principala, partea subiectiva nu te lasa sa vezi modificarile. Nu stiu daca e trist sau doar nostalgie,dar te pune pe ganduri! Acolo in lumea digitala, realitatea se leaga cap la cap, etape ale vietii, distractii trecatoare, prieteni dragi, persoane importante, dragoste si familie, imagini ce vorbesc, iar nevoia de cuvinte expira!
De la pozele colorate, la melodiile vechi si bune, documente, schite, jocuri, lucruri copilaresti, desene, de toate, stupide si interesante! Se leaga intre ele, redau amintiri si clipe, momente strecurate in trecut,emotii, stari diferite, greseli ascunse, dar si mistere faimoase!
Delete pentru cd-uri, nu exista, doar o cutie, unde zboara lin, reflectand lumini albe, lucruri nefolositoare, stricate, dar nimic din ce se vrea uitat! Amintirile se pastreaza pentru stra stra stra stra stra nepoti.
Culmea sunt lucruri ce normal mi-ar lasa un dezgust, si nu e asa, zambesc, rad de fata mea cretina, de intamplarile de atunci, si click mai departe, trecand la urmatoarea! Cunostinte vechi, doar trecatoare, fara sa-si puna amprenta asupra schimbarii mele, altele care m-au ajutat, iar unele care mi-au distrus principii, iar la final, cand trag linie, ies pe plus! De ce asa?! Pentru ca era nevoie de tot, fiecare amanunt, greseala, lovitura a peretelui cu capul, dezamagire, durere, suferinta, toate au cladit o imagine buna de asternut pe ecranul vietii, au si furat idei, credinte, sentimente, emotii, bla bla, si nu conteaza! Strainii din viata mea, sunt destui, candva erau asa de aproape,incredere orbeasca, iar azi, simple persoane de care ma mai leaga o poza, o amintire, sau un imi pare rau.
Colectie impresionanta ce se inmulteste zilnic, curios peste 10 ani la ce numar se va ajunge, la cate informatie acumulata,dar cel mai important, va fi imaginea mea de peste ani, de la copilul mic si dulce, inocent, la tanarul nelinistit, pana la adultul experimentat!

vineri, 18 decembrie 2009

No sense

Fulgii ce roiesc in aer, frigul apasator, vantul ragusit , zapada magica, si-au pierdut din sensuri! Aduceau bucurii, acum doar limitari! Nu-mi place, nu mai miros aer proaspat, nu mai stiu sa ma joc, vreau sanie, vreau bulgari, vreau provocare!
O vad la tot pasul, si nu o apuc de mana, o las sa se indeparteze, iar eu intorc spatele, la asta ma pricep cel mai bine,sa fug de coltul de lume crud! De ce am nevoie?! De mine si de incredere, curaj, si speranta! Cum vremea de afara se schimba, asa am facut si eu, dar nu in bataia vantului, ci a realitatii! Imi e dor de statul in zapada, de fulgii cazuti si gustati, de alergatul cu gatul gol si urechile inghetate, de iarna mirifica, iar acum....
Acum as putea sa imi arunc fundul in zapada, dar nu o fac, din lipsa de curaj, de nebunie sau plictiseala! Am crescut, iar lucrurile simple se uita in grija zilei de maine!
Cuvintele nu au sens asternute pe foaie, nu au logica cand redau ganduri confuze, dar printre randuri se nasc intrebari stupide, iar eu cu multe nevoi!
No sense

joi, 17 decembrie 2009

Dilema

Sa faci sau nu ceea ce-ti place?! Ceea ce simti, ce-ti spune mintea si sufletul, sau sa asculti de cei din jur,au dreptate esti constient, dar nu ti se potriveste, nu e ceea ce-ti doresti, nu te vezi acolo?! Sa le faci lor pe plac? De ce trebuie sa fie asa greu?! De ce totul se rezuma la alegeri ce-ti modifica viitorul, o rascruce ce nu-ti da pace!
Stiu ce vreau de la mine, stiu ce pot, stiu ca m-as descurca si as invata, dar nu ma multumeste! Oare reuseste cineva sa ma inteleaga?! Conteaza ce vreau si eu?! Sunt plusuri si minusuri, le cunosc pe toate, le-am analizat in profunzime, traim in vremuri de criza, e greu, totul difera, dar criza e si in mintea mea! Poate sunt defect, dar daca viata nu-ti ofera situatii bune,te pune sa alegi, si chiar daca gresesti, e greseala ta, regretul tau, iar eu am cateva pareri de rau, pentru ca nu am facut ce am vrut! Am fost lasat sa aleg voalat, doar de suprafata, iar acum acelea s-au intors asupra mea!
Intrebare......sunt bun de reporter?! Cu asta ma confrunt, si imi bat capul de vreo 8 ore, pot sa plec pe drumul asta, si sa-mi pun cuvantul inainte, sau sa fug cat ma tin picioarele spre necunoscut?! Dar ca sa faci ce e mai sus, trebuie sa-ti si placa, sa simti, sa te atraga, iar eu? Eu sunt fix de cealalta parte a prapastiei, iar scara e subreda! Nu imi e frica sa calc, si nici de consecinte! Dar nu vreau sa dezamagesc increderea acordata, nu vreau sa gresesc iar, si vreau sa fac ce-mi place! Multi, si stiu persoane, isi doresc locul acesta!Dar sansa nu le surade, iar eu dau cu piciorul? E corect? Nu! Dar nici sanatos! Imi e greu....m-am saturat sa-i impac pe toti, cand as putea sa ma impac singur?! Dar singur nu ma pot decide! Ceva ce nu-mi place la mine....starea de confuzie,e bine sau rau?! Imi place sau nu?! Ma distruge?!
Chiar va rog sa raspundeti la intrebare, bun sau nu de reporter?!

duminică, 13 decembrie 2009

Vreme rece

Ironic titlul, eu chiar ma asortez cu ea! Frigul de afara ma lasa rece, indiferent si rau! Am un dezgust in seara asta, unul ce persista de foarte mult timp, nu-mi da voie sa mai cred in vorbe false, nu ma lasa sa mai sper, sa visez! Nu ma lasa sa fac nimic! Cand o raza de soare apare ma bucur, cand apar norii devin posac, apoi pe intuneric orb de furie, ciudat mod de a reactiona, fara tipete, lacrimi sau durere, doar gust amar insuportabil.
Zapada se topeste la contactul cu asfaltul umed, la fel si sperantele mele se duc la lovirea crunta de realitate! Lucruri goale, azi am sacul gol, nu e cu cadouri, nu cu cuvinte dulci, nu cu magie, ci privirea se pierde in imensul sacului!
Vantul imi poarta amaraciunea prin lume, si imparte din ea celor doritori, sincer nu as fi asa de darnic, dar macar povara dispare, ma puteti injura,aveti voie!
Mocirla?! O pata ce ramane si dupa aparitia soarelui.
Iar eu....nu inghet, nu tremur, ci intregesc peisajul!

joi, 10 decembrie 2009

Randuri cu suflet

Sunt randuri scrise cu ura, altele din dragoste, sau doar emotii simple ce ma macina uneori, trecand de la o stare la alta, unele chiar scrise din nevoia de a avea ceva pe alb! Unele raman goale pentru mine, altele imi plac, ma impresioneaza si pe mine, ma pot declara multumit. Apoi am rasfoit articolele pustii, alea m-au dezamagit, sunt lipsite de magie, desi ating subiecte de care ne lovim zilnic.
Nu pot scrie mereu din suflet, nu pot face multe din ce as vrea eu sa iasa, poate pentru ca imi doresc prea mult, sau cine stie, nu tind spre perfectiune, dar vreau ce e mai bun, cand stiu ca pot da. Ma intrebam ce articol ma reprezinta si ma rasfata? Iar in fiecare e o parte din mine, una sensibila,alta dura, critica sau simpla, durere sau fericire, zambet si lacrimi, totul porneste de la un simplu cuvant, o idee, sau situatie, iar treptat se dezvolta, creste, iar produsul finit devine public. De ce public? Imi e greu sa raspund, nu de alta,dar nu stiu raspunsul, acum, dupa aproape 2 ani, lucrurile s-au schimbat, au alt sens, si inca incerc sa aflu de ce continui, de ce apar noi si noi articole ce zboara spre voi.
Cert e ca imi plac articolele care vin de la sine, fara efort, fara sa-mi strofoc creierii sa redau imagini. Sunt mai simple, chiar misterioase, si dezvelesc o lume noua, noua si pentru mine, si as vrea sa multumesc! Cui? Voua ca ma cititi, apoi sufletului meu ce are inspiratie in miez de noapte!

miercuri, 9 decembrie 2009

Help what?!

Cand ai nevoie de ajutor strigi sau te lasi purtat de sentimente? Uneori nu e rau sa ceri o mana, sa vorbesti cu cineva, sa golesti tot ce te framanta,dar oamenii sunt prea orgoliosi, sau doar prosti, incat aleg calea dificila! Natura umana e definita de sentimente, prin ele actionam, si ne cladim lumea din jur, si tot cu ele ramanem in singuratatea noastra cand noaptea isi asterne paturica.
Iti urla durerea in tine, dar tu nu misti un deget,si in timp te schimbi, si te inveti sa suporti tot ce te loveste, din exterior,sau interior, privesti lucrurile altfel, si vrei altceva! Iar asta duce la un om lipsit de sentimente, dur, ignorant si plictisit! Nu mai faci gesturi decente, sau fapte concrete, exista un EU in vocabular, si-ti rasuna la orice tentativa de a da o mana de ajutor unei persoane! Cand ai oferit lucruri simple fara a cere ceva in schimb? Cand ai intins degetele spre cineva sa-l scoti din suferinta? Cand ai adus un zambet pe chipul dulce al unei persoane apropiate? Cand ai spus multumesc pentru tot? Cand cand si ce! Apoi un cum...
Nu totul se rezuma la tine, lumea se poate descotorosii de tine intr-o clipa, poti sa fii unic, sa le ai pe toate, dar daca le ai doar pentru tine, unde e farmecul? Ramai cu nimic la sfarsit, dezamagit si regrete profunde. Cu totii am incetat sa ne mai gandim la aproapele de langa, indiferent de persoana, desi, unii chiar se zbat pentru noi, iar noi rasplatim cu indiferenta! Nu-i corect, dar e sanatos, in modul acesta gandim. Iar la orice greseala, bagam placa, suntem simpli oameni.... Nu trebuie sa-i impaci pe toti, in mare tu trebuie sa te impaci cu tine, dar sa nu uiti ca altii au nevoie de ajutorul tau, iar recunostinta vine mai tarziu, cand nici nu te astepti!

luni, 7 decembrie 2009

Your smile

Privesti peste umar, ai o imagine clara a trecutului, si ramai acolo contempland actiunile, consumand amintiri, incercand sa aflii greseala! Parcurgi etape dragi, stai ca un spectator in primul rand, dai din palme si te bucuri, si totusi....e doar o amintire, dar fiorii raman. Emotionat, zambesti, si tinzi sa readuci acele momente in prezent, dar nu mai e la fel. Te-ai schimbat, precum si persoanele implicate, nevoia de altceva te departeaza, scartaie ca o balama neunsa, iar uleiul nu rezolva nimic.
Intiparit in minte ramane un zambet cald, de primavara, placut la vedere, ce dispare la atingere. Ai incercat sa atingi un zambet? Probabil, dar exact atunci l-ai stricat, s-a evaporat in neant sau spre inaltul cerului, zboara fara niciun gand de a revenii, incerci sa-l prinzi, dar nu ai cum, il alergi neobosit, pana cand apune in zare. Un chip fara zambet, e unul trist! O spun cu toata sinceritatea si pasiunea! Acel zambet din memorie, azi te rasfata si-ti reda speranta, ai uitat cum era, ai uitat tot! E doar o gluma, tu oricum te zbengui prin trecut la orice colt si in orice moment al zilei. Te trezesti si fugi repede in oglinda, reproduci zambete, dar toate sunt incolore, nu se aseamana si nici nu rasar. Rasuflii greu, mascat de umbrele trecutului, prezentul joaca feste.
Intr-o simpla zi de iarna parcurgi distante nemarginite, intr-o rutina zilnica, absurda, si nici amintirile nu-ti reinvie dorinta de a zambii,dar dupa un copac un copil rade cu pofta, mama il priveste zambind, isi soarbe pruncul plina de nostalgie, pe strada doi tineri indragostiti zambesc, si nici nu se opresc, iar tu incepi sa crezi in tine, desenand un zambet nou. Realizezi ca difera, pentru ca si tu esti altul, ai alte motive, nimic mai simplu,dar placut. Inveti o lectie despre viata, greutati si realitatea din jur, dar si despre tine: ieri cautai motive, azi nu le ai dar zambesti. Cum e posibil, nu intelegi, si privesti in detaliu,intr-un final renunti, e mai placut sa te bucuri de el!
Zambetul tau nu e ca un rau ce curge necontenit, lovit de interperii si pietre, e doar sensibil, fragil, daca e frig ingheata, ar fi bine, l-ai avea mereu, daca e cald se moleseste, si dispare! Dimineata rasare cu soarele, o noua zi, il amagesti cu un mic dejun, si il alimentezi cu lucruri ce-ti plac, iar seara la culcare adoarme cu tine, dar totul depinde de tine. Pretentios nu? Dificil uneori cand farmecul dispare si nu gasesti motive, scurt cand momentul devine un trecut, si lung cand ai o inima plina!
Your smile can do anything: deschide usi, aduce fericire, indragosteste persoane, reda speranta, si te duce pe culmi de poveste! E al tau si nu ti-l poate fura nimeni, desi multi incearca sa-l doboare, dar le poti da peste nas! Azi esti egoist! Iar zambetul nu-l imparti, il oferi.

Razbunare

Gresim , suferim in tacere, apoi ne ridicam din cenusa! Suntem simplii oameni, cu bune, rele, iar oricat de puternici suntem, avem si slabiciuni, mult prea multe, si chiar atunci cand nu recunoasteam asta, suntem slabi! Se intampla un rau, noi cautam vinovati! Indiferent de situatie, e mai usor sa dai vina pe altcineva, ai constiinta mai impacata, desi uneori esti singurul vinovat.
In jurul nostru exista probleme, foarte multe mai exact, de la sistemul in care ne ducem existenta, pana la sanatate! Ignoram, sau le facem fata, luptam cot la cot, pentru o lume mai buna nu? Suna a cliseu! Ne ascudem cand dam de greu, nu ripostam pentru ca e mai comod asa, si in tot acest timp, cineva lucreaza in secret! In liniste, priveste, analizeaza, si cauta modalitati de iesire, se intensifica din insuccese, dezamagiri, suferinte, pana cand explodeaza! Boooom! E oare vorba de ura?!
Jobul nepotrivit, situatia materiala, vecinul de langa, curtea lui e mai aratoasa, prietenul ce te-a lasat balta, iubita ce ti-a inselat increderea, ti-a luat inima si te-a lasat singur, intru-un cuvant te simti distrus, gol, si negi totul, incerci sa te adaptezi din mers, sa creezi un nou inceput, in care sa-ti fie bine! Dar pana acolo sunt praguri de trecut, intai a trata cauza, a te elibera de toata energia negativa, sa elimini ura acumulata! Nu e usor, dar nici imposibil. Accepti situatia, desi doare, dar inveti, apoi escaladezi munti noi, calci in picioare, si dezamagesti si u, ti-a venit randul sa fii de cealalta parte a baricadei!
Razbunare?! In fiecare gest, vorba, situatie, o regasesti, desi, o renegi. Trebuie sa-i demonstrezi unei persoane ca esti mai bun, sau doar sa iesi in fata, poate roata e rotunda, si ajungand sus, dai peste nas, devii cineva, un nume, iar de pe buzele celor din jur suna altfel, mai melodios, si plin de satisfactie! Ai fost bun, ai luat-o in barba, ai sacrificat convingeri si idealuri, si regreti cu tot trupul, simti cum arde,e orgoliu sau esec? Poti sa fii geniu, sa lovesti in plin, intr-un plan tacticizat, te cronometrezi, si esti atent la detalii, nu vrei sa fii prins pe picior gresit,in trecut te-ai lovit crunt, sau doar un prost ce-si varsa amaraciunea, calcand in picioare inimi. Castigatorul? In niciun caz tu!! Ai satisfactie de moment, sau tot ce ti-ai dorit, dar gustul dispare, si nu mai ai nimic. Ti-ai atins scopul, si cu ce ramai? Un suflet gol ce-si poarta ura in timp. Arma stupidului?
Sunt persoane ce trec prin viata ta, lasand urme, durere, lacrimi, te schimba, dar nu trebuie sa te arunci ca un leu dupa prada, ar fi mai simplu sa-ti accepti greselile, sa dai cu pumnul intr-un sac de box, sau sa plangi pana nu mai poti, ramai cu suspinul si sughitul, dar lipsit de ura, amarat si plin de speranta! Ai castigat potul cel mare, dar altii s-ar putea razbuna pe tine, de tine depinde cum alegi sa te impui, ripostand, sau un imi pare rau, nu trebuia, nu vroiam sa las durere, nici sa distrug, sau sa fac persoanele din jur sa simta aceeasi stare ce m-a sufocat! Cuvintele potrivite de mai sus, si devii pe jumatate iertat. Dar nu poate fi chiar asa, sau cum vrei tu, se complica jocul, devine periculos, si poate te arzi iar,nu-i nimic, un nou inceput se zareste mereu la orizont.

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Un loc numit...

Mister si magie! Un 2 m plini de profunzime! Ceea ce in realitate,rar ai ocazia sa vezi, si asta pentru ca esti prea prost,sau chiar orb sa te bucuri. Un loc aglomerat cu locuri, unul si unul, pasii te poarta linistit pe strazile unde candva se scria istoria, briza marii iti rasfata tenul, vantul cald de primavara incarca bateriile, iar privelistea? Ea te face sa visezi...
Lasi grijile in buzunar, golesti mintea sufocata de viata cotidiana, si ramai mut, respirand regulat, cu un zambet stralucitor, o stare de bine , o stare ce se consuma cu inconstienta, cu muzica fina, in tril de sarbatoare,un moment de bucurie inocenta!
Plictisit in rutina, in drumul spre casa, acelasi drum, de aceleasi cafenele, baruri si peisaje aspre, negi suferinta, si te complaci,desi ai putea sa actionezi! Simplu nu? Orasul e nesuferit, pentru ca tu esti asa! Morocanos , mitocan , si multe altele, e doar inceputul unei lungi liste obosite, pixul nu mai aluneca lin, nu mai reda fidel, ci doar linii si litere oloage exprima pata lasata in suflet, dar nu ii da si sens, ceva nu se leaga! Tu!
Tu, un biet om, intr-o lume vasta, intr-un loc unde farmecul e dupa colt, doar trebuie sa-l apuci de deget, sa dai noroc cu el, si sa-i multumesti! Dar pana acolo, trebuie sa faci un compromis, si nu cu realitatea, cu tine, sa vrei sa schimbi, sa aduci un plus vietii plictisite! Cum?
Paseste pe tomis in jos, gerul te va chinuii un strop, fularul iti va da caldura, priveste in jur, asculta galagia ce se lasa, masinile ce-si consuma drogul numit benzina marsaluiesc spre o noua zi de weekend, iar oamenii blegi, din care inca faci parte! Acum faci pauza si respiri, inchizi ochii, in timp ce mergi,chiar daca te lovesti si unii te fac nebun, iar dupa cateva secunde ridica privirea, si ce vezi?!
Copaci cu mantie de Craciun, beculete, stelute, si curcubeu! Linistea se asterne, si ramai un spectator intr-un cadru de poveste, unde spiritul de sarbatoare iti intra in vene, si iti da speranta, vrei cadouri, zapada si un Mos ce nu exista! Vrei sa privesti altfel, si chiar acum incepi sa o faci! Aerul e proaspat, nu te mai sufoca, vantul iti da culoare in obraji, iar ochii lacrimeaza, e frig, dar nu-l simti aspru, ajungi la mijloc, statui impunatoare, cladiri vechi ce imbina noul, zaresti marea, asculti sunetul naturii,si plutesti! Sentiment ciudat nu?! Dar placut! Incat iti vine sa ramai acolo, dar miroase a ceai, a fructe de padure, si vrei sa te incalzesti. Azi ai schimbat ceva, ramane sa vrei sa persiste, ca un parfum dulce si scump! Doar ca starea nu costa, ci se simte!
Un loc numit......acasa,un loc numit Constanta! Unii tanjesc vara, altii fug iarna, dar tu realizezi ca-ti place,si il adori, te schimbi in acelasi timp cu orasul, cresti si incerci sa-ti lasi amprenta, cat de putin, chiar deloc, dar e al tau, si nimeni nu ti-l ia!

vineri, 4 decembrie 2009

Girls talk

De ce oare fetele merg in grup la baie? De ce au nevoie de zile pline de barfe? Sau girls night?! Intrebari cu raspunsuri multiple,unu ar fi pentru ca e normal, cum noi iesim cu baietii la bere, renumita replica barbateasca si romaneasca,chiar ieftina,apoi se satura sa-si asculte barbatii, prietenii, iubiti, si nu in ultimul rand vor sa se confeseze,sa imparta ce au facut nou,impresii, sau dorinte ascunse, cu acea persoana ce e aproape la bine si la rau!
Lungi discutii, poate chiar interminabile, pentru noi, sincer, fara ofensa, plictisitoare, dupa o zi plina, numai chef de ascultat nu avem,mici exemple: colega de la munca a divortat, unghiile french, coafor time, si multe multe altele! Nu spun ca barbati nu trebuie sa-si asculte consoartele, dar uneori vor prea mult, din lipsa unei persoane de a asculta, sau din plictiseala, sau doar sa discute,si noi le suportam, avem rabdare, dar am vrea sa evadam,doar de ar suna telefonul.
Oare de ce barbatii nu simt nevoia de a-si discuta secretele?
Despre ce vorbesc femeile? Tot! Te uimeste? Dar spun tot! Cum ai fost aseara in pat? Ce i-ai facut,pozitia preferata, chiar si despre orgasmul mult asteptat, ca mai apoi sa inceapa barfa, mereu gasesc ceva nou de dezbatut, despre noua prietena din grup, despre aspectul ei, ca sa nu mai spun discutiile legate despre greutate, cadoul care a dezamagit-o, problemele de comunicare,
si relatii incheiate! Genul feminin stie la ce ma refer.
Dar acum serios, e nevoie sa stie cea mai buna prietena totul?! Ok,erati invatate, dar intimitatea noastra, a barbatilor, oare nu e violata?! Cum sa dau eu ochii cu cea mai buna prietena a ta, ea stiind ce-ti fac eu tie in dormitor?! As putea sa nu ma gandesc la asta,sa trec cu vederea, dar jena ramane.
In plus invidia si orgoliul e mareeeeee! Pot reda si situatii concrete, dar nu am drepturi de autor, dar nu e nevoie, va faceti singure viata complicata, sapati partenera de la munca cu calm si zambetul pe buze, sau aruncati un zvon despre colega de facultate, nu e nevoie de mai mult schimba opiniile, va distrugeti! Cunosc persoane ce se numesc prietene, dar pe partea cealalta, isi infig cutitul in spate!
Noi barbatii ne chinuim sa va intelegem, eu unul asta fac, desi nu reusesc mereu, si accept situatia cum vine, ne scoateti din minti, ne invinuiti, tipati si aruncati cu lucruri in noi, plangeti si va milogiti, suna urat ultimul cuvant, nu aveti chef de multe, dar cand vreti ceva, loviti cu piciorul adanc in podea, si asteptati!( nu generalizez, cazuri si cazuri). Recunoastem greseala, chiar daca nu e a noastra, aveti un stil aparte de a pune problema, cu priviri aspre, si ganduri notorii, si un imi pare rau, va linisteste, calmeaza, va atinge orgoliul! Ne eclipseaza mintea voastra misterioasa, am vrea sa-i aflam secretele, nu mereu, dar ne-ar ajuta sa va intelegem mai bine, si sa nu mai fim criticati in lungile voastre momente de barfa! Cat la suta e critica si cat e lauda intr-o discutie face to face, intre 2 persoane de sex feminin? Raspundeti voi aici, chiar va rog....
Sughitam zilnic, dar nu recunoasteti neam, nevoia voastra de cunoastere e sporita, mai ales la capitolul prietena mea si relatiile ei, adorati, va mirati, wow, cum a putut sa faca asta?nu ma asteptam, lasa-l fata, nu e de tine,desi prostul se zbate sa te faca sa zambesti, si alearga pe jos prin ploaie, usor influentabile, nu jignesc, dar chiar asa se intampla in peste 50 la suta din cazuri! Pentru voi conteaza mai mult ce spun persoanele, decat a voastra parere, sau a persoanei de langa, si desi sunteti un mister profund, recunosc ca aveti o mie de alte calitati, si reusiti sa ne faceti sa zambim! Va acceptam cu sindromul acela pre...., cu acei pitici ce joaca sah in mintea voastra, cu corpul imperfect, si cu chipul dulce, si oricat ne scoateti din minti, mereu noi ne cerem scuze, exceptand cazurile, cand chiar nu e nevoie, sunt multe,plecam capul si mergem inainte langa voi! Dar berea cu baietii, e doar bere, nu si barfa!

joi, 3 decembrie 2009

Scrisoare

Draga Mos Craciun,

Inca de mici suntem invatati sa credem in lucruri ce nu exista,da,stric sperantele copiilor,Mosul e doar o poveste, un pretext pentru a fi cuminte un an intreg, ca mai apoi sa-ti primesti cadoul mult visat! Si e frumos sa astepti, sa te bucuri de acele clipe, sa ramai surprins placut! O intreaga traditie, dar in timp se pierde, cu anii ce vin, mitul mosului pleaca in lumea copiilor, iar tu ramai cu spiritul Craciunului! Farmecul moare, zambetul cretin nu mai e inocent, sclipirea din ochisori paleste, si ai vrea sa crezi, sa fie iar ca inainte!
E bine sa pastrezi acel suflet de copil, acele clipe, sa iesi din rutina, sa faci orice altceva, de la plimbarea prin parc, pana la a te da in leagan, multi chiar o fac, iar restul se pierd in multimea oamenilor mari.
Mos Craciun nu e, nici la Polul Nord, nici in vis, iar spiritul de sarbatoare: bradul verde ce improspateaza casa, masa frumos asternuta, cadourile venite din partea celor dragi,familia alaturi; atenuaeaza golul din suflet! Iar eu azi, vreau altceva, ceva diferit! Nu mai sunt copil, dar macar sa incerc!
Mosule, nu-s mic, si nici cuminte nu stiu cat am fost, m-as trece singur pe lista neascultatorilor, nu-s genul sa asculte si sa se supuna, atat timp cat nu imi convine, de ce sa tac, cand pot riposta?! Specific, atat timp, cat am dreptate! O usa inchisa, se deschide cu perseverenta,nu si cu nesimtire! Nu am fost perfect, poate doar in ochii unora, ci am incercat sa dau tot ce am mai bun, sa fiu corect, si cu un strop de egoism, mi-am cladit o lume, unde ma simt bine! Ma complac usor in situatii, nu vreau mai mult din plictiseala si lipsa de chef, poate chiar dintr-un sictir, suparare, nu stiu cum sa-i spun,si nici nu mai conteaza! Am produs si suferinta, doar pentru ca multi au vrut prea mult de la mine,iar eu nu am putut sa ofer, am incetat sa-i mai impac pe toti,am calcat si in picioare cuvinte, nu si promisiuni, am gresit, dar am recunoscut, si multe multe altele! Dar tu esti Mosul,le stii pe toate, nu ma pot trece singur pe lista celor rai, e o alegere, si nu a mea!
Ce sper sa primesc?! Sa visez? Sa vreau o lume calda, plina de ciocolata si kinder bueno?! Sau doar lucruri concrete? Revin in realitatea cruda, si incerc sa-mi dau seama ce vreau. Material? Multe dulciuri, kider kinder kinder, caprice, si lacta! :X Un job....am nevoie neaparat de unul, nu lovit de val si departe de uscat, nu in singuratate,unul sa imi asigure nevoile, si sa ma invete multe! Un nou inceput intr-o lume mare! Vreau sa o iau asa, sa simt cum noptile pierdute invatand, nu au fost in zadar! Altceva?! Golul l-am umplut singur, mai greu, cu stari stupide, si momente delicate! Vreau un pup, unul dulce, sa-mi spuna Craciun Fericit, sa ma tina de mana! Vreau cadou simplu, atat de simplu incat sa-mi vina bine:)))
Acum serios, in afara de job, nu mai am nevoie, poate un strop de inspiratie, sa fac mai mult,sa astern praful,sa scriu bine, si altceva nou! Lipsesc cateva lucruri, dar usor le asez la locul lor, le dau sens, desi uneori am nevoie de ajutor!
Multumesc ca m-ai ascultat Mosule, si sper ca nu te-am plictisit, iar daca nu poti sa-mi aduci cadoul, o sa fiu dezamagit,dar ma voi zbate singur altfel! Si acum inchei, desi nu mai cred in tine,imi e dor de clipele de magie, dimineata devreme, cand saream sub brad, plin de fericire, curios si neastamparat!Nu mereu am primit ce mi-am dorit,dar orice mic lucru, era primit cu bucurie si zambet! Iar pentru altii,abia astept sa fac eu pe mosul, sa deschid suflete prin lucruri simple, si sa impart voiciune!

miercuri, 25 noiembrie 2009

Future by past

Dimineata, ceasul rasuna impunator in camera ce miroase a somn, inca o zi, te simti obosit, vrei sa lenevesti, nu ai chef, ai vrea sa renunti la tot, si sa zaci in pijamale cu patura pe tine, si soarele sa nu-ti faca cu ochiul! Ceva iti tot lipseste, deja te obisnuisei cu golul ce-l purtai zilnic, dar azi totul difera, pentru ca vrei tu! Analizezi adanc, si privesti in urma, asta ai tot facut in urmatorul an,cinele tale erau compuse din amintiri dulci, pline de cunscut,si nu de nou, un fel de a traii in trecut, unde era cald si bine, zambetul la el acasa, privirea distrasa, si doar pentru ca tu vroiai sa vezi asa! Se numeste suferinta! Si nu una fizica, sau o vanataie, ci inima nu-ti bate dupa cum doresti, ci are un curs de urmat, dictat de ea, senzatia de atasare, iubire, pasiune, sau doar de complacut! Si dureaza....
Tinzi spre perfectiune, asociezi perfectiunea cu o ea, ce ti-a distrus sufletul, iti era prea bine, si te simteai alergand pe nori, dar daca ea nu era potrivita pentru tine?! Daca tu iti doreai o ea asemanatoare, doar pentru sentimentul de siguranta. Multe variabile la mijloc, ideea de dupa furtuna ar fi trebuit sa fie simpla: trait, simtit, invatat, zambet, fericire, lacrimi, durere, si mergi mai departe! Ai trecut prin toate, exceptand ultima parte, e un pas greu, unde curajul si vointa, sunt necesare,nu exista tratament.
Dar azi privesti diferit, renunti la obiceiuri si sentimente de complacere, dai barba jos, o tinuta noua, si te indrepti spre viitor, avand in spate trecutul,nu invers! Sunt lucruri pe care le-ai refuzat sa le vezi! Arunca vederea spre trecut, doar un strop, lasa faptele bune, clipele si zambetul, si intr-un moment de claritate, acea perfectiune dispare, faceai oare ce vrea ea?dar ce vrei tu? Se bucura pentru tine? Sau doar un mic pasager ce ti-a trecut prin viata lasandu-si amprenta crunt? Probabil cauti un raspuns bun, ce nu-ti va lasa un gust amar, dar nu-l gasesti! E prea departe si el, de ce sa nu recunoastem. A fost frumos, mult prea mult, dar nu mai esti orb, si totul pare altfel din exterior nu? Iar asa ai facut si pasul ce mare, ce te-a schimbat, ti-a luat incredere, speranta, si cam tot ce aveai, toate convingerile! Trist, dar lumea nu ramane in loc, asa cum ai ramas tu, ci se misca ca intr-un roi de furnici, pentru a-si asigura hrana si atinge telurile!
Cand te astepti mai putin, cand crezi mai putin, si nu de putine ori te-ai simtit asa, atunci coincidentele apar. Ramane doar sa le vezi, sa actionezi si sa zambesti! Partea grea acum incepe, alergi si tu de nebun, pentru ceva ce vrei tu, dar sa nu faci greseala de a merge pe contrasens, poate esti acuzat de egoism, sau distrugi si u suflete, o stare prin care ai trecut, si o cunosti foarte bine! Oricat de mult urasti acea stare, acea persoana, acel trecut, ai avut nevoie de el, ti-a deschis ochii, te-a facut mai bun, sau ti-a dat experienta, depinde unghiul din care privesti. Iti ramane sa crezi, sa speri, sa vrei mai mult,cu frica de suferinta, cu probleme de incredere, mici greutati, care dispar intr-o clipa, cand vezi un zambet larg, un sarut cu ochii inchisi, si o imbratisare calda. Chiar daca nu stii ce-ti rezerva viitorul, asta nu inseamna sa nu-ti traiesti prezentul nu?!

marți, 24 noiembrie 2009

Mic,si totusi la inaltime!

Inca de mici ne dorim lucruri, de la jucaria vecinului, pana la o viitoare cariera in politie sau medicina,iar pentru acestea e nevoie de munca, efort si rabdare! Chiar tactica, pentru a-ti lua parintii intr-un joc numit dorinta, a-i pacalii si a le intra sub piele, pentru a nu-ti refuza nimic! Dar uneori raspunsul lor e NU! Cunosti dezamagirea inca din inocenta copilarie, dar speranta si nevoia de altceva, iti da incredere, si te formeaza!

Esti mic,si vrei sa fii mare! Sa atingi mai repede starea de maturitate, pentru a obtine chestii, avantaje, ce la 7 ani par imposibile! Dar fiind mare, vrei exact opusul, sa revii la acea varsta lipsita de griji, unde nevoia de joaca si somn, era totul. Unele lucruri se fac pana la o anumita varsta,dar tu ai vrea sa le faci mereu! Sa ramai mereu un copil, sa nu ti se reproseze, dupa o mica cearta ciocolata rezolva boacana, sa alergi pana obosesti, sa rupi pantalonii si sa nu-ti pese, si multe multe altele! Nostalgia anilor ce au trecut, fiecare an, e esential, fieacare perioada iti aduce ceva nou, te schimba,dar iti ia si ceva in schimb! La 4 aveai o privire ce-ti usura drumul, incat nimic nu-ti era refuzat, la 7 incepi scoala, la 8 ai o prima prietena, la 10 schimbi prefixul, 14 buletinul, 18 devii major, 21 esti major in toata lumea, 23 termini facultatea,si uite asa la 25 pornesti un nou drum, la 30 unii au familie, la 40 cuvantul tata te dispera, iar la 50 tragi linie si oare s-a meritat?! 60 devine trist, la 70 chiar o povara, 80 realitatea e altfel, 90 deja intrii in cartea recordurilor, iar mai incolo nu se stie cat apuci. Trepte ce se urca, ar fi fost mai usor invers, sa dai timpul inapoi cand vrei sa schimbi ceva, sa lasi in urma, sa uiti, sau sa te bucuri! Dar nu, un drum ai,si-l trasezi serpuit, prin haz si necaz, prin frig si ploaie, soare si vant, si mereu vrei sa fii in fata,primul,sa-ti oferi tot ce-ti cere inima, sufletul, sau mintea!

Raman amintiri, ce palesc in viitor, ramai tu, ce imbatranesti in timp, si clipele de atunci nu se mai intorc! Intorc cutitul in rana, dar perioada cand tu erai in centrul atentiei, cand toate privirile se indreptau catre tine, si nimic nu mai conta! Erai acolo sus, si te simteai invincibil, acum esti doar jos, intr-o multime de oameni, pierdut in probleme si griji, si cu nimic mai special. Poate o functie, un costum scump, sau doar un zambet te deosebeste, dar nu mai esti in fata tuturor!
Erai mare, si totusi mic, zambeai, visai, iar lumea era a ta,acum doar faci parte din lume, si poate porti o masca, sau esti un robotel, ce da din coate, sa-si faca loc, poate asa, te apropii un pic, de ce-ti doresti!

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Unfinished things

Suntem oameni, iar asta nu ne face perfecti! Avem asteptari, si nu doar de la noi,ci si din jur! De la oamenii ce se perinda in jurul nostru, ce incearca sa ne schimbe un strop mediul in care ne aflam si convietuim, sau doar sa-si spuna cuvantul in incercarea de a ne descoperii!
Chiar si atunci cand suntem puternici, tot slabi ramanem! Mereu va exista ceva sa ne induioseze, sa ne aduca aminte de o parte nu prea fericita: un trecut aspru, o persoana draga, sau doar lucruri care dor! Dar oare prezentul nu e mai important?
Incepem lucruri, si din numarul total, oare cate am terminat? Cate am dus la bun sfarsit, ca mai apoi sa fim multumiti de moment?! Feluri si feluri de oameni, unii cu ambitii enorme, altii doar delasatori, dar intalnim situatii cand suntem pusi intr-o cumpana vaga! Iar atunci, chiar nu mai putem continua, nu ne mai putem mintii, sau doar nervosi pe propria persoana, ca nu e in stare sa-si atinga idealurile. Cautam motive, scuze, dar vinovatul se afla in oglinda! E atat de aproape incat merita una dupa ceafa! Exista si explicatii plauzibile,de ce asa,si nu altfel, dar am putea schimba situatia, cu un mic gest dus pana la capat, sau doar o vorba rostita! Vrem sa o luam de la capat, am renunta la tot, doar pentru a ne fi mai usor, mult mai usor,dar suntem retinuti! Avem si momente placute! Chiar mult mai multe, decat lucrurile incepute,si nesfarsite, dar niciodata nu e prea tarziu pentru a termina, de la o simpla lista din copilarie, de la un vis stupid, pana la un plan elaborat, dar plin de frica! E bine sa si risti, chiar daca ramai cu nimic concret! Incercarea conteaza, chiar daca te lovesti de zidul realitatii!
Prima greseala ar fi trecutul, ezitam din amintiri, din lucruri patite, si dureroase, din esecuri clare, privim adanc, si risipim energie! Frica de a recunoaste greseala? Prea putini mai sunt sinceri, mai ales cu ei, cu restul nici nu mai spun, mastile zilnice, au riduri mincinoase. Apoi de la acel mic moment, incepi sa te complaci, sa decida altii pentru tine, iar cand te hotarasti sa ripostezi, ai uitat cum e sa duci razboiul fara arme! Iar dusmanul te loveste si te aduce de unde ai plecat, nu ai schimbat nimic! Chiar nimic! Renunti? Sau iti pregatesti temele, studiezi tactici de reusita, te zbati, iei suturi in fund, cazi, te ridici?!
Ca de obicei, de tine depinde totul! Si cand multi din jur, iti spun ca in viata nu poti face numai ce iti place, ar trebuii sa-i ignori! Sa le suflii in fata un aer dulce, daca ei nu au reusit, tu de ce sa te complaci ca ei?! De ce sa nu iti urmezi drumul,chiar daca nu stii unde te poarta, facand ce iti place, terminand lucruri incepute, sau incepand lucruri terminandu-le?! E dificil, dar nu si imposibil. Bine acum nu vrei sa muti muntii din loc, sau sa zbori fara aripi, te vei lovii atat de tare, incat nu stiu daca iti revii! Zdrobit e cuvantul bun, pe asfaltul rece si umed, numit viata! Dar cand poti decide tu, fara sa tii cont,dar sa si asculti in acelasi timp, ai fi considerat cu nasul pe sus, si sa faci ceea ce iti doresti,deja ai inceput ceva! E calea ta, plina de mister, de lucruri noi, iar finalul il stabilesti tu, cand pui pauza, privesti in lume, si te declari multumit,seara la culcare!
Eu? Am inceput multe, mult prea multe de cat as putea duce, dar mereu vreau mai mult,si stiu ca pot, doar ca pe drum ma plictisesc, pierd motivatia, sau doar ma complac, ma las purtat in bataia vantului, in loc sa ma opun! Am acceptat multe de la multi, un joc de cuvinte dur, un joc numit viata, si de multe ori, pana si eu am fost dezamagit de mine, pentru ca nu termin ce am inceput! Lene, sictir, durere , trecut, amintiri, si multe lucruri ce se leaga, dar partea buna,exista una, e ca vreau sa incep, sa termin tot, de la texte ratacite prin foldere, la probleme legate de viitor, la fapte simple, parcurgand drumul spre a face mereu ceea ce imi place! Si imi plac multe...

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

302

Durere in mod inconstient!Lovesti in persoane fara sa vrei, doar pentru ca te-ai invatat altfel,si vrei sa-ti fie bine,nu mai faci pe plac,ci doar iti faci pe plac! Redai culori si chiar e bine! Dar dezamagesti....nu ii poti impaca pe toti, o prima lectie invatata!
E crud! Lipsit de gust, si trist! Mici roboti, ce se protejeaza, si cauta sa-si satisfaca dorintele! Noi oamenii! O mica definitie, ce se leaga treptat,daca privim in profunzime! Nu critic pe nimeni in special, ci doar "sistemul"! Carpim suflete, si dezvelim monstrii! Suferinta distruge, dar iti si ofera solutii! Unii prefera dramatismul, altii iau la pumni tot ce prind, iar restul zac scufundati in durere!
Apoi?! Calci usor si nepasator, te plimbi, lovind in stanga, si in dreapta, iti lasi amprenta, trecand mai departe printre suflete pustiite! Al tau e deja empty! Te inveti asa, timpul trece, soarele apune, luna rasare, zilele curg spre o obisnuita plictisitoare!
Gasesti urme din trecut presarate prin minte, ti se face dor, si nu stii ce sa faci, le ignori, sau crezi iar in tine?! Nu ar strica un strop de ajutor,dar de la cine?! Respingi delicat, si chiar strivesti!
Rabdare,un cuvant caruia nu ii mai dai sens, ti se pare stupid,pentru ce? Sa te amagesti cu apa? Sau sa gusti un strop de vin dulce?! Vinul e cu atat mai bun, cu cat se invecheste, ciudat, cum lucrurile bune,vin cu cat astepti mai mult, cu cat iti formezi o noua perspectiva, aflii ce poti si ce ai, si realizezi ce vrei,desi e dificil!
Stari de moment?! Sau lectii de viata?! Oare efortul depus se va concretiza in lucruri simple? In zambete calde, si amintiri placute? Sau doar opusul acru al notiunilor de mai devreme?! Nu stiu! Nici nu vreau! Misterul nu strica, prelungeste savoarea....


P.S Why 302?!?

luni, 9 noiembrie 2009

Tip

O tinuta nepotrivita, pantalonii largi matura asfaltul,un hanorac cu gluga, total nepotrivit pentru frigul de afara, atarna pe corpul plapand! Tinuta total neingrijita, nu aduce pic de respect,ci doar aparente inselatoare! Nu conteaza ca ai un iq prea mare pentru a fi inteles, sau portofelul plin cu carduri, esti doar judecat la prima vedere, apoi ignorat, sau tratat cu rautate!
Uneori, noi singuri afisam o imagine de genul, doar pentru a putea fi lasati in pace, sa nu mai fim in centrul atentiei, ci doar mici obiecte intr-o lume imensa! Esti ceea ce lasi sa se vada! Nu stiu cine a spus citatul, nici nu am dat google sa aflu, de lene, dar in mare se potriveste!
Ai vrut sa pari un nesuferit, ai jignit, ai ironizat, ras sau luat la misto, ai spus un adevar ce nu-si avea locul, sau doar ai mintit pentru a avea cazierul curat! Te-ai jucat cu focul in dragoste, ai umilit, plecat si purtat indiferent, nu ai apreciat, si doar te-ai folosit! Printre randurile de mai sus, se regaseste tiparul nesimtitului!
Dar bunatatea? Rasfatat, ajutat fara sa ceri ceva in schimb, vorbe dulci si pline de calm, rabdare, si multa vointa! Barbatul ideal in pat, cat si in afara lui?! Neah....nu exista, esti doar bun si atat! Stie ca mereu esti acolo, si acolo vei ramane! Dar tu esti impacat cu tine! Tipul fraierului
Rau si bun?! Azi esti, maine pleci, iti bagi piciorul,injuri, si nu privesti la lacrimile din spate, dar revii la sentimente mai bune,iti place drama, si mai ales sa vezi pe cineva cum se roaga de tine! Te joci cu focul, dar cand te arzi, si pierzi controlul incepi sa disperi! E un amestec de tipuri, nu e definit clar,si tocmai poate doar tipul confuz e pe aproape!
In fine, ideea e: oameni si oameni, caractere puternice, sau doar modelino din faina, priviri si sentimente, cu totii suntem diferiti, dar ne asemanam asa mult in suferinta! Ne protejam, si lasam masti de opera, sau teatru, intr-o realitate cruda! Oare pe cine mai poti privii in fatza, si sa-i vezi adevarata poveste, sa crezi ce spune, si sa te simti in siguranta, daca ai renunta la vesmantul ocrotitor?!
Uneori ma mint singur ca las sa se vada ceea ce sunt! Si nu de multe ori chiar am dezvelit magia, dar am momente, cand mijlocul meu de autoprotejare, isi intra in drepturi, si cladeste imagini! Imaginea omului cu barba plictisit, a durului indiferent, a emotionatului, daca nu a si visatorului din poveste! Imaginea de afisat, precum si imaginea de stat in pijamale! Putin diferite,dar in acelasi timp, la radacini sunt doar eu! Depinde cum ma prinzi, de momentul si starea de spirit! Dimineata sunt lenes, seara plictisit, intre ore, plin de entuziasm! Si ma tot invart in jurul unui subiect, si as recunoaste,dar nu! Imaginea de a nu ma amagii cu lucruri, isi spune cuvantul!Dar imaginea in kre ma aflu imi place, are un farmec aparte, si stiu de ce! Iar curiozitatea te roade?! Nu?! Cum putin mister nu strica, poate, in viitorul apropiat, voi revenii cu detalii picante!

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Free smile

Miros de toamna, de vreme mohorata, ploaie rece si stresanta, nori sumbrii si plictisiti, un strop de soare isi arata coltii, dar nu ofera si caldura mult dorita! Aramiu in jur, covorase zgomotoase, vanturi reci,iar pustietatea isi lasa amprenta! Pustie e si speranta, vederea umbrita, dorinte ascunse se naruie pe fundal, iar gol alergi prin peisaje cromate!
Nimic nu e cum vrei, nimic nu-ti face cu ochiul, iti lipsesc atat de multe incat nici nu-ti vezi picioarele ce sunt infipte in noroi, dar culmea, ceva in tine iti da incredere, nu-ti mai ofera speranta, ci doar incredere! In tine, si in ce poti, dar nu ai nicio tragere de inima, peisajul nu-ti ofera acest lucru! Te complaci....acel sentiment inghetat! O zi, doua, daca nu si luni bune, si o asteptare continua, distractie nu?! Plictiseala, si usor uiti, uiti tot ce-ti facea bine, ursuz din fire, faci riduri palide, si durerea creste!
Nu uita! E doar alegerea ta! Tu alegi sa vezi astfel, sa privesti negrul, si nu culoare, sa simti si altceva decat stari nocive! Pana cand?!
Nu exista un tipar gata scris pentru succes, pentru acea stare de bine, sau cum sa treci peste?! Difera de la moment, la situatie, de la un om la altul, si nu poti reda modele, ca altii sa le citeasca, ca mai apoi sa se arunce dupa exemplu! Nici vorba! Pot scrie eu randuri imense in noapte, pot reda stari si emotii, dar nu si sfaturi, nu le stiu pe toate, chiar nu, nu vreau sa le stiu, vreau doar sa invat! Sa toc notiunile iar apoi sa le diger! Sa fumez orice ramasita, si sa ii simt gustul, acru, amar sau dulce! Ma stramb daca nu imi place, sau zambesc daca o ador! Si ador atat de multe lucruri! Iar primul e acel zambet stupid ce se naste, pe strada, mergand prin frunze, sau privind in departare! Exista si motive! Dar nu ele dau sens textului,cine vrea sa priveasca in spate o face, cine nu, trece mai departe! Iar eu zambesc din n motive, maine stau suparat din alte 20, si nici nu conteaza, sunt stari si atat! Important e ca se poate! Se poate sa merg pe aleea plina de copaci imbatraniti, sa privesc spre elevii ce scapa de la scoala, sa arunc un ochisor spre trecut, sa revin in prezent, sa calc pe un nou drum, sa cunosc oameni noi, si sa zambesc cretin! A free smile...no matter what!

miercuri, 4 noiembrie 2009

The rebound

Dragostea....si ar trebuii sa las puncte puncte, ce ne facem cu ea?! Ne lovim la tot pasul, ne prabusim, ne ridicam, si mereu mergem inainte! Dar e dura, atat de dura, incat ne ia totul intr-o clipa, speranta, zambetul, privirea, chiar increderea, incat ne goleste sufletul! Apare intr-o secunda, creste din nimic, iar nimicul acela devine ceva! Un mare nimic, cu multe neintelesuri! Mici concesii, schimbari in viata de singuratic, o chimie inca neelucidata de catre savanti, si sincer nici nu cred ca ii vor gasi substratul, se pierd si ei in sentimentele profunde pe care le nutresc in timp ce respira adanc,privind persoana de langa!
Revenind, la perioada cand dragostea dispare, paleste sub apusul de soare, si noaptea se asterne peste sufletul tau, si ramane acolo o buna perioada de timp, incat uiti ce inseamna a iubii! Se spune ca ai nevoie dupa o dezamagire, de o alta persoana langa, asupra caruia sa-ti reversi amarul, nervii, si sa dezamagesti la propriu, cica ajuta?! Poate, nu spun nu, dar roata se invarte, iar urmarile tale, se leaga de cealalta persoana, si uite asa se produce un joc fara sfarsit! Cauti solutii, nu le gasesti, si timpul trece, ramai un pic invechit, cam greu sa revii in joc, si prea pretentios sa mai accepti multe! Trist nu?!
O actrita cu un zambet magic, chip inocent, dar in acelasi timp doza de nebunie te provoaca sa razi! El putin cam sobru, un bine intruchipat, suferind, cautandu-si drumul prin viata, lovindu-se numai de dezamagiri,si probleme! Ca si noi in viata, alergam ca nebunii la propriu, si la sfarsitul serii, ramanem singur intr-un pat prea mare pentru noi!
2 copii! Unul putin cam cretz,si chiar istet, o ea acida si plina de viata! Combinatia potrivita! El, ea si copiii,plini de intrebari! Situatii neprevazute, momente funny, fraze chiar bune, scrise de nu stiu cine,nu ca ar conta, mereu vedem imaginile, nu si persoanele ce trudesc in spatele filmului! O industrie uriasa, pentru doar 94 de minute! Scene fierbinti, cu patratel portocaliu, situatii jenante, si in final un sentiment de dragoste, urmat de frica! Chiar si o diferenta de varsta, ce sincer nu-si are rostul, dar face totul mai interesant! Ce e sexul?! Un masaj cu sperma! Ups! Sper sa nu citeasca copiii! Rostita din gura unui copil, chiar are farmec!
Iar cum totul nu se rezuma la dragoste, apar si nepotrivirile de caracter, acele mici lucruri pe care le gasesti in celalalt, doar de dragul de a gasi o scuza, o cale de evadare,din ceva ce devine prea serios! Oare de cate ori am facut-o cu totii?! Evident, se poate trece peste,dar sarea si piperul unde ar mai fi?! Dezamagirea reapare cu drepturi depline, iar calatoria continua, nu era momentul inca, si nici nu se stie daca va mai fi, dar lectia invatata?!
Persoanele vin si pleaca, ne schimba viata, devenim mai puternici, uneori mai slabi, mai degustati, dar mereu vrem sentimentul pierdut! Tindem spre perfectiune, dar dragostea nu inseamna deloc asta! Ci doar lucruri marunte facute stupid, situatii jenante, un strop de ceai varsat pe masa, putina miere pe haine, si facem ceai cu miere, le combinam atat de bine, incat la sfarsit privim ca 2 spectatori, in roluri principale! Poze, amintiri, si viitor nou!? Ne legam de tot, dar neprevazutul isi joaca rolul ascuns intr-un colt, si isi dezveleste farmecul, atunci cand te astepti mai putin, cand nu ai nimic, si la propriu nimic, si ai nevoie sa te regasesti!
Finalul?! Il descoperiti singuri! Te uiti in punga ta, numita viata, si vezi ce ai?! Daca nu ai? Vei continua sa cauti, pana cand vei fi multumit, sau stupid te vei scarpina in par, si arunci 2 cuvinte, fara sa-ti dai seama! Iar filmul?! Filmul merita vazut, cu pop corn, un pahar mare de fanta, o perna moale si rece, mai ales cand vantul de afara iti suiera in geam! Ideal in 2, educativ in singuratate, te face sa speri, si sa vrei, dar iti si arata ca poti sa pierzi! Astept impresii....!!

duminică, 1 noiembrie 2009

Aproape 1000

La inceputul lunii trecute,din pura curiozitate, am zis sa fac un test, sa vad ce se intampla cu articolele de pe bloc, daca sunt sau nu citite, daca prind farmec, si inspira! Nu stiu cat inspira, nu stiu cat va plac, desi am primit si comentarii, si spun un multumesc, cu toata caldura din suflet, dar stiu cat de vizionate au fost! Putina matematica, o functie de scadere, si un rezultat uimitor! Sincer, nu ma asteptam! Ma bucura, si ma face sa vreau mai mult, sa pot reda evenimente, fapte, ganduri intr-o maniera cat sa placa publicului larg! Pe mine ma ajuta sa scriu, dar nu mai scriu doar pentru mine, ci si pentru voi!
Intru intr-o lume a cuvintelor, a imaginilor ce vorbesc singure, unde pot simplifica,sau complica, dupa plac, totul! Si nu nascociri, nu politica, desi intr-un singur articol e vorba si despre ea, tin evidenta, nu minciuni, ci doar o realitate cruda, plina de neprevazut, si contraste puternice! Nu a fost o luna bogata in articole,12, 3 pe saptamana, si nici in inspiratie, am trecut de la o stare la alta, am constientizat, am observat, m-am pierdut, am regasit, am scris si am dezvelit idei mixte! Iar 12 articole sa stranga o mie de vizitatori, ma incanta! Nu folosesc articolul acesta, ca un motiv de lauda, sau motive de genul, ci doar pentru a multumii, si a ramane ceva concret, ce-mi spune ca se poate! E o mica pasiune ce prinde culoare, curios, daca pot face din ea si un mod de trai, desi am criticat vehement aceasta ideea candva, si nu stiu ce siguranta ofera, dar merita incercat?!
Am o mica problema, imi place sa motivez persoanele din jur, sa le ofer sperante, idei, chiar sustinere, dar nu ma pot motiva pe mine! Ciudat! Nu stiu sa aplic tactica de invaluire, si sa ma surprind! Vreau sa fac multe, dar nimic concret,inca!
Sper sa fiu la nivelul asteptarilor, sa am sustinerea voastra, si voi incerca sa ofer mai mult,mai bine, mai placut,chiar vast! Iar cand gresesc, pot fi si criticat, mi se pare normal! Ma gandesc ca eram pe punctul de a renunta la scris, iar acum o spun, mare greseala daca mergeam pana la capat, si de obicei chiar merg, dar numarul din titlul imi dovedeste contrariul, ma si ambitioneaza!
Va multumesc inca o data, si ne mai auzim!(990 un numar mai exact).

vineri, 30 octombrie 2009

Pleased!

Oare stim unde sa ne oprim cu pretentiile? Sa spunem intr-un final, sunt multumit,imi ajunge?! Raspunsul e nu! Unu la mana, pentru ca suntem oameni, si mereu vrem mai mult, si doi, daca te multumesti cu putin, atunci ce se intampla, cand stii ca poti mai mult?! Acel sentiment de autocomplacere in situatie. Cat mai sus, prin definitie ne e dat sa tindem, sa vizualizam oportunitatile, si sa tragem cu dintii de ele, pana mestecam totul, incat sa prinda gust! Aflati in situatii dezastruoase, privim in jur, in special la cunoscuti, am vrea sa imprumutam un strop din norocul, fericirea si zambetul lor. Dar nu se poate, fiecare isi asterne un drum, si suporta consecintele, bune sau rele! Situatiile se schimba, azi acolo, maine invers, dar din greul acela, mereu ne spunem, cand o sa fie bine, o sa apreciez totul! Dar de unde! Uitam...
Asa cum uitam si de suferinta, de fericire, de zilele cu soare, sau de norii negrii ce se inalta pe intinsul cerului! Si nu neaparat pentru ca vrem sa facem asta, ci ca un mijloc de protectie sporit!
Iar acum astern intrebarea, e normal?! De ce nu ne putem multumii cu ce avem, cu ce muncim, sa ne bucuram de sanatate,si fiecare clipa?! Un mic raspuns ar fi, ca ne-am limita, si am fi aspru judecati, chiar aratati cu degetul, critica e o modalitate de ambitionare, dar si de descumpanire! Si caut raspunsuri, chiar vreau sa stiu de ce nu ne multumim cu putinul din bagaj?!
Nu ne multumim sa mergem regulamentar, cand acul din bord poate urca la 200, si calcam pana la podea, din nevoia senzatiilor tari! Ar putea fi si asta un raspuns, dar nu-l recomand! Nu ne multumim cu un job bine platit, cand cel de langa ia mai mult,desi ne asigura existenta mai mult decat modest! Nu ne multumim cu persoana ce ne tine noaptea in brate la somn! Aici tentatiile sunt prea mari, dar deja de la primul semn de nemultumire, declinul iese la iveala! Pana si mancarea din farfurie nu ne mai surade, ca sa nu mai spun de orasul unde ne facem veacul! N lucruri, insumate devin un intreg, unul ce-si pune amprenta asupra sufletului nostru, si oftam impovarati, desi am avea la fel de multe lucruri din care sa zambim satisfacuti!
Un echilibru ar ajuta, dar o urma de indoiala mereu ne va rasare prin minte, si nu stim ce e bine sau rau, nu stim daca e suficient, sau am atins maximul, dar cand suntem pe minim, mereu traim o tragedie, unde disperarea e la ea acasa, dar mai simplu ar fi sa invatam, sa privim totul calmi, iar apoi sa alergam dupa iesire! Nu e asa usor, ar spune unii, cunosc, dar nu e nici chiar atat de greu, sa vezi ca totul porneste doar din mintea ta, inima,sau chiar din sufletul tau de gheata!
Grija zilei de maine, portofelul ce se goleste, frigiderul e gol, jobul nu mai exista, dragostea dispare, hainele se rup, curentul e oprit, sanatatea iti joaca feste, speranta nu se zareste, datoriile te preseaza, zambetul dispare, durerea se acutizeaza, iar tu te schimbi! Lent, dar o faci, devenind un om purtat prin viata! Apoi, soarele apare, norocul da peste tine, banii apar sub saltea, renunti la medicamente, ai nevoie de plimbari lungi, zambesti, privesti, respiri, cum totul se schimba! Intai te schimbi tu, apoi lucrurile din jur se schimba, ciudat nu?! Iti intoarce un favor soarta, dar ce intelegi prin asta?! Inveti? Sau vrei sa ramai repetent?!
Si mai e o situatie, cand totul te nemultumeste, cand oricine ar incerca sa-ti faca pe plac te lasa rece, cand nu mai gusti nimic, ci doar prin indiferenta si irascibilitate, stii sa dai un raspuns! Atunci esti prea pretentios, si nu te vezi pe tine, chiar aroganta, ori ai o mare problema, pe care tot eviti sa o rezolvi, si cu cat o amani, cu atat iti e mai usor sa treci peste, dar culmea, te minti singur!
Iar eu?! As vrea sa spun ca sunt multumit, si in anumite privinte sunt, dar culmea, pot mai mult, si in momentul de fata chiar vreau mai mult de la mine! Nu de la restul! Fara pretentii exagerate! Si incerc, incerc sa ma bucur de tot, sa scap de plictiseala, sa aduc ceva nou mereu, sa privesc mai pozitiv, sa respir aer curat, sa mananc sanatos, si sa simt mai bine! Si imi e greu sa fac multe, dar le fac, chiar daca nu pot face mereu ce-mi place, ma limitez, dar imediat ma autodepasesc, aratandu-mi de ce sunt in stare, si nu pentru altii, ca sa ies in fata,ci doar pentru mine,inca caut acea ambitie prosteasca, dar buna! Pana si unele randuri din text ma nemultumesc, ma deranjeaza ca nu ies asa cum vreau, dar asta nu inseamna sa ma dau batut, ci practica, sacrificiul, poate ma va ajuta sa spun, bravo, am putut! Dar pana atunci, merg spre mai mult!

joi, 29 octombrie 2009

Uimit,si nu de altii!

Viata te pune in situatii neprevazute, uneori lucrurile nu depind de tine, alteori decizia sta in mainile tale! Nehotararea ramane, indiferent de solutie! Ai o urma pe suflet, o mica pata,ce nu-ti da pace, nu te lasa sa respiri regulat, dureri de cap, si ganduri necurate! Si daca...
Mai simplu ar fi sa decida altcineva pentru tine, tu doar sa accepti situatia, si sa te bucuri sau nu de ea, sa zambesti, sa multumesti, si mai apoi sa te lovesti de alte decizii! Dar pana cand?! Ne lovim de lucruri ce ne plac, le dorim, dar nu le putem avea! Apoi cand reusim intr-un final sa realizam ce ne-am propus, si gustam dulcele amarui, nu mai are farmec! Sau doar ne intrebam, e bun pentru noi?! Ma ajuta? Mai am nevoie de el? Sau e doar orgoliu prostesc!
Trist cand nu stii ce vrei! Cu toti am trecut, cel putin printr-o perioada de genul, daca nu cu sutele! Eu inca trec, in anumite privinte,treptat am realizat ce imi place, ce vreau, dar mai am de pus la punct detalii semnificative, ca totul sa functioneze, gen un ceas elvetian de precizie! Dar cand persoanele din jur nu stiu ce-si doresc, dar tu te aflii prin planurile lor?! Se lovesc de tine, vor sa interactioneze,dar nu stiu cat de bine le faci! Si nici nu mai conteaza.... pana la un punct te afecteaza,sau te afecta, dar cu timpul inveti, ca nu trebuie sa te rogi de nimeni, sa te placa asa cum esti, sau sa ai pretentii exagerate, cand inca nu-ti vezi varful nasului! Uneori refuzi elegant acele planuri, dar cand si tu iti doresti sa te aflii intre ele ce te faci?! Disperi? Stai nelinistit? Sau e doar o situatie de calm, de asteptare nociva, in care esti spectator, dar si actant! Incerci sa influentezi deciziile celuilalt? Sa ii redai gandurile tale, sau ce ai vrea sa faca, si sa-ti vezi doar de interesul tau?! Sau pur si simplu, discret, plasezi cheia, spre elucidarea micului mister?! De obicei, omul are tentatia de a se arunca direct in plasa, fara sa gandeasca, senzatia de a pierde ceva ce e al lui, e distructiva!Si nu accepta sa se recunoasca invins! Orgoliul stupid! Dar experientele din trecut, durerile, starile de zgomot, suferinta, te face mai puternic, incat si tu ramai uimit,de ce poti face! Pentru inceput, inveti sa spui NU! Wow ce usor a fost! 2? Rabdare, cu ea inveti sa ai tactica, sa nu mai pari disperat, sa nu mai existe un capat de lume, si nici sa devii indiferent, redai un aer, cat sa iti si pese, dar nici sa te doboare! 3? Te pui pe primul loc, si stii ce nu iti face bine,dar iti doresti acel ceva! Si analizezi, iar persoanele de langa ce inca sunt indecise, raman acolo,pline de incertitudine! Pe cand, tu stii ce vrei,dar nu mai e capat de tara! Stii ce poti, ce ai! Nu te mai schimbi pentru nimeni, calci pragul,si privesti si spre viitor! 4 Un nu stiu e suficient! Nu vrei sa tragi de acel cineva, si mi se pare normal, daca nu isi da seama de ce are, asta e, poate ii face bine, poate greseste, dar teama ii ramane in suflet! Nu va stii ce e corect?! Pana cand?! Pana cand realizeaza ce a pierdut,sau ce a castigat! Un loz plin de noroc, dar un noroc pe care ti-l faci singur!
Revenind la mine, sa asociez titlul, m-am uimit singur azi! Si sincer, sunt mandru! Nu stiu cum trebuia sa reactionez sau sa fac, dar m-am comportat atat de bine, incat m-a facut sa fiu mandru!Chiar matur in gandire, open mind! Si mi-a placut, desi nu depinde de mine! Si nici nu incerc sa schimb! Sunt spectator si actor, joc pe scena vietii, si imi place! Imi place complexul, si nu ma mai las doborat din nimicuri! As vrea sa explic in detaliu, dar nu pot, nu se cade, si nici nu as stii cum! E o trezire de moment,desi stii ca iti doresti acel ceva! Dar daca el nu te doreste?! Nu il atragi, sau are alte prioritati?! Vrea altceva,dar in acelasi timp te doreste nebun, si ii e frica de tine! Ii e frica de ce poti produce, o furtuna cu scantei, sau un cer senin,plin de siguranta! Si viata merge inainte, si eu vreau sa-mi fac ordine, sa scutur praful, sa arunc cd-urile din trecut, sa asez cursurile, sa-mi fac patul, si sa zambesc fara frica! E greu, dar macar incerc, si voi incerca mereu sa fac sa-mi fie bine! Pana cand? Mereu! Nu mai indur rautati, cand pot da replici dure! Nu mai merg cu jumatati de masura, cand pot avea totul! Nu mai fac multe,dar mai si gresesc, si o spun in gura mare, si poate, trebuie sa reactionez, dar chiar nu conteaza! Voi vedea, iar pana atunci, lustruiesc praful din suflet!

marți, 27 octombrie 2009

Natura umana

Cum e gustul unei grefe amare?! Te strambi, iti lasa gura apa, dar tot o consumi pana la capat! Face bine! Vitamine, sanatate curata! Avem nevoie si de acru, amar, nu numai dulcegarii insirate! Dar dezgustul lasat de firea umana?!
Oameni cu totii, gresim, o luam de la capat, incercam sa ne facem un drum, ne chinuim singuri, alungam raul, gustam binele, si in final calcam in picioare totul, ca asa ne sta noua in comportament! Incepem lucruri, ne razgandim pe drum, o luam la fuga,fara sa privim in spate, din frica,sau doar din nevoia de nou! Plini de stari confuze, de neprevazut, si lacrimi, dezvoltam un comportament inadecvat pentru cei din jur, dar plin de protectie pentru noi! Suntem judecati, calcati in picioare, rabufnim, injuram, si trecem mai departe! Pentru ce?! Prea multa bataie de cap strica, prea multa speranta te face sa visezi, iar un plus de pesimism, naruie lumea din jurul tau!
Nu inteleg, sincer, cum toata aceasta nebunie ne face sa ne bucuram de succes! De ce unul trebuie sa iasa mereu in fata, sa strige in gura mare, ca e cel mai bun, sau uite ti-am facut-o, te-am dezamagit, asta si incercam, sau imi e frica de mai mult! Suntem inca la perioada de cunoastere, sete mare, si multa lume noua, iar lucrurile ce ne fac bine, si sunt bune, dar ne opresc pe carare, dispar, alungate de noi! M-am aflat in ambele situatii, am facut alegeri de care nu-s mandru, am produs durere,dar am si suferit, am invatat sa fiu egoist,si e al naibii de bine, cand stii ca vrei ceva, reusesti, iar apoi acel ceva iti da lumea peste cap,si-ti naruie totul! Trist! Da trist,dar sunt alegeri pe care le facem voit, ne asumam viitoarele intamplari ce vor urma, din simpla alegere!
Omul cand sufera, e in stare de multe, suporta multe, si dezvolta! Se descatuseaza, arunca masca de zi cu zi, si devine imun! Apoi incepe sa produca suferinta si el, un soi de razbunare, din prostie acuta! Satisfactii temporare ce dispar cat clipesti spre altceva ce iti doresti! Profunzime? Dorinta? Curiozitate?! Curaj?! Valori?
Nu exista, intr-o realitate cruda, le pierdem treptat, si chiar daca vrei sa reusesti prin metoda clasica,a omului bun, nu ai cum, si dezgustul apare! Mandrie?! Hai fugi de aici, orgoliu? cat oceanul de mare?! Dar nevoia ti-l ia , greu, mult prea greu, dar lucrurile marunte fac diferenta! Cat inca mai exista, le numeri pe degete usor usor, exersezi matematica din generala, pana si la supermarket exista computere! 5x5 = 10 nu?!
Natura umana dispera, urla pana raguseste, glasul piere, atunci cand nu obtine ce vrea! Iar acel ce vrea, daca nu depinde doar de el, ci terte persoane, totul se reduce a distruge treptat, sigur, acea persoana ce ii sta in cale, sau chiar daca ii place, nu ar recunoaste, nu ar dezvalui un adevar ce l-ar lasa vulnerabil, si calca...atat de apasat,incat urmele se vor vedea si azi! Ne amagim singuri, o mica concluzie, ne dorim cat mai multe, realizam prea putine, si traim in trecut, in acele clipe cand eram protejati, si spatiul era asa de confortabil, incat dormeai linistit, fara o grija a zilei de maine! Prezentul devine o activitate banala, plina de rutina, iar viitorul cat mai sumbru, devine neclar!

duminică, 25 octombrie 2009

Fear in my smile

Respir, invat, si invat! Privesc in ansamblu si zambesc,dar oarecum cu frica! Imi e frica! Nu de intuneric, si nici de serpi, sau alte animale degustatoare! Ci doar de mine....de persoana mea, de cei din jur! Nu vreau sa gresesc, dar nici nu vreau un plan, vreau sa renunt la indiferenta, dar cand o fac ma simt vulnerabil! Sa ramana oare un risc,ce merita asumat?!
Imi place ce gasesc in mine, ce vad in mine, redescopar o parte ce pierise in trecut,in suferinta, durere, si aceeasi indiferenta! Las de o parte scutul rece, dar repede imi readuc aminte de lectiile primite de la viata, si revin! Un joc continuu, azi asa,maine invers, si sincer dupa mult timp,nu stiu ce e bine! Ca-s multe in neregula, e partea a 2, cu mine, viitorul meu, cu a face ceva sa-mi placa, gen job, etc, dar daca am gasit "ceva" ce incepe sa-mi placa?!
Un aer nou, proaspat isi face loc, ma pune in dificultate, ma scoate din minti, cand nu iese cum vreau eu, ma intimideaza, si in acelasi timp ma sperie! In bine, sa specific,dar imi e bine! Uff...!
Pentru prima oara in viata mea, am fost intimidat,nu stiu sa o iau de bine?! Joc de cuvinte, priviri patrunzatoare, zambet ganditor, si teama in suflet!
Nu stiu ce sa spun, sa fac, ci doar traiesc fiecare clipa, trag aer in piept regulat, si ma port cat mai natural, cat mai Andu, invat sa fiu iar eu, sau mai bine spus,sa ma adaptez din mers, sa redescopar, sau sa descopar, sa ma las cunoscut,fara sa ma feresc,ci doar zambind! Dar nu e usor deloc, e chiar greu! Trecutul isi spune amprenta, chiar si greselile facute atunci, dar poate cu un scop, pentru ziua de azi, imi provoaca frica! Am facut un update softului din creier, suflet, mai organizat, mai lipsit de incertitudine, mai bun, parerea mea, dar sunt unele lucruri ce reapar, alea bune, vreau sa cred,si ce a fost si ce am considerat prost,si erau multe, chiar copilaroase, am apasat delete cu convingere!
Invat, o noua lectie, si totusi veche, imi doresc, sa fie bine! Las neprevazutul sa-si arunce tentaculele, sa ma gadile usor,incat sa zambesc si fara frica!

joi, 22 octombrie 2009

Haos

Alegeri nebune, situatii extreme, durere si lacrimi, zambete si fericire, stari profunde, toate se produc la nivelul de perceptie al oamenilor! Vrem sa privim durere, asta primim, gandim pozitiv si deja schimbam radical momentul, si alergam neobositi dupa lucruri trecatoare! Realitatea e un haos uneori, o teorie ascunsa in inceputuri, atunci cand oamenii desluseau ideea de a vorbi, gandi, exprima stari!
Mereu punem intrebari! Ne pricepem la asta cel mai bine,dar cand trebuie sa oferim raspunsuri ne schimbam, balbaim vorbe, voce tremuranda, nu e usor sa dai din casa, nu e usor sa fii sigur pe tine, si plus, mereu exista frica de esec! Chiar daca o negi, ea ramane acolo ascunsa si la timpul oportun, iti bate la usa! Adevarul sau minciuna?! Redau raspunsuri! Corecte sau nu?! Bine pentru tine, rau pentru altii, chiar si invers, atunci realizezi partea cu cine suna la usa! De ce sa nu fim noi, asa cum suntem, de ce sa ne ascundem in fata mastilor numite chipuri abatute, cand putem sa o luam cu inceputul, si asta a fi corecti fata de noi, apoi usor fata de restul! Ne complicam singuri, stiu, mereu o facem, dar gustul e mai suav, mirosul succesului te poarta pe valuri in larg, plutesti, calci, fara sa dai din maini, si fara riscul de a ramane fara aer,scufundat in marea spatioasa! O mica aluzie....
Vrem totul sa iasa dupa noi, succes dupa succes, situatii convenabile, si atunci unde ar mai fi farmecul unui castig?! Obisnuiti cu ele, ne plictisim, apare acea stare lipsita de chef, deci nici asa nu e bine?! Ciudat?! Asa spuneam si eu! Facem planuri, si cautam in ele dorinta ascunsa din suflet, buf, c doare contactul cu trezitul la realitate, hai sa nu mai visam, chiar daca ne zbatem, reusim sau nu, dar de ce atat consum de nervi?! Si nici nu se regenereaza neuronii!
Haos se voteaza?! Trafic infernal, galagie aspra, imagini aleatorii, muzica buna, povesti nescrise, unele se scriu exact in acest moment,idei si jocuri stupide, chiar stari confuze din suflet, ce ne fac viata un chin, mici indecizii,ce se dezvolta cu fiecare tic si tac, pana cand ne saturam si acceptam totul asa cum vine! Shi nu cum vine dupa noi, ci din jocul de interactiuni universale, inglobate in viata de zi cu zi, noi ne aflam fix in mijloc, un strop de acolo,putin si de dincolo, culegem roadele, sau uneori ele ne culeg pe noi,de pe carari pierdute in noapte!
Si simti nevoia de liniste in tot acest peisaj, sa pui in echilibru, sa vezi ce-ti place, ce face diferenta, ce conteaza, si cand nu gasesti ceea ce vrei, se complica, si pierzi incredere, pierzi luciditate, si doar pahare goale pe mese intinse! Dar nu e asa, pana si acele clipe dureroase, sunt lucide! Te cunosti pe tine, testezi limitele, chiar daca spui ca nu ai,te uimesti, si ridici privirea, mergand mai departe, mereu exista o solutie, doar sa vrei sa-i faci cu mana, sa o apuci de picior, si sa-i rezolvi misterul! Caramida cu caramida, pornesti de jos, azi una,maine alta, pana cand zidesti in jur un mic zid,impenetrabil, iar tot ce pana ieri te afecta, azi au devenit doar simple furnicaturi in talpa, te fac sa razi, si scarpini apasat!
Oferim lucruri, sau primim, un lucru aleatoriu in univers, nu stim momentul, dar impactul e altul, modificand pana si cele mai mici clipe, invatam, gresim, si profitam, cu zambetul pe buze vrem! Eu azi vreau un kinder,e un inceput!Voi?

duminică, 18 octombrie 2009

.........

Punct si de la capat?! Un punct pe cer?! Un punct albastru pe foaia alba? Un punct rosu pe omatul rece? Un punct....ai prins ideea, multe puncte adunate, redau diferite forme si culori! De ce un punct?! Mi-am aruncat ochii, plictisit de vremea de afara, pe articolele vechi,le pot spune asa?! Sau starilor din trecut? revenind, am gasit o multime de puncte, printre cuvintele alese din titlu, printre randurile salbatice pline de emotie, sa nu mai vorbesc dupa fiecare propozitie, fraza, ca semn de punctuatie!
Ne lovim de puncte zilnic, la fiecare pas, in orice moment, dar preferam intregul, notiunea aceea plina de continut, de forma, o linie cate puncte are?! Cate vrem nu?! Din linii construim case, cladim drumuri, chiar si vise, le intersectam si la rascruce apar dilemele! Un semn de intrebare cu un mic punct in coada? Ups!
Insiruire de puncte lasa loc de interpretare, sau defineste un mister, dar eu am abuzat la extrem de ele,si incerc sa inteleg de ce! Primele fragmente redate aveau foarte multe puncte printre randuri, eram la inceput, nu stiam ce inseamna sa scrii, nu stiam de ce sunt in stare, nu ca acum as stii foarte bine,dar am pornit pe un drum, si se fac aproape 2 ani! E o mare diferenta, erau pline de sentimente emotie, dar si foarte multe lacune, acum recitindu-le nu-mi plac! Sunt eu prea aspru cu mine,dar asa e! Cu timpul le-am eliminat,un gest reflex probabil! Si nu stiu cati au observat, dar in titluri punctele predomina! Releva oare sentimentul de goliciune? Sau nu, nu imi gasesc cuvintele la ora asta, loc de interpretare, sau doar puncte simple! Un cod morse pe care nici eu nu-l inteleg! Azi m-am hotarat sa nu-l mai accept asa, ci sa elucidez misterul! Rascolind prin ganduri, pauza, umbland prin suflet la fel, iar prin blog, am observat cum se raresc punctele, mai ales in ultima luna, in ultimul timp,si unele articole chiar imi plac, am ajuns sa fiu eu multumit, spre mirarea mea, sa le citesc in noapte, si sa ma intreb,daca eu am scris? Pot eu oare asa?! Uite....ca s-a putut, nu-s nici scriitor, nici poet, sunt doar eu! Astern cuvinte in noapte, scrijelesc prin realitate, si redau subiectiv,uneori si obiectiv, ce vad! Intr-o continua schimbare, perceptia se joaca, de la copilul cretin si lipsit de idei, la omul de azi, matur si calit!

vineri, 16 octombrie 2009

Ieri/Azi

Recitind texte prafuite din trecut, aruncand o privire spre omul de Ieri, dintr-un timp uitat, raman degustat! Poate sunt prea dur, sau doar realizez ce prost am fost, chiar orb! Nu regret momentele,dar aveam nevoie de o caramida sa ma trezeasca la realitate! Nu ca nu as fi avut picioarele pe pamant, dar era nevoia de o schimbare, una ce s-a produs treptat, cizelat cu fiecare zi ce se scurgea, si m-a facut ceea ce sunt Azi!
Un copil ieri, un adult azi! O trecere ce multi o evita, o amana, dar e inevitabila! Acea inocenta infantila se naruie, realitatea te face sa vezi lucrurile altfel, mai clar, mai la obiect, si transformi figura aceea dragalasa, intr-una posaca si lovita de griji! Apar si grijile azi, candva nici nu stiam cum se definesc! Lumea de poveste, de basm, se schimba in blocuri gri, piete aglomerate, probleme si dileme existentiale!
Si tot acest drum, a fost cat se poate de anevoios, noroi, ploaie,frig, durere, lacrimi, frica , nou , rutina, dragoste, tristete, complacere , simpatie, fericire, stari ce se anuleaza reciproc, ieri jos, azi pe culmi inalte, si al naibii de greu! Nimic nu e usor, dar aveam nevoie de unele lucruri! Chiar si de durere! De ce?! Azi poti da in mine pana nu mai poti, la figurat vorbind, ca ma lasa rece! Ieri ma consumam! Imi pasa prea mult, desi nu merita, azi nu-mi pasa chiar daca merita! Indiferenta cruda, plus un egoism rebel, solutie de reusita! Si da, dispar in anumite situatii, cand stiu ce vreau, si am ce-mi place, ma deschid usor, rasar si zambesc, mai arunc si priviri urate,sa fie dificil si pentru mine!
M-am lovit de cateva secvente a unui film bun, si revedeam gesturi disperate, stupide, chiar cretine! Nu stiu de ce barbatii fac lucruri de genul, din duritatea notorie pe care o afiseaza in public, omul slab din spatele cortinei! Sa va explic...toate trec! In timp! Rabdare si vointa! Iar raul se transforma in bine, oricat de cliseu ar suna! Pe moment disperi, dar in jur totul se dezvolta cu repeziciune, si ajungi pe plus cu increderea in tine, iar de acolo un pas pana la vindecare! Pete raman, urme adanci, dar uiti de ele, si rar, amintiri circula prin minte, si vezi omul de atunci, si ramai mut! Eu?! Eu puteam sa fac asa ceva?! Cum am putut?! Chiar merita?! De ce am reactionat asa?! Pentru ca asa ai vrut.....remember?! Asa ai simtit?! E suficient! Dar azi?! Ai mai face la fel?! Si raspund clar nu?! Pana cand?! Pana data viitoare?! Dar ceva e schimbat! Tu! Reactionezi altfel, privesti altfel, iti doresti altceva! E bine, e rau, dar nu mai conteaza, tu incepi sa devii multumit, sa-ti placa de tine, refuzi, spui nu rastit si sigur!
Diferente?! Multe! Noutati putine! Ieri eram mai prost, azi un strop mai bun, maine nu stiu cum, dar greselile se repara, inveti si le consumi, nu sunt un delicioase, dar sunt necesare,incat vei continua sa faci greseli, sa ai o judecata intunecata uneori, dar conteaza sa vrei sa schimbi totul! Sa iti asterni capul pe perna, si sa zambesti multumit! Nu totul se rezuma la tine, dar ca sa vrei totul, trebuie sa aflii ce vrei, si acel ce vrei, se schimba de la un minut la altul, azi iti e pofta de clatite, maine de ciocolata, dar tu deja format, urcat pe o treapta suficient de mare, ajungi sa ramai la fel,sa nu te mai uimeasca totul, si sa zambesti si cand nu iti e bine! Iar eu Azi zambesc din nenumarate motive....

joi, 15 octombrie 2009

Song of nature

Urlet nebun, dorinta ascunsa, ritm alert, si sunete rebele! Vantul rasuna suspicios, frunzele fosnesc spre deliciul spectatorilor necuvantatori, o pasare isi exerseaza replicile dintr-un copac batran si palid, un caine latra in departare, fad si ragusit, scartait de frane impanzasesc soseaua curbata, si linistea dispare in rasarit! Neatza soare! Zambeste si priveste calm zgomotele impunatoare, indolent nu misca o raza spre pamantul negru, si frigul zambeste semet, face cu ochiul, si abia astepta ocazia de a-si face de cap! Nu se vede, dar se simte, la fel si cu muzica mediului, se aude, si e pretutindeni!
Timp sa-ti faci, sa renunti pentru o clipa la tot ce faci, sa pui pause, sau sa te misti lent, sa inchizi ochii, si sa plutesti lent, pe aripi calde si melodioase! Si le pierzi imediat ce gandurile iti rasar prin minte,nu-ti dau pace, te lovesc si revii la prezent! Incerci iar, dar degeaba, nu mai auzi nimic! Doar lovituri crunte, ce rasuna stupid! Magie sau nu?! Realitate sau doar amintiri ponosite?
Valuri irosite la mal aduc singuratate, nisipul ce suiera prin aer, doar drumuri abatute, iar vantul e un mijlocul de transport in comun,ce nu taxeaza! Si totusi linistea e la ea acasa! Privind in zare, alunecand pe culori, pornesti intr-o simfonie, vise goale, se aseaza cap la cap, si dau sens unei imagini incadrate prin viata, sunete perfide, uneori chiar dulci, dau nuanta, dar si risipesc urmele imaginatiei bogate!
Si scuze....nu am chef de mai mult!

duminică, 11 octombrie 2009

Lucruri simple

E simplu sa respiri, lasi aerul sa patrunda in plamani, il simti asa rece uneori,dar iti face atat de bine! De la aer,pana la apa, lucruri esentiale vietii, mai parcurgem multi pasi, si ne lovim de tot feluri de materiale, pe care nu le observam!
E simplu sa spui nu, sa refuzi tot ce se afla in jur , pe motive stupide, unul ar fi, nu te multumeste, vrei altceva! Mereu vrem mai mult,si putinul din jur ne doboara, si simtim cum ne blocam intr-o stare de rutina, dar pasul pentru mai mult lipseste! Nu din lipsa de vointa, nu din amintiri crunte, ci doar tu te impiedici singur! Privesti in urma, si acuzi, dai vina pe cei din jur, dar vinovatul esti tu! Urasti lumea , locurile dragi, si te simti singur, dar e mai usor sa dai vina pe altii sau altceva,decat sa recunosti greseala! Dar poate acel mai mult, e chiar cat poti tu! Poate e potrivit pentru tine, si nu trebuie sa te dezamageasca ci,doar sa te bucure! Sa te faca sa zambesti in fiecare clipa, sa savurezi lucrurile simple printre care te aflii, si la final, sa te multumeasca totul! Dar e asa greu, ne e asa de frica de tot ce tinde sa ne strice mediul, si linistea, incat ne protejam mai ceva ca durex-ul, si zambetul paleste sub lumina fada a zilei de maine!
Pentru unele lucruri simple e nevoie de sacrificii, de la a renunta la un ultim leu, pana a renunta la tine in dragoste, si atunci cand pierzi acel ceva, pentru care tu erai in stare sa faci tot, incepi sa te urasti, chiar sa le urasti pe ele, ele sexul feminin, si sa te schimbi intr-un misogin convins,sa vezi lumea altfel, chiar egoist! Daca fiecare ar fi doar pentru el, ce s-ar alege de noi?! Faci gesturi, dar nu trebuie sa le si regreti! Cauti scuze, dar mai bine gasesti direct vinovatul! Tu!
Orice urma a ta, orice vorba , poate schimba un drum, si te aseaza pe altul, te pune in contact cu alti oameni, pe unii ii cunosti, pe altii doar ii atingi si le suflii praf magic, le poti da, sau lua speranta, supara sau sa-i faci fericiti, salva chiar din momente critice, si incepi sa te gandesti pe tine cine te ajuta?! De unde atat altruism, chiar se merita oare in aceasta realitate cruda?! Te-ai gandit ca esti ajutat chiar in momentul de fata?! Doamna de la piata iti zambeste, si o faci si u imediat dupa, nu vrei sa fii nepoliticos, unul planteaza o floare, a carui miros iti improspateaza casa, altul gateste si iti satisface stomacul intr-un restaurant, si sunt doar exemple simple, minuscule,ce nu se observa cu ochiul liber, poate nici cu ochelari, ci doar in minte! Poate chiar aceste randuri te fac sa vezi altfel, sa gandesti un strop mai calm, sa zambesti, sau doar sa te lase rece! De tine depinde, dar sunt lucruri simple!
Te ploua, vantul suspina catre tine, freza se prapadeste, sacoul se lipeste de corp, dar continui sa mergi, nu te abati de la drum, vrei cu orice pret sa ajungi la destinatie! E greu sa te bucuri de tot ce-ti sare in cale, e usor sa treci peste momente fermecate, doar inchizand ochii,sau privind in alta parte, si nu are rost sa te chinui singur o viata intreaga, cautand raspunsuri la ce nu ai! Ar fi mai simplu sa te bucuri de ce ai!

vineri, 9 octombrie 2009

Miez de toamna

Parfumul de toamna il simti, te cuprinde, si te binedispune, uneori chiar moleseste, sau te doboara in astenie! Daca iti indrepti privirea, si cauti exact ce vrei, gasesti farmecul! E liniste, soarele zace pe cer, culmea si luna o face, e inca dimineata, fior rece cuprinde trupul dezbracat ca de vara, vantul gadila, se aude intr-o simfonie simpatica, inchizi ochii, si te lasi purtat pe notele muzicale, traiesti si iti place cum o faci! Frunzele se aseaza intr-un covor pufos, zgomotos la o calcare apasata, cald in bataia gingasa a soarelui. Marea singuratica e rasfatata din loc in loc, de turisti intarziati, valurile descanta, marsaluiesc spre desfiintare, la lovirea nisipului fin, iar imaginea asternuta, e gata pentru o poza la minut,de pus in rama! Multi adora marea, magia ei atrage oameni si oameni, ii cuprinde sub mantia ei, si hipnotizeaza, incat an de an, acestia vor revenii sa-si arunce picioarele obosite, in apa rece si "neagra"!

Aleile par ratacite intr-un oras gol, niciun pas de om, niciun caine olog, doar toamna!
Seara se lasa, cu ea vine si tristetea, plictiseala, oboseala de peste zi, si durerea unei rutine banale! Agale, cu motorul razand, te plimbi in cautarea unui loc antrenant, cald, cu ciocolata calda, si muzica buna, dar ai incercat tot, si nimic nu te mai captiveaza!
O noua zi, patura te cuprinde, soarele bate in geam, perna miroase a somn, si cheful de a renunta la pijamale dispare, te simti protejat, si nu vrei sa spui pas ocaziilor ce probabil peste ani, nu vor mai fi! Continui sa fumezi acel moment, sa inspiri aerul nou, ce isi face loc pe langa fereastra slab deschisa! Un mic dejun in pat, un serial cu haz,kinder topit si bun, ceasul iti reaminteste ca e tarziu, dar tot nu ai chef!
Doua stari diferite de a consuma toamna, prima plina de farmec si de mediul din jur, iar a 2 de complacere in situatii de a nu face nimic! Sunt stari ce te invaluie, te urca, ca mai apoi sa te coboare in realitate, sa realizezi diferenta! Sa iti dai seama unde te aflii, ce ai si pe cine poti conta, sa stii ce vrei, dar sa ignori orice tentativa de lupta! Prima iti ofera speranta, iti umple sufletul de parfumul strugurilor copti, ce zac in butoi, greu e culesul, dulce-i vinul! Un efort pentru un produs finit ce tine de cald in iarna geroasa! La fel si in viata, cu mult efort, obtii tot ce-ti doresti, iar cand nu ai ce-ti doresti, recurgi la a 2 varianta, si stai, asteptand, cand culmea, ar trebuii sa faci exact opusul!
Pana atunci, zilele se scurg, iar toamna e cu atat mai aproape de finish, cu cat noi suntem cu atat mai departe de ce vrem!

duminică, 4 octombrie 2009

State of mind...

Ai ceva in suflet,nu-ti da pace, te macina, sfarma orice urma din tine, te schimba, si ramai un trecator la tot ce misca in jur, te abati de la drumul tau, si nu stii ce sa mai faci, unde sa te intrepti?! Ce e acest sentiment zguduitor?! Un strop de DURERE....se manifesta diferit, unii arunca lacrimi, ce uda pamantul, altii zac in ei, se inchid, sau chiar urla,pana ragusesc! Si vrei sa-ti demonstrezi ca esti tare, ca nimic nu te poate afecta, devii indiferent, si mergi inainte, incercand sa uiti, sa elimini acea durere muta, dar nu faci altceva decat sa te minti singur, sa zaci intr-un rau plin de pietre ce continua sa te loveasca, in drumul lor spre albie! Faci vanatai,dar dai din maini, si incerci sa razbati, si o faci, dar ceva acolo ramane la fel, nu se vindeca, doar se uita, si asteapta un mic semn pentru a iesii la aer, sa-si incarce bateriile, apoi este ignorata iar!
Iti vine sa faci orice, dar cheful dispare, te schimbi, uiti ca exista o lume in jurul tau! De la nivelul tau, totul pare inchis, gri, posac, refuzi orice ajutor din exterior, si urla in tine de disperare sufletul! Rautate, chiar si masochism, pornesti pe drumul ce continua pasii pentru un tratament reusit! Asa aduci MANIA! O poti utiliza in liniste,sau aruncand lucruri, o farfurie sparta face bine, o piatra in apa si mai bine, si incepi sa te descarci, usor, e nevoie de timp, cat?! pana cand vei spune tu stop si treci la urmatorul capitol!
Vrei sa iesi in lume, sa cunosti sa reintrii in joc, dar totul s-a miscat cat ai fost plecat cu privirea spre trecut, lumea e intr-o continua miscare,nu sta locului, ca un roi de furnici ce-si pregatesc culcusul pentru iarna! Ai ochii largi deschisi, esti constient si matur, si cauti scuze, unele chiar cretine si simpatice, incat si pe tine te fac sa razi, te compatimesti, te plangi, si te uiti in oglinda! Esti la fel, continutul s-a copt,dar inca nu e pregatit de a fi gustat! Are nevoie sa treaca de FRICA! Sentimentul ce te cuprinde si te nelinisteste, iti face viata grea! Iti e teama sa te urci in masinute? Sa sari in piscina de la 2 metri! Sa alergi pana nu mai poti! Sa nu fii sanatos! Dar cel mai mult, iti e teama de tine, de suferinta! Te-ai saturat de ea! Si nu vrei sa mai prinzi iar mirosul dulce amar, desi te protejezi, uneori chiar prea mult, dar timpul te face sa SPERI!
Incepi sa modifici lucrurile, sa-ti faci un drum, sa continu sa mergi pe el, chiar daca nu e asa cum vrei, si iti doresti ceva nou, incerci sa-l prinzi de coada, sa te zbati pentru el, apoi pentru tine, sa apara o scanteie in ochii tai, si deja cerul prinde alta culoare, ploaia te racoreste si nu te mai uda, mirosul anotimpului cenusiu iti rapeste un zambet, din monocromul de ieri, devii curcubeul de azi!
Pretentios si crud, cauti ce e mai bun, incerci sa culegi florile frumos mirositoare, vrei potrivire, lucruri pentru care merita sa te zbati, si acestea intarzie, te invata sa ai rabdare, desi pe moment vezi doar TRISTETE! Incepi sa te plafonezi iar, sa culegi laurii insuccesului, si uiti ce iti doreai! Dar e trecator, te molipsesti cu FERICIRE! Mirosul sarbatorilor, familia ce iti e alaturi, sansele ce ti se ivesc, profiti de toate, zambesti, razi, te bucuri, ca un copilas ce si-a gasit jucaria, sau si-a primit cadourile de la Mosul cel ager! Nimic nu e mai placut decat acest sentiment de implinire, de farmec, si vraja asternuta peste noapte! Condimente: neprevazut, viata, oameni noi, intamplari, riscuri, si TU!
Ai pornit cu Durerea, te-ai lasat razuit de Manie, ai facut un update pentru Frica, apoi Speranta te-a bagat in priza, Tristetea te-a molipsit,dar Fericirea te-a facut OM! Stari de spirit a unul suflet purtat prin viata, ele te ridica, te coboara, si cand ajungi in varf, trebuie sa te satisfaca momentul, vei calca gresit in timp, apoi iar si iar culegi fericire! Suntem oameni si disperam,cand ceva nu merge, cand nu e la locul lui, ne-a scos din mediul nostru cald si calm,dar toate au un rost, depinde cum vrei sa privesti! Si chiar daca ceva se termina, si inca ti-l doresti, si vei simtii tot ce e mai sus, afla ca altceva incepe! O poveste ce se scrie singura iar si iar......!

Can i ask u out?!

Teama de un refuz te pune in situatia de a elimina aceasta intrebare din vocabular! Un prim pas ce va schimba totul, o prima vorba, sau un simplu gest, te da peste cap, apare frica de respingere, si preferi sa stai in banca ta,e mai sigur! Dar tot singur ramai! Si chiar de e reciproc, si fata de dupa colt, iti arunca priviri patrunzatoare, si mesajul il alungi in timiditate! Macar ai gasit o scuza! Una buna! Dar ea de ce nu poate lua initiativa?! De ce?! Asa sunt fetele, comode, sensibile, il asteapta pe print, pe un cal mare si alb, sa le cucereasca inca de la prima privire, si cu cat se lasa mai greu, cu atat fac mai dulce jocul, sau gustul victoriei! Poate pentru ele, pe baieti ii cam lasa rece, daca nu si indiferenti, acest joc de care-i mai bun, care reuseste sa iasa in fata, fara sa piarda din orgoliu! Acum depinde si de oamenii implicati! Sa nu generalizez!
Tehnologia in dezvoltare duce la pierderea unor moravuri, sau obiceiuri, si usor usor, farmecul dispare, cu un simplu sms, scoti pe cineva la cafea, cu un mesaj p hi5 poti avea id-ul unei persoane, si deja inceri sa o cunosti, dar unde-s biletelele din trecut?! Scrisorile si acordul parintilor?!
O fata sta la masa de langa, priviri se incruciseaza, altul se holbeaza chiar, nu vreau sa generalizez, dar de obicei e baiatul, studiaza in detaliu chipul, gesturi, si realizeaza ca ii place! Pana cand se inverseaza rolurile, si se creeaza acea stare tensionata, unde fiecare asteapta altceva, in afara de o privire! Dar,sucurile din pahar se golesc, poate chiar si cafeaua amaruie, nota vine, ochii inca zboara, si atitudine pauza! Se tot asteapta, dar cu cat amani, cu atat ocazia dispare in trecut, si te dai cu capul de pereti, ai ratat sansa! Si ea gandeste la fel, dar daca iti lasa un numar de telefon, crezi ca-i usoara, daca te saluta, dispare misterul, si se strica un 2 poate potrivit, sau o atractie de moment!
Subtilitatea e un joc abil,fara rezultate uneori, se fac ca ploua,sau chiar nu inteleg, si-ti piere cheful de a mai invita, nu trebuie dat totul din casa, inca de la prima mutare, doar nu vrei sah mat, si out!Apropouri indiscrete, motanul alearga pisica, prinde soarecele si-l face cadou, ce e refuzat mai apoi, motanul canta si-s face de cap, si geamul ii e inchis in fata, ofera o cana de lapte cald, dar laptele e primit, el lasat la usa, si drumul e dur, plin de neprevazut, de situatii spectaculoase! Si tot nu inteleg de ce ne chinuim unii pe altii, de ce alegem complexul, poate din plictiseala, sau vrem mereu altceva pentru noi, dar uneori avem nevoie de cineva,indiferent cat de puternici si singuri suntem!
Nu stiu daca exista un anumit tipar de a invita pe cineva in orash, si nu doar de dragul unei amicitii, nu exista fraza perfecta, ci doar, un simplu buna, poate schimba radical o situatie, si riscul asumat are un gust mai dulce, mai usor de mestecat! In cel mai rau caz, un refuz categoric iti spune exact unde te aflii! Fara sperante, fara regrete, macar am incercat, am vazut daca se merita sau nu! So....can i ask u out?!

miercuri, 30 septembrie 2009

Povestea din spate...

Imortalizam momente, le pastram pe cd-uri, poze, sau stick-uri, si privim cu drag in urma, prin ele revedem amintiri dragi, sau persoane ce azi sunt sau nu langa noi, radem de fetele noastre, sau ne plangem de privirea aruncata! O poza poate transmite multe, de la sentimente, pana la lacrimi si durere, de la un zambet dulce ,la o ura imensa, sau doar locuri, spatii, cladiri, peisaje, evenimente, masini, bla bla....etc! Unii sunt maniaci si fac poze la tot ce prind, in general asiaticii, mereu cand ii vezi, au un aparat de gat! Chiar sunt funny....

Uneori vrem sa privim doar imaginea, dar nu si mesajul, next, next, next, sarim detaliile incadrate in 5 x 5 , si cautam doar ce vrem sa vedem! Ne ingustam mintea, e mai simplu! Dar fiecare poza ascunde o poveste, vacanta de la mare, fulgii de nea din iarna geroasa, cadoul de la X si Y, neamurile vesele, un buchet de flori, un moment magic, pe care vrem sa-l intiparim bine undeva, sa ramanem cu el, in timp, totul se uita, revin clipe cam fade ce-i drept, dar sunt doar urme....

Intrebare?! Studiu de caz, sau nu stiu cum sa-i spun! Ce se ascunde aici?!

marți, 29 septembrie 2009

Daca vreau...POT!

Cultiv ganduri in noapte, astern nostalgie, si poate chiar pareri de rau, anii trec, devine trist cand te uiti in spate, si vezi! Vezi tot, dintr-o perspectiva diferita, a unui spectator la propria viata! Ma atarn cu disperare de copilarie, de putinul ramas in mine, de ce cu cat crestem uitam sa fim copii?! De ce pierdem acel farmec si acea inocenta!? Toate la timpul lor, dar eu vreau sa pastrez tot,suna egoist,dar vreau sa stiu sa ma bucur de cadourile de Craciun, de prima ninsoare, de primul ghiocel oferit cadou unei persoane care merita, de kinderul bueno din traista, de baia cu multa spuma, si de viata lipsita de griji! Si nu e posibil sa le am pe toate!
Am terminat clasa a 8-a, a fost o gluma, era normal, am ajuns sa termin si liceu, si deja vroiam altceva, ma saturasem de scoala,a urmat facultatea, 5 ani au fugit de mama focului, au pierit in amintiri, si uite acum stau in fata realitatii crude, singur, si in picioare, privind in jur! Si nu stiu ce sa apuc, ca sa incep un nou drum! Unul placut si cald, unul nelipsit de probleme, dar plin de speranta! Si spun, imi e teama, si nu o teama in sine, ci probabil nu vreau sa dau gres, stiu ca anii nu se intorc, si tot aman aceasta decizia de a lasa copilaria in urma, si continui sa ma distrez, sa zac in pat si sa privesc seriale in pijamale, sa mananc pe tava, sa fiu servit la pat, si sa ma prostesc, sa pun fata de copil cand vreau, si sa ma bucur de lucruri marunte! O voi face si dupa, dar piere din farmec!
E doar un nou inceput, cu totii ajungem sa facem asta, dar de ce e asa greu?! E doar un mic pas spre nou, spre o lupta plina de vitejii si dureri de cap, in care trebuie sa inveti alte lucruri, chiar sa calci in picioare fiinte pentru a fi lipsit de grija maine, si e si trist! Am invatat, am trudit sa ajung aici, si uneori nu-mi place ceea ce am ajuns sa fac,sau voi face, si e al naibii de dureros, sa stii ca poate neavand solutii, esti nevoit sa faci lucrul acela, si stiu, de mine depinde totul, dar sunt prea mic, ca sa schimb sistemul din mers, iar sa dau timpul inapoi,nici vorba, si sper! Imi e suficient,am incredere in mine, si atat! Ambitie cat cuprinde, dar lipseste motivatia, poate din cauza lipsei de placere in ceea ce fac, si vreau multe, pot multe, imi tot spun, si imi repet, poate intr-un final reusesc sa imi tiparesc bine in minte, hai ca poti!