sâmbătă, 28 februarie 2009

1230....28 feb 2009

Ora 1159...privesc ceasul in gol,si nu-mi dau seama,oare chiar fac 24?! 1200 telefoanele incep a suna,mesaje peste mesaje.si cel mai important intarzie sa apara! Shi stii ceva...e ziua mea,si bag piciorul,nu stau sa astept nimic de la nimeni! Azi si doar azi,sunt in centrul atentiei,desi o sa ma oboseasca agitatia din jur,dar vreau sa petrec,sa ma simt bine,si sa uit de tot! Macar pentru moment...
1230 stau si arunc cuvinte fara sens,pe un blog,pe care nu prea il mai suport,dar continui sa scriu si nu stiu de ce! Dar o fac,mai rar,apoi mai des,si iar k la inceput si tot asa! Dar nu renuntz,desi in minte mi-am pus sa-i dau delete! Si oare de ce nu o fac?! Recitind articole,ma observ pe mine,in decursul unui an,trecand de la o stare la alta,de la amaraciune la extaz,apoi situatia se intoarce,trairi intense,ganduri,talent, vorbe frumoase,lacrimi din jur, si multe altele! Am crescut cu el langa un an intreg! Sau mai bine spus el a crescut prin mine....e mai corect!
Ne e un jurnal,ci doar parerea mea subiectiva despre tot si toate,oameni,viata, sentimente, durere,si poate a devenit o parte din mine! Sau doar eu intr-un joc nebun al cuvintelor! Si nu conteaza ce e,ci cum m-a ajutat! Da aruncand un ochisor in urma,vad o tristete enorma intr-un suflet mare si plin de ura! Recent lucrurile au inceput sa se schimbe,pentru ca asa am ales eu! Merit ce e mai bun! Si chinuindu-ma singur....nu ajungeam nicaieri! Mi-am luat inima in dinti,si am vrut sa-mi fie bine,si vreau sa-mi fie! Desi uneori gresesc constient....sperand,ca poate fi mai bine! Mi-am redescoperit speranta, ambitia....si incet incep sa ma cunosc p mine,mai bine! Sa fac diferenta intre ce e bun,si ce nu! Shi cum mi-am promis ca nu voi mai merge cu jumatati de masura,voi face mici schimbari! In comportament si trairi! Nu trebuie sa demonstrez nimanui nimic! Nu are rost sa ies in fata,si sa le arat eu pot?! Cine vrea sa vada,priveste acolo unde trebuie! Cine nu,sa-si ia zborul! Ei pierd....eu doar trec printr-o alta a propriei vieti! Cunoscand lume si lucruri noi! Si poate voi cultiva tristete,sau zambete,dar niciodata nu voi mai uita de mine! Pentru altii!
Observ ca am inceput sa o fac iar,si multumindu-i pe ei,nu ma multumesc pe mine?! Si oare merita? So.....wtf, o viata am!
De maxim luni,de ce luni? Maine petrec,duminica mahmur,si okelari de soare pe nasul in vant, sper si cred in mine! Si vreau sa fac mai multe pentru mine! Si doar pentru mine! Mi-a ajuns! Sunt satul pana in gat de realitatea cruda din jur! O voi schimba! Si nu pe ea! Pe mine! Modelandu-ma k un balon cu faina,incat sa devin potrivit pentru mine! Pentru nevoi si dorinte! Iar daca asta inseamna sa fac lumea din jur sa sufere,e spre binele meu! EU am suferit destul, mi-am distrus neuronii si sufletul pentru...?! Nu stiu dk voi mai scrie....sau ce anume,poate vreau mai mult de la mine,decat articole arunkte in nopti tarzii si plictisitoare,sau nascute din emotie profunda,sau tristete notorie! Dar,la anul pe 28 februarie voi revenii cu noutati! Despre realizari si esecuri!
shi orele au zburat,si deja am o ora cu 24 de ani! Ciudat cum nu simt diferenta....nu se vede,dar am invatat asa multe intr-un singur an,acum trebuie sa le pun si in practica! Shi chiar asta fac! So dnd! Busy! Cu kestii care ma fac sa zambesc....

vineri, 27 februarie 2009

24



Zilele curg incet, se revarsa intr-un trecut plictisit,iar noi,oamenii ne plimbam pe urma lasata! Si cu fiecare zi ce trece, noi,crestem,ca sa nu spun imbatranim! Dar cu timpul bucuria de a-ti serba ziua...dispare,sau daca nu macar te pune pe ganduri!
Avem impresia cum pierdem zile,apoi ani, si vedem cum nu realizam nimic! Avem sperante,dar frica de a le pune in practica,ne pune pe fuga!sau cine stie...fiecare cu viata lui!
Zile cu tort,cu galagie,lumanari, mancare multa, cadouri,si o casa plina,iar acum privesc holul intunecat si e chiar pustiu! Undeva pe drum din farmec s-a pierdut,sau cu varsta,apar si grijile, durerile de cap,si o realitate cruda!
Incet am inceput sa-mi procur singur tortul,sa imi fac singur cumparaturile,iar surprizele au fost tot mai departe,pierdute intr-un sant noroios! Simt in vorbe un dor nebun de copilarie,de speranta si bucuria din ochii mari si caprui,de importanta zilei de 28,si de tot! De oameni,de prieteni, de familie....acolo toti intr-un loc,cu un la mult ani p buze! Mereu faza cu La multi ani e funny,de-ar stii toti ce afoni sunt la kntat,nu k m-as afla si eu printre ei,dar....mereu trebuie sa existe un dar! Ofticatul! Apare el de fiecare data sa-mi strice ploile!
Sa ma bucur sau nu?! Dar la 24 ma asteptam sa fiu altfel,aveam alte sperante,sau doar eram mic si naiv! Pe la 4 ani ma vedeam mare,facand ceva extraordinar,la 7 ani vroiam sa devin politist,sau medic,pompier,chiar popa,p la 12 vroiam la liceu, la 14 am intrat unde mi-am dorit,la 18 facultate,viata de student in noapte,fara griji si doar distractie....19 am dat de greu,m-am lovit de un zid dur,de oamenii mari si de stres,la 20 faceam fata cu brio si petreceam in club cu prietenii,la 21 realitatea a inceput sa ma doboare,la 22 si 23 trist si neinteresant, la 24,hm...schimbari radicale! Inca din 2009....apoi am spus adio unui buletin vechi si drag,holbandu-mi ochii la altul,cautand diferente,apoi tot mai aproape,maxim 6 zile, apoi 3....2...1...si inca cateva ore....si nothing special! O petrecere se anunta cu surle si trambite, programata de mine, cu 2 prieteni simpatici JB si Absolut, cu prieteni, si cu starul principal EU!
Si de maine....numar descrescator 365 de zile spre 25....unde sper sa am tot ce-mi doresc! Si sa fiu ce sunt! Dar gandul imi ramane undeva in copilarie, si nu traiesc in trecut...
La multi ani!!! mie;))

joi, 26 februarie 2009

Waiting for a star to fall...


Dorinte si sperante...in jurul lor ne croim un drum,il planuim si ne ramane doar sa credem in ele! Se vor concretiza? Unii spun ca poti muta si muntii din loc...cu vointa,dar oare e suficient?

Uneori ne amagim singuri,privim lucrurile asa cum am vrea sa fie,si purcedem pe o cale gresita! Nu totul depinde doar de noi! Pana acum doar adevaruri nu?

Dar daca am intra intr-o lume fantastica,unde imaginatia e la ea acasa,a basmelor cu printese si printi,cu zmei si capcauni? Marcam terenul,de o parte de aflam noi,oamenii ce se pierd intr-o realitate cruda,si de cealalta cei care cred in povesti?! Diferente? O mie....asemanari? Prea putine...si prea neinteresante! Dar ce primeaza?

Pornind in viata cu un plan prestabilit,poate,daca nu sigur,la mijloc te vei lovii de un zid! Ce-ti ramifica drumul,si te pune in dificultate?! Ramai cu alegerea,apoi cu shi daca...era mai bine? Si totul o ia razna! Iar treptat iti pierzi increderea in u, speranta moare, si in timp renunti...

Apoi te lasi la voia sortii,ce te poarta azi pe o treapta,maine p una mai jos,apoi iar sus,si tot asa,pana cand realizezi ca nu esti multumit!Sau exact opusul! Si iar apare jocul: Eu ce aleg?!

Raspunsul e ascuns si intortochiat,plimbat dintr-un colt al lumii,pana in celalalt,il cautam cu totii, si poate putini,sau chiar o multime vida il descopera! Strange?

Cu totii ne asteptam steaua norocoasa,o cautam o viata,altii se nasc cu ea,iar restul o pierd,nestiind sa profite de sansa?!

Omul e schimbator,cum vantul isi schimba directia,asa si noi, ne indreptam spre mai bine, ne schimbam si suntem in stare sa renuntam la multe,pentru o stare de satisfactie superioara? Cam pervers,si in acelasi timp ipocrit!

Shi in final,in lumea basmelor,totul se implinea,pana si cea mai mica dorinta a unui soricel,si sincer,uneori cautam basmele in realitatea noastra,ajungem sa ne traim propriul basm,sa ne bucuram de el,si sa speram! Si daca tu maine speri....k iti va fi mai bine,poate se va si intampla?! Chiar daca pe parcursul zilei,mai iei 2-3 suturi in fund,seara la culcare,daca esti sincer cu tine,vei fi multumit! O stare de spirit...cultivata in adanc,intr-un suflet chinuit de grija zilei de maine!

Candva mi-am pus si eu o dorinta,nu sa fiu print,nu sa castig la loto,si desi pe zi ce trece ma aflu tot mai departe de ea,inca cred! Si e tot de ce am nevoie!

marți, 24 februarie 2009

Rasfoind prin bloguri...

Mi-am facut un obicei,in fiecare dimineata sa-mi deschid paginile virtuale si sa-mi cladesc ochii p ici colo! Nu incep a le enumera,dar uneori raman impresionat,alteori plin de dezgust! Si pe langa mine sunt mii si mii....
Detest minciuna....si falsitatea! As vrea sa le pun in practik,dar nu ma reprezinta,si prefer un adevar....crud! M-as mintii singur!Si lucrurile s-ar complica...
Observ cum unii critica,au impresia cum totul li s-ar cuvenii,cum ei sunt cei mai buni,se afla in centrul sistemului,dar asa nu!!! Shi de ce?
Unde a fugit originalitatea? da!poate prin stil,cuvinte....dar nu si prin nou! Critica la tot pasul,eu fac,eu dreg,eu nu suport! Dar oare cand sunteti criticati? ce faceti? Apare usor o stare de nemultumire,un neuron se streseaza,si durerile de cap duc la chinuri insuportabile?!
Dreptul la replica...e liber! Fiecare isi expune parerea subiectiv,fie ca vrei,fie ca nu! Oamenii intai judeca,apoi gandesc,poate din impulsivitate,sau din lipsa de ocupatie,nu ca ar conta?! Nu poti sa-i multumesti mereu pe toti...chiar daca incerci,te saturi,si te plictisesti! Si important e sa te multumesti pe tine si atat...
Accept criticile cu stoicism,cu un pic de ma lasa rece,si pe o ureche imi intra,pe alta imi zboara,dar le ascult! Si am invatat sa nu critic,sa nu reprosez,poate omul acela isi da silinta,dar nici sa mint! Vai ce frumos e....vai cata puritate?Wtf....bleah! Pentru pupincurism? E plina lumea...larga! La tot coltul vezi lingai....scuzati limbajul! Shi nu e critica,ci doar un spirit de observatie! E decizia lor,poate ajung mai sus,poate nu,dar in ochii mei,sigur cad! Nu ca i-ar interesa....
Hai sa ii injuram pe toti,sa fim noi persoanele dure si neintelese,sa pozam in victima nesuferita? Diferite tertipuri ieftine de a atrage atentie exagerata....HAI sa nu! Ma multumesc cu putin,dar acel putin trebuie sa fie bun! O mica nota de comparatie...
Nu misc un deget pentru a respinge un repros,imi da de gandit uneori,dar am si motivele mele,desi poate as fi un mic modest! Stiu ce pot! Stiu ce am de oferit! Si nu stiu ce merit! Am incredere in mine...!Amestec de notiuni! Vorbe pentru unii,fapte pentru altii! Repet,nu ca ar conta....repetitia intr-un text nu suna bine! Dar o fac voit! Cultiv si dezvolt! CE? Nu va deranjati sa intelegeti!
Concluzia...niciuna!

afraid of what i'll become..

Februarie…..primavara roieste la poarta golasha si trista,iarna crunta inca isi plimba alaiul,isi arata coltii si-mi ingheata mereu urechile! Privind iar in urma,cu exact un an in spate,ma vad p mine,deschizand un site nou,cititnd lucruri neobisnuite,cunoscand oameni noi! Si fix un an de blog!
Trag linie….sa vad o mica diferenta,am inceputut prin a expune ganduri sinistre,triste si a-mi plange poate de mila,cuvinte noi, o noua formula,idei neclintite,se asterneau usor pe editoarele de texte,fara sa-mi dau seama decat la final ce ascund! Lucrurile se leaga! Uneori fara sa vrem….
A fost bine oare? Sceptic am fost si poate sunt,altii au privit-o cu uimire,unii s-au speriat,si chiar au fost persoana care m-au incurajat! Shi daca spun ..nu conteaza as fi rau nu?! Viata asta…imprevizibila mai e! Uimit am fost si eu cand am observat cum prinde farmec,cum “fanii” isi fac loc,apar si criticile,o ce-mi plac,sincer! Rar sunt situatiile cand reprosez,si acele momente apar doar cand simt k-s luat de fraier…uite am spus-o! Partea proasta e ca accept criticile,sau reprosurile….fara sa ripostez?! Oare de ce?!aa..ma lasa rece!Imunitate biologica!Sau poate in adanc….sunt ranit….who knows?
Si acest nou,mai bine spus tot noul din viata mea,mi-a adus o stare de neliniste,decizii noi,suferite si stari deplorabile,situatii neprevazute,ganduri chinuitoare,oameni noi,ce vin si pleaca,si multe altele,m-au dus la omul de azi! Maine poate diferit…
Nu stiu cum a inceput,sau poate da,si nu conteaza,dar nu stiu cum se va termina,cum se vor aseza lucrurile pe o cale normala si sigura,una buna pentru mine,care sa ma linisteasca si sa-mi ofere ce vreau! Si imi e frica….
Imi e frica ca voi dezamagii….in primul rand p mine,am asteptari mari,dar nu si tragere de inima sa fac in asa fel incat sa-mi fie bine,poate ma contrazic,apoi pe altii,desi tind sa cred…done that! Dar de ce conteaza altii asa mult? Nu stiu sa va raspund….cert e k o fac!
Imi e frica ca nu voi alege ceea ce imi place….
Imi e frica sa nu ma pierd pe drum…
Imi e frica sa ma lovesc de ‘kestii’ care nu merita…sa investesc iar timp si vointa in lucruri trecatoare..
Imi e frica de singuratate…
Imi e frica de suferinta….
Imi e frica de mine D omul de maine,ce nu va stii poate unde se afla si ce sa faca! Ajungem intr-un moment,cand vrem sa stim ca totul e ok! Desi nu e! Cand semnele de intrebare apar,si oare a meritat sacrificiul? Prea multe intrebari…putine raspunsuri!
Si cu frica mea o iau la pas spre viitor, cu sperante noi,cu dorinte ascunse,si cu alte perceptii! Nu e un semn de slabiciune,ci unul normal,a unui om cu incertitudini si of-uri,a unui copil devenit mare peste noapte,ce a uitat sa se bucure si sa zambeasca candva,dar si-a regasit simturile! Noi oamenii mereu uitam esentialul,il ascundem in buzunar si-l uitat! Apoi intr-o zi banala,poate de frig,sau doar din plictiseala aruncam degetele prin buzunarul rupt si zambim…senin!

Sometimes sadness brings good things...

In mijlocul noptii,atunci cand luna apare pe cerul fioros si rece,cand stelele isi emana farmecul linistitor,unde linistea e la ea acs,atunci,in acea seara am deschis larg ochii,si am realizat ce am primit!
Un dar…..deosebit de nou si pentru mine,parca trimis din necunoscut,dintr-un loc adanc uitat de oameni. M-am speriat,ce-i cu mine,ce se intampla,ceva nu e in neregula….dar chiar era! Si e! Sunt zile cand inca fug de el,cand nu stiu daca e bine,sa ascund? Sau sa eman o putere ascunsa si pompoasa! O arma,de care sincer nu stiu sa profit! E incarcata si doar apasand p tragaciul rece si plin de metal colturos,va elibera farmecul, ca intr-un vis de poveste!
Tristitea imi joaca in suflet,ceva lipseste,si nu-s impacat,traiesc in amintiri crude,ma lupt si zbat cu ele,le uit,si le aduc back,dar ….in final ajung sa-mi dau seama,sa cresc si sa vad ce am in jur,ce sunt si ce vreau sa fiu! Sau poate nu…..e doar de moment! Nu-s multumit cu mine si de aici totul a luat-o razna! Dar de ce sa nu fiu? Eu ce am? Eu nu am dreptul de a ma impaca p mine? Apoi p altii? Detin un altruism larg….o inima mare,si un suflet nobil! Cam exagerat nu? Dar suntem in lumea cuvintelor si aici totul e dupa cum vreau eu,macar aici!
Si am intins o mana,sperand la ceva…neobisnuit! Si sa nu mint a venit,dar nu era ceea ce ma asteptam?oare de ce? Sau doar am mostenit ceva ascuns in oceane si mari….cam asa s-ar descrie sufletul acelei persoane dragi!
Acum,azi…poate si maine…..sau chiar mereu,el va fi acolo in mine,dosit intr-un cuib construit din bucle si mici umpluturi din viata,si mai scoate capul,tinde sa respire,dar nu vad cum ma poate ajuta! Cum ma va purta p drumul lung al vietii,ce beneficii voi avea,daca chiar se merita sa arat ce ascunde si ce am! Greu….si nimic nu e usor!
S-a nascut din tristete,a crescut prin pesimism,s-a lovit de perete,dar nu a renuntat! A continuat sa creasca,sa izvorasca pe cai nebanuite,o scanteie de geniu,as numi-o ,dar nu,nu am ajuns atat de departe,si nu stiu dk o voi face,prefer lucrurile concrete,o simplitate banala(e doar un joc de cuvinte,si nu o greseala),si lasand planurile in dosul prioritatii,ascult si traiesc,am o viata in fata,plina de tristete,dar si de fericire! Si ambele aduc ceva bun……prima poate pentru voi,a 2 pentru mine,si invers,sau nu….sunt benefice!
Am uitat multe,am devenit altceva,m-am purtat urat,am gandit la fel,am fost bun,si am daruit mai departe,poate naiv,dar nu prost! Mereu am facut-o pentru ca am vrut eu! Si asa o voi face mereu! Pentru ca pot! Nu-mi mai plang de mila,de foarte mult timp,si caut sa ma lupt cu tot ce-mi sta in cale,si off….sunt asa de multe,dar nu renunt! Ambitie prosteasca poate….
Acum am un sentiment de liniste…am si nu am ce mi-am dorit! Ma simt impacat si poate e mai bine,ramane sa sper,un optimisc ciudat pentru mine,in lumina alba a becului ce-si arde filamentul de wolfram,a talpilor ce mi-au amortit,si a laptopului ce-mi frige in brate! Tristetea doare….realitatea doare! Dar are si farmec….

sâmbătă, 21 februarie 2009

Stairs....


O lumina la capatul treptelor licareste aspru si dezorientativ! Nimic nu e clar,dar e alb si in intunericul lasat,e singura cale spre a razbate!
Drumul e lung si anevoios,deslusind doar umbre jucause, si imagini sumbre,punand un pas pe o prima treapta,alunecand crud,si privind in departare lumina nu dispare,dar nici aproape nu se afla in zare! Scrasnind din dinti,strangand pumnii si urland de durere,nu te lasi batut, si pornesti in necunoscut, cu incredere si neputinta,si doar speranta fara margini,te impinge din spate! Stii cum acolo sus cufundat in lumina te asteapta un zambet lung si o fericire deplina!
Oboseala apare,durerea te cuprinde,pesimismul te doboara,iar pasii te poarta mai aproape de ce iti doresti! Mai cazi, vederea in conditii neprielnice se accentueaza,murmurul propriei respiratii rasuna in culoarul parca fara sfarsit,si tu cu tine,vorbesti si te indemni!
Oare de ce nu renunti?ar fi mai simplu...ti-ai usura munk...dar il iei p Nu in brate,si il cuibaresti atat de bine,incat si un lacat ferecat ar putea fi deschis fara efort! Tu lupti....si lupti,si te zbati,si te julesti,si sangele picura,lasand o dara palida,un fel de Hansel si Gretel, un drum de intoarcere,p care nu l-ai mai putea parcurge,dar el e acolo,si-ti aduce aminte prin rosul aprins,ce nu se observa in bezna!
Inca 3 trepte.....atat te mai despart de noul calduros,de linistea mult visata,dar te opresti si-ti spui?! Oare se merita? Vei fi multumit? Intrebari ce te adancesc si despart de lumina apropiata!! Gandim prea mult....apoi cu incredere dispari! Unde? Acolo.....
Viatza e plina de urcusuri,de trepte mici si mari,fara sfarsit,de intuneric si lumina, iar uneori cadem prada pesimismului notoriu, ambitia se clatina si se evapora,iar aburii ramasi te sufoca! Crud si simplu....

joi, 19 februarie 2009

Aschii prin suflet...

Un lemn fin la mangaiere,o forma discreta si colturoasa,se inalta lin in sufletul plin dar gol! Nimeni nu-l cunoaste,nimeni nu-l intelege,uneori nici eu,si de prea putine ori a fost multumit! sau mint...vezi ce vorbeam mai devreme! Fuck...urasc starile de genul! Mai sunt si zile negre prin intinsul vietii pline de farmec! Zguduie un pik realitatea si imi aduce aminte sa raman cu picioarele pe pamant! Teama de suferinta se cuibareste iar,si pe loc tind sa o alung! Nu risti, nu simti ca traiesti! Nu are rost sa ma pierd in ganduri complexe si plictisitoare, nu are rost sa gandesc in departare,ci ma pot bucura de clipa vesela si trista! De sanatatea buimaca....de mine!
Dar apar zile cand totul dispare, si lemul fin e transhat in multe bucati de diferite forme simple dar ascutite,in aschii dureroase ce se infig bine,si raman acolo,iar la fiecare gura de aer inspirata,te loveste,si iti aduce aminte ca zace in tine,si nu ii e teama sa fuga,ii e cald,dar nu transpira! De topit nici vorba.....se aprinde uneori in focuri mici si zvelte,mocneste si rasuna in surdina,dar e imuna! Asha eram si eu.....sau sunt! Sau voi fi....sau plm! Nu mai conteaza!
Nimic nu mai conteaza.....caut un tratament eficient,si il pierd in negura timpului sinistru,vad speranta,dar vad si pesimism,vad fericire dar si durere,una fara alta nu pot coexista,si chiar nu conteaza! M-am obisnuit...sa strang din dinti,sa suport,si sa ma bucur de frimiturile fericirii,sa simt durerea pana la degetul mic,sa o alung cu un zambet cretin si inocent,iar apoi sa-i fac loc cu un gand rece! Un contrazic fara precedent,o neliniste crispata si o stare de cacat cu zambet p buze! Un suflet plangand cu aschii....

vineri, 13 februarie 2009

Something wrote from the heart....


Cuvinte inscrise si fara sens curg incet spre exterior,fac cunostinta cu voi si cu realitatea cruda, ca apa unui rau ce curge intr-o cascada zgomotoasa si uda. Se joaca in suflet,in minte si-n inima! Gandesc sa le-ntleg,ma pierd in raspunsuri si raman cu nimic! In van e totul deprins, spre necunoscut alerg zilnic,si respir un aer mult prea rece si acru. Imi e bine shi nu....sunt multumit si nu. Am shi nu am....sunt sanatos si recunoscator,shi totul e asa de usor cand se rezuma doar la mine! Ma chinui sa inteleg o persoana complexa cu durere in trecut,cu un viitor in fata,si un prezent cicalitor! Azi vrea sa fie asha....maine realizeaza ca nu e bine,dar in final se complace in stari sinistre si placute! Greseste continuu si alunga ce e bun fara sa vrea,ghinuindu-se sa fie bine,dar e exact opusul! Accepta critici si nu riposteaza....e prea satul,sau doar fraier...sau indiferenta l-a purtat p culmi nebanuite,schimbandu-l in ceva grotesc de stupid! Egoismul practicat nu da roade,ci firea isi scoate adevarata valoare iar,si cu ce ai dat,cu asta ramai,indiferent ca-ti place,sau nu!
Cuvintele roiesc in jur,nepasarea dispare,traind un joc cumplit de greu,uitand trecutul,suferinta si lacrimi, zambind scrasnind din dinti,ca nu e asa cum vrei tu,dar niciodata nu va fi cum vrei tu! Claritatea realitatii bantuie privirea obosita,ducand la imagini crude dar atat de adevarate!
Daca vrei poti fuge mancand pamantul,liberul arbitru provocand dureri de cap si stres neastamparat! Nimic nu e cum vrei,dar e ce vrei! Si iti place si iti provoaca atat bine si rau! Si te chinui luptand sa fie,ambitie prosteasca,sau o fire calda,te lupti pentru a crea o incertitudine in concret,pentru a fi acolo ceva clar si simplu,pentru a simti iar ceva pierdut,si cu cat e mai aproape,cu atat se departeaza in adancul apei purtate de-a lungul vremii,p carari nebanuite si misterioase! O realitate cruda ce devine simpatica,dar atat de capricioasa!

marți, 3 februarie 2009

Zambind sub soare...

Anii trec,iar noi o luam la pas pe langa ei,realizand sau nu ce ne-am propus! Ne impiedicam, si ne ridicam iar! Parcurgem stari de moleseala si tristete,apoi ne lovim subit de fericire,si uitam durerea! Shi tot asha....dar putem oare afirma: suntem multumiti de ce am realizat?
Suntem mici....vrem sa fim mari? Adolescenti fiind,ne agatam cu disperare de lumea adultilor,iar la batranete ne purtam ca niste copilashi ce si-au pierdut jucariile si devin incapatanati!
Raspunsul cautat nu se afla in cuvinte,ci doar in amintiri,sau in lucrurile ce vor urma! In dorinte si lacrimi,in truda si sudoare,in dezamagiri si realizari,intr-o viata de om! Alegam ca nebunii dupa implinire,si putini sunt cei ce o gasesc! Ne complicam,gandim prea mult,pierdem speranta,ramanem degustati, unii clacheaza,iar altii nu dispera,ci doar se bucura de fiecare clipa traita!
In functie de nevoi,de varsta,noi,oamenii ne dorim mereu altceva! Nu-s singurul care realizeaza! Mic fiin vroiam jucarii,apoi sa termin scola,si tot asa....am crescut,mare,pot sa spun si trecand prin greutatile vietii mi-am pierdut increderea,si speranta,si tot ce planuisem,sau visasem sa fac in viata s-a schimbat intr-o fractiune de secunda! Cum luna apare p cer la venirea noptii,asa si dorintele s-au ascuns! Pornind p un drum anevoios,cu multe variabile si necunoscute, cu oameni noi,si stari vechi,am inceput sa-mi croiesc o alta lista cu nevoi sau lucruri mult dorite! Si toate doar pentru mine! E atat de usor cand stii ce vrei,cand aflii pentru ce te zbati,si cate sacrificii faci!
Sacrificand zile pentru altii nu e corect,dar nici rau,ai facut-o din vointa proprie,din trairi si sentimente,renuntand la u,ai ajuns sa te cunosti mai bine,la ce suporti,si ce nu te doboara,cik te face mai puternic,de unde....indiferenti nu putem fi,oricat am incerca,putem fi sensibilizati ushor,sau poate mai greu,dar de gheata,ajungi doar in mintea ta!
Cu pixul in mana,mi-am asezat p o foaie,cam tot ce imi doresc eu cum,la cei aproape 24 de ani,la anul fac un sfert de veac,:O, la 20 visam....sau pot spune....ca nu era exact ceea ce imi imaginam k vreau,iar acum...am crescut! Poate e doar un plan,dar e ceea ce imi doresc acum,si nu,nu e pentru viitor,ci doar asa pe scurta durata gandit,si chiar sunt multumit de ceea e a iesit!
Privind zilnic foita.....parca sunt mult mai aproape de ele,le intiparesc bine,si lupt pentru ele! Uneori imi e frica ca nu voi obtine,dar atat timp cat pot sa ma zbat o voi face,si alung aceasta frica cu un gand pasnic si cald!
Azi zambesc,si o voi face mereu.....cat am pentru ce,pentru mine! Nu pentru voi,ci doar pentru mine! O merit! Am ajuns sa ma impac cu mine,asa cum sunt,cu bune,cu rele,sa evoluez,sau sa stagnez,sa privesc in deriva,si sa caut colacul de salvare,sa ma zbat pentru nimic,sa-mi pese de cine nu trebuie,sa ma daucu capul de pereti si sa rad,sa am energie si sa o las in paturik,si tot asa,azi zambesc ca traiesc,si sunt multumit pentru ca o fac! Nu cu ganduri mohorate,nu cu lacrimi surde,nu cu suflet gol! Ci eu cu mine si cu voi.....