marți, 24 februarie 2009

afraid of what i'll become..

Februarie…..primavara roieste la poarta golasha si trista,iarna crunta inca isi plimba alaiul,isi arata coltii si-mi ingheata mereu urechile! Privind iar in urma,cu exact un an in spate,ma vad p mine,deschizand un site nou,cititnd lucruri neobisnuite,cunoscand oameni noi! Si fix un an de blog!
Trag linie….sa vad o mica diferenta,am inceputut prin a expune ganduri sinistre,triste si a-mi plange poate de mila,cuvinte noi, o noua formula,idei neclintite,se asterneau usor pe editoarele de texte,fara sa-mi dau seama decat la final ce ascund! Lucrurile se leaga! Uneori fara sa vrem….
A fost bine oare? Sceptic am fost si poate sunt,altii au privit-o cu uimire,unii s-au speriat,si chiar au fost persoana care m-au incurajat! Shi daca spun ..nu conteaza as fi rau nu?! Viata asta…imprevizibila mai e! Uimit am fost si eu cand am observat cum prinde farmec,cum “fanii” isi fac loc,apar si criticile,o ce-mi plac,sincer! Rar sunt situatiile cand reprosez,si acele momente apar doar cand simt k-s luat de fraier…uite am spus-o! Partea proasta e ca accept criticile,sau reprosurile….fara sa ripostez?! Oare de ce?!aa..ma lasa rece!Imunitate biologica!Sau poate in adanc….sunt ranit….who knows?
Si acest nou,mai bine spus tot noul din viata mea,mi-a adus o stare de neliniste,decizii noi,suferite si stari deplorabile,situatii neprevazute,ganduri chinuitoare,oameni noi,ce vin si pleaca,si multe altele,m-au dus la omul de azi! Maine poate diferit…
Nu stiu cum a inceput,sau poate da,si nu conteaza,dar nu stiu cum se va termina,cum se vor aseza lucrurile pe o cale normala si sigura,una buna pentru mine,care sa ma linisteasca si sa-mi ofere ce vreau! Si imi e frica….
Imi e frica ca voi dezamagii….in primul rand p mine,am asteptari mari,dar nu si tragere de inima sa fac in asa fel incat sa-mi fie bine,poate ma contrazic,apoi pe altii,desi tind sa cred…done that! Dar de ce conteaza altii asa mult? Nu stiu sa va raspund….cert e k o fac!
Imi e frica ca nu voi alege ceea ce imi place….
Imi e frica sa nu ma pierd pe drum…
Imi e frica sa ma lovesc de ‘kestii’ care nu merita…sa investesc iar timp si vointa in lucruri trecatoare..
Imi e frica de singuratate…
Imi e frica de suferinta….
Imi e frica de mine D omul de maine,ce nu va stii poate unde se afla si ce sa faca! Ajungem intr-un moment,cand vrem sa stim ca totul e ok! Desi nu e! Cand semnele de intrebare apar,si oare a meritat sacrificiul? Prea multe intrebari…putine raspunsuri!
Si cu frica mea o iau la pas spre viitor, cu sperante noi,cu dorinte ascunse,si cu alte perceptii! Nu e un semn de slabiciune,ci unul normal,a unui om cu incertitudini si of-uri,a unui copil devenit mare peste noapte,ce a uitat sa se bucure si sa zambeasca candva,dar si-a regasit simturile! Noi oamenii mereu uitam esentialul,il ascundem in buzunar si-l uitat! Apoi intr-o zi banala,poate de frig,sau doar din plictiseala aruncam degetele prin buzunarul rupt si zambim…senin!

0 comentarii: