sâmbătă, 21 februarie 2009

Stairs....


O lumina la capatul treptelor licareste aspru si dezorientativ! Nimic nu e clar,dar e alb si in intunericul lasat,e singura cale spre a razbate!
Drumul e lung si anevoios,deslusind doar umbre jucause, si imagini sumbre,punand un pas pe o prima treapta,alunecand crud,si privind in departare lumina nu dispare,dar nici aproape nu se afla in zare! Scrasnind din dinti,strangand pumnii si urland de durere,nu te lasi batut, si pornesti in necunoscut, cu incredere si neputinta,si doar speranta fara margini,te impinge din spate! Stii cum acolo sus cufundat in lumina te asteapta un zambet lung si o fericire deplina!
Oboseala apare,durerea te cuprinde,pesimismul te doboara,iar pasii te poarta mai aproape de ce iti doresti! Mai cazi, vederea in conditii neprielnice se accentueaza,murmurul propriei respiratii rasuna in culoarul parca fara sfarsit,si tu cu tine,vorbesti si te indemni!
Oare de ce nu renunti?ar fi mai simplu...ti-ai usura munk...dar il iei p Nu in brate,si il cuibaresti atat de bine,incat si un lacat ferecat ar putea fi deschis fara efort! Tu lupti....si lupti,si te zbati,si te julesti,si sangele picura,lasand o dara palida,un fel de Hansel si Gretel, un drum de intoarcere,p care nu l-ai mai putea parcurge,dar el e acolo,si-ti aduce aminte prin rosul aprins,ce nu se observa in bezna!
Inca 3 trepte.....atat te mai despart de noul calduros,de linistea mult visata,dar te opresti si-ti spui?! Oare se merita? Vei fi multumit? Intrebari ce te adancesc si despart de lumina apropiata!! Gandim prea mult....apoi cu incredere dispari! Unde? Acolo.....
Viatza e plina de urcusuri,de trepte mici si mari,fara sfarsit,de intuneric si lumina, iar uneori cadem prada pesimismului notoriu, ambitia se clatina si se evapora,iar aburii ramasi te sufoca! Crud si simplu....

1 comentarii:

rux!r spunea...

foarte simplu .....