joi, 5 martie 2009

i still believe...

Jupuit de realitate,de cruzimea ei,de durere,am ramas cu capul sus,am mers inainte,si doar eu stiu cat de greu mi-a fost! Sunt zile cand sunt judecat,critica pura,nociva,dar nu si pentru mine! Pe o adiere zboara,dar nu-mi si ramane in minte! Nu are rost sa-mi complic viata,deja stufoasa!
Am zambit desi sufletul urla,am inchis in mine o tristete,transformata mai apoi in ura, dospita,ca aluatul dulce de cozonac! Poate inca zace intr-un coltisor,indur si suport multe! Dar nu minciuna! Si mai ales,sa ma mint singur!
Ma zbat zilnic sa reusesc,sa-mi dau seama ce vreau,sa ajung cat mai departe,si sa fiu multumit de mine,de omul din mine,si de cei din jur! Dar realitatea imi reaminteste mereu ca speranta moare,o vad in ochii plini de lacrimi ai unei femei de la tv,ce si-a pierdut copiii,intr-o batranica ce zace in frig,in noapte tarziu, intr-un om ce-si descopera o boala grava,etc...crud! Si eu inca crd! Si o voi face in mine,in primul rand! Si apoi in cei din jur! Vreau sa cred in bunatate,fericire,in speranta zilei de maine! Si uneori nu ma inteleg de ce o fac,dar o fac....! Acord incredere,cu frica de a nu fi dezamagit,dar o acord! Si risc! Am trecut prin calea indiferentei,si a lasat in urma ei numai ravagii! Un suflet gol,pustiu si plin de ura! De rautate nedefinta....si poate am naivitatea mea,dar e buna! Am picioarele infipte in pamant,si nu ma amagesc cu lucruri marunte,dar inca cred! E greu!
Tu ink krezi?

2 comentarii:

ruxir spunea...

ai inceput sa scrii iar :p niceeee.....

ruxir spunea...

toti credem k poate fi bine ,k suntem buni si k tot asa ...mai dificil e insa cum o aratam,unora le iese , altora nu ...nu pot sa cred k exista persoane rele carora sa le pese numai de ele ....e imposibil ... in orice om e o farama d bunatate ... acuma depinde cat lasa sa se vada ...nu crezi?