duminică, 15 martie 2009

Nu-s de fier...

Shi da am o inima si un suflet....unul care a suferit mult,s-a perindat prin multe,a fost spectator sau chiar actor!Desi am format o imagine de dur,de o indiferenta,de neatasare totala,ceva lipseste! Si am clacat! Si ma simt mult mai bine! Ma bucur ca am lasat la o parte perdeaua ponosita de durere,si am eliberat ura din mine! Cum? Prin cuvinte nespuse la timpul lor,prin fapte si gesturi! Am fost rau...cu persoanele care nu meritau,si prea bun cu persoanele care profitau! Nu stiu cum fac,dar mereu se intampla asa! Am realizat cine imi e alaturi,cine imi vrea binele,si pentru ce merita sa ma zbat!Si de ce?!
Pentru mine....in primul rand,apoi ca persoanele din jur,sa fie mandre de mine! Am incercat sa-i impac pe toti,nu am reusit,apoi am lasat-o balta,si tot asa! Rabdare? Nu prea am avut,nu cu mine,dar e nevoie de sacrificiu,si timp,ca sa-mi fie bine! Refuzam sa vad binele,poate inca o fac uneori,dar el isi face simtita prezenta prin mancarea la pat,adusa de o bunica ce tine la mine,prin sacrificiile unei matusi,ce ar lasa tot pentru nepotii ei,prin sfaturile batranesti,tot ale unei matusi, prin bonurile lasate pentru dulciuri din partea unui frate si tot asa,un prieten ce-ti tine companie atunci cand ai nevoie,prin sanatate ce te mai supara uneori! Sunt in lume probleme mult mai grave! Dar eu am lumea mea! Se invarte in Constanta,la scara unui bloc,de la o facultate la alta,de la un bar de fite,la unul simplu si ieftin,la o plimbare pe Tomis in miez de noapte, la Mall vesel si aglomerat,la parcul plictisit de iarna,la leaganul de pe plaja,ruginit de vremea rea,la barul din Eforie,unde au inceput multe lucruri bune,la drumul spre Vama...si multe altele! Si voi continua sa dezvolt aceasta lume,sa o ajut,sa-mi las o amprenta,sa fiu multumit,sa cunosc oameni noi si locuri palpitante,si desi plictisit uneori de prea mult bine,caut raul,si-l atrag mai ceva ca un magnet!
Trecand pe strada,cu fesul meu colorat,in mijloc de primavara,cu o durere de kp posomorata,arunc o privile la oamenii din jur,unii sunt fericiti,altii zgribuliti,sau singuri,dar nu, singuratatea nu e o boala,ci doar o treapta,in a stii sa apreciezi totul! Sa devii multumit,sa tinzi spre mai mult,si sa te sacrifici pentru tot ce merita!
Shi incep a lasa in urma totul,privind spre viitor,spre omul de maine,fixand un obiectiv clar,si sa ma bucur de tot ce am! Era si cazut sa nu mai caut scuze,sa nu ma mai complac,si sa pun in practica tot ce am invatat! Cu bune si rele! Si voi continua sa scriu....imi face bine,cu sau fara talent,si voi cultiva fragmentele,le voi dezvolta,am observat ca ajuta,si nu numai pentru mine,ci si pentru cei din jur,ce citesc! Le multumesc pentru suport!si pentru tot!
Si incep a scriu un alt capitol al vietii...de care sa fiu eu mandru!

3 comentarii:

Flory spunea...

Nimeni nu este de fier. Sunt unii care recunosc atunci cand ceva nu merge bine si sunt altii care se mint pe ei insusi ca totul este cum nu se poate mai bine. Asta este una dintre diferentele care exista intre oameni.

ruxir spunea...

ff frumos.... p bune.... stii c nu pot sa inteleg??? orice as face mereu imi aduc aminte sa mai citesc cate un articol de al tau ... eu zic k ai talent ...nu toata lumea poate ajunge la sufletu cititorului si sa il impresioneze.........
multa bafta mai... chiar imi place noua ta atitudine >:d<

Chriss spunea...

that's the attitude!!! >:D<