marți, 28 aprilie 2009

Busy...

Arunc totul intr-o cutiuta virtuala, pun un lacat si cheia dispare intr-un folder ratacit! Las o parte din mine in acest loc , un trecut trist,cu momente magice,cuvinte plictisitoare, uneori zambete , chiar si un sentiment de multumire, pentru tot ce se afla in aceasta cutie, si merg mai departe! Mereu am mers cu capul sus,dar ma debarasez de lucrurile nefolositoare din viata mea! Cum ar fi acest blog...recitind ma vad in fiecare articol,zi si chiar actor principal intr-un rol nebun de pretentios! Multumesc persoanelor ce au apreciat, criticat si laudat munca depusa,noptile nedormite si colile albe cu inscrieri negre! Poate am talent si-l irosesc, poate nu, dar nu mai gasesc farmec in asta, sunt alte lucruri mai importante! Sa ma bucur de orice zi, sa zambesc si sa ma plimb! Sa fiu eu,asa cum sunt,cu bune si rele, sa-mi fac un viitor, si sa ma asez usor in circuitul oamenilor mari,sa-mi traiesc viata,lasand in urma trecutul!
Fericit din lucruri marunte...soare,cald,verde, mare, sarbatori, sanatate, prieteni, viata, nori, ploaie, dulciuri...o da dulciuri, mancare, freza, haine, si lista poate continua la nesfarsit,dar the end!

vineri, 24 aprilie 2009

Only way to heal a broken heart...is!

Inima,acel organ indispensabil vietii, ce pompeaza sange cu o viteza incredibila,si minuscula in comparatie cu statura unui om,e asa de neinteleasea uneori! Ridicand privirea din pamant,mergand pe strada plina si murdara,gasim doar inimi plimbatoare,de la copii mici de gradinita,la batraneii pensionari trecuti prin viata! Adolescentii se plimba prin parc,stand pe o banca, schimband fiori printr-un sarut pasional si romantic, pe cand 2 adulti iau pranzul intr-un restaurant fancy, mancandu-se din priviri, iar batraneii duc dorul tineretii intr-o camera plina de amintiri! Situatii? O mie,dk nu milioane, dragostea e neinteleasa uneori, mai ales in a fi definita! Prea complicat raspunsul,iar fiecare simte altfel! Unul e rece,altul e cald,unul pasional,altul orgolios,o insiruire de sentimente profunde sau nu, de trairi si momente pline de magic!
Apoi, intr-un tarziu, totul o ia razna, pornind de la cateva cuvinte “dulci”, incepi sa te pierzi in multime, sa nu-ti mai gasesti inima acolo unde era in urma cu cateva zile, sa te doara ceva,si sa nu ai tratament pentru,medicamente ce ar usura suferinta in dragoste? Sa stearga orice urma de tristete,si sa-ti deschida inima iar?! Asta da lovitura pe piata! Dar asa nu se poate...
De la a simti la a suferi,asta inseamna dragostea,de a te ridica pe nori,apoi sa-ti dea o lovitura intre coaste,de ajungi jos,in genunchi,strigand dupa ajutor,si urland de durere! Piere cheful de viata, te arunci in paturi si perne, cu o telecomanda in mana,sau doar cu un serial de 9 sezoane, pofta de mancare? Nici vorba, ce sa mai spunem de plimbari prin locuri potrivite? Pline de amintiri si acum doar pustii? Parca totul in jur se aliniaza in a-ti face rau,si simti cum cineva are ceva cu tine, si te intrebi pe cine ai suparat de patesti una ca asta?! Te intrebi unde ai gresit? Dar daca nu ai gresit si asa a fost sa fie? Incepi sa acuzi, sa te schimbi si sa devii indiferent, sa nu-ti mai pese decat de tine, si producand suferinta ai satisfactie deplina,desi in interiorul tau,stii ca nu e drept! Te indepartezi incet de persoana care erai,si devii una not you! Fara farmec , cautand disperat ceva nou, sa-ti aduca un pic de farmec in viata,te amagesti distractii trecatoare, mergand in locuri straine, strain fiind si u,doar un simplu vizitator intr-o lume in care doar tu vrei sa ramai la fel! Iti placea! Dar evoluezi! Imi vin in minte cateva replici...”tot barbatii sunt porci, iar porci au devenit pentru ca i-a transformat o....femeie” ! si tind sa dau dreptate! Te schimbi fara sa vrei, si asa iti e mai bine,si nu neaparat devenid porc, ci purtandu-te cu ipocrizie, mintindu-te singur, si facand persoane care nu au nicio vina,si vor sa te ajute, sa sufere! Si lasi si tu o furtuna in spatele tau, si schimbi si tu oameni,si totul se rezuma la o leapsa continua, alergand fiecare dupa fiecare,cautand inima zdrobita, iar pe drum te pierzi,si ramai mut de ura,cand vezi inimi fericite!
Te razbuni pe orice femeie intalnita, te porti oribil,iar ea vrea mereu mai multe,culmea ironiei! Sau seduci usor apoi pleci in noapte,fara sa lasi vreun semn,ci doar ura si durere! Dar fugi tot pentru binele ei,nu te merita, nu e ce cauti,e mai bine asa, dar bine ar fi sa-i spui! E mai simplu! Si te gandesti daca mai au rost cuvinte intregi,pentru o usa trantita in spate!?
Iar intr-o zi cu soare, mergand prin aceleasi locuri cunoscute te gandesti daca merita? Daca a fost doar o treapta spre mai bine,spre evolutie,sau doar pentru un subsol,si ramai cu un dezgust privind comportamentul tau, si incerci sa pornesti iar la drum,dar nu stii de unde!?Cum! Si totul se complica! Si nu-ti convine,candva era asa usor....e greu sa te urci iar in sa,sa simti iar ceva pierdut!
Tratament? Nu exista?! Ba da! Trecut chiar spre eternitate! Nu-l poti atinge, dar il simti, nu-l vezi dar il petreci, e acolo si ticaie mereu cu un ceas vechi,sau unul de fite! Da ai ghicit! Doar timpul vindeca,inchide orice rana! Si dai uitarii totul!Dar te tine depinde cat te agati de trecut, cat vrei sa zaci asa,si chiar daca nu ramai la fel, si te schimbi,timpul iti videca in interior inima suferinda, punandu-i un pansament,apoi vei capa si increderea in u,si pe tine,dar cu o oarecare teama, si mergi mai departe!
Totul depinde in mare de u....si de timpul pe care il ai la dispozitie,si de ce simti ca vrei sa faci, chiar si inconstient gandesti prea departe! Move along...

miercuri, 22 aprilie 2009

I'm single...

In viata vin momente cand iti doresti ceva mai mult pentru tine, cand vrei sa lasi in spate tot,si sa pornesti pe o noua treapta a vietii,sa alergi spre altceva,sa faci altceva,cu totul diferit de ce ai avut si facut,si chiar atunci,in acele momente dezolante,incepi sa te gandesti,ai gresit,ai facut totul bine,sau cum naiba sa o iei de la inceput!
Simplu! Privesti in oglinda,acelasi om posomarat,plictisit si plin de ura,schimbat de realitatea cruda,si nu iti place ce vezi! AI crescut,un om mare in acelasi trup de copil,in privirea inocenta de bebe,si surasul vesel dispare si el! Treptat plecam pe cai diferite,incrusisam drumuri, sau sarim peste altele,incercand sa gasim un scop,un motiv!
De la iubitul tanar si pasional, la barbatul plictisit de relatii, de figure necunoscute, si de nimic special! Si simti cum ai nevoie de o pauza,sa te detasezi d tot,sa-ti restabilesti prioritatile, sa inveti ce iti place,sit e face sa fii u iar! U acea persoana simpla si carismatica, plina de curaj si ambitie, nedependenta de iubire,de o persoana mereu langa u! In timp te inveti prost cu relatiile! Da! Te inveti prost! Inainte iti era f bine si singur, aveai micile tale distractii,obiceiuri,iar acum….nu mai ai nimic! Nici relatii,nici tabieturi! Esti doar tu singur….intr-o casa mare si pustie,si iti e greu sa transformi acel simplu din inceput,si nu stii cum sa pornesti la un nou drum,si sa-ti asterni un viitor!
Incepi sa urasti dragostea,sau sa devii indifferent cu tot ce e in jur,si asta pentru ca stii ce nu e bine! Nu e bine sa fii singur,dar nici sa poti sa ai iar pe cineva! Nu mai e la fel! Nu exista acea sclipire de moment pe care ai trait-o kndva,si nu tinzi dupa persoana respectiva,ci dupa acel special thing! Si nu ai rabdare sa stai sa-l cauti,si ghici?! Ramai schimbat,desi te doresti!
Single sau relatii trecatoare ? Sa te minti singur? Si cu ocazia asta dezamagesti si persoanele din jur! Trist…totul devine asa! Iar tu,nu mai stii ce sa crezi,totul devine incertitudine,te contrazici singur,ca si aceste randuri ce se bat cap in cap, si nimic nu mai e interesant! Pana cand ? Pana intr-o zi,cand iti dai seama ca e bine si asa! Ok…nu mai ai acele obiceiuri din trecut,dar poti avea altele noi, desi te urnesti mai greu la inceput! Si uite asa pornesti spre noul din viata ta,fara sa-ti dai seama ca era aproape,si sub ochisorii tai,si esti singur,si ai o lume in fata,de oameni noi,de chipuri triste sau vesele,de neprevazut si soare,uneori de nori negrii si zgripturosi,de muzica buna si seri senine,de plictiseala, si de lipsa unei relatii special! Poate nici nu trebuie sa fie special! E special k exista sau va exista,ca te atrage sau nu,ca e doar sex si provocare,sau doar flirt nebun de vara!
Si dependent de cineva fuge ascunsa intr-un trecut indepartat,o dai uitarii si-ti face bine, doar e mai bine asa,si realizezi cum greseai,si cum o lectie de viata apare,si spui de acum asa nu! Suntem impreuna,dar impreuna nu inseamna si mereu! Fiecare are o viata in fata,ne intalnim la mijloc,ne rasfoim incet,sic and ne plictisim plecam acs,poate a 2 a 3 zi o luam de la capat! Nu e nevoie de un trai in 2 zilnic,nu face bine,e nociv,desi atunci pe moment e provocator,un farmec nou, dar tocmai pentru ca e nou,iti face atat de bine,dar cu timpul uzura isi spune cuvantul,misterul nu strica, viata merita traita in 2 dar si SINGLE!

Stop thinking...

Stii…tu gandesti prea mult! Mult prea mult decat ar trebuii! D ce trebuie sa faci asta? Strici momentul…sau momentele?!
Stii…..problema ta e: gandesti prea mult?!
Ups….that’s me! Intr-o secunde mi se perinda consecintele unei actiuni prezente! Iau in calcul tot! Shi nu glumesc! Chiar tot! De la lucrul bun,pana la evenimentele rele! Si uite asa mereu pierd,si nu profit! Uit sa traiesc si sa ma bucur de moment,sa zambesc si a 2 zi sa imi para rau,dar sa ramana o amintire placuta.
Iar uneori aceste clipe de not thinking,de spontaneitate,de nebunie profunda, de neclaritate duc la stari capricios de fermecate! Sunt si spontan,surprind placut,dar ajung in momentul acela,si spun stop,sau bag capul sub nisip, ca strutii si ma ascund,nu e tipul meu,nu vreau sa fac ceva negandit! Live totul e mai complicat de pus in practica,stim cu totii!
Doritor de not thinking caut tratament?! Solutii? Le astept…..sau ar fi una! Stop think get drunk! Un shot, 2 …3….pana le pierzi numarul,apoi totul devine in jur neclar, incetosat,si de o potriva placut! Actionezi natural, ai limbarnita,si nu te mai opresti, alcoolul din sange iti da curaj, sau scoate la iveala tot ce tii ascuns uneori,si zambetul iti sta pe buze neincetat,okii un pic cam injectati, freza ravasita,haine ciufulite! Dansezi si privesti cerul, te simti bine indiferent de locatie, te dai la cineva fara sa vrei,si iar iti place ce faci,macar a 2 zi ai o scuza,vorbea alcoolul!
Simti nevoia sa iesi din rutina,din tot ceea ce faci si e bine,si correct,si nu numai pentru tine,cat si pentru cei din jur,te saturi sa-I impaci pe toti,sa le faci p plac,si vrei sa-ti joci propriul rol,intr-un film de 5 stele,in realitatea trecatoare! Si sa ramai…cu o durere de cap,o senzatie de bleah…si cu un nu mai beau niciodata! Bine niciodata se transforma in …pana data viitoare! Noi romanii avem o mentalitate un pic cam redusa uneori,vorbesc cunoscand si alti oameni,alte gandiri si alte perceptii,din exterior! Grija zilei de maine,ne da dreptate sa o facem,dar unde-I farmecul? Unde-I bucuria de a traii? Unde-I tot?!
Unde-I acel just for fun…let-s do that! Chiar si fara alcool! Just for fun! Sa ne simtim bine,si peste ani sa ne amintim,uite am facut si asta,si kiar mi-a placut,chiar daca asta inseamna ca a 2 zi sa nu ai bani,sau sa te simti jenat,sau sa faci pe cineva sa sufere,sau….prea multi de sau,vezi,déjà gandim prea mult si acum!
Uneori suntem limitati,dar asta nu inseamna ca nu putem avea un moment de bucurie, limitati de anumiti factori perturbatori,dar buni,sau doar lipsuri! Un gratar pe plaja pustie, o tequila in mana dreapta,un club dintr-o civilizatie pustie, o discoteca de vara, un loc de fite, o iesire pe banca, un bar cu canapele de piele,un monopoly in miez de noapte,sau doar o narghilea cu mult fum intr-o casa vesela, exemple din miile existe,dar uneori suntem plictisiti si de astea! Greu de multumit e firea omului! Dar cu vointa putem face tot ce vrem,bine nu e suficienta doar asta,starea materiala uneori ne incurca,si ne dezgusta,dar….se cauta solutii in regim de criza!
So stop think andu…and get drunk!
Voi urma cu detaliile exercitiului…si cu rezultatele obtinute!

Cold...inside!

Uneori devin asa de nesuferit...incat nici eu nu m-as suporta! Si nu stiu de ce unii continua sa o faca! Sa isi bata capul cu mine,sa imi fie alaturi,sa ma inteleaga,sa imi arunce o vorba buna,sa ma faca sa zambesc si etc. Am devenit o persoana acra,si ciudat,ma laud cu asta! Desi poate nu e normal! Dar e exact acea indiferenta pe care o cautam,care m-a consacrat, si imi facea asa bine, necunoscand tainele nebanuite si alese ale neprevazutului! Bine,atunci nu eram si rau,si nici ironic,si nici delasator, si ma gandeam mai mult la ei,decat la mine,si acum o fac,dar in proportii nesemnificative! Si nu egoism,poate un strop! Mai mult strica in cazul meu,dar....
Prefer sinceritatea si o sa fiu sincer...si cu voi toti, ma refer la capitolul girls and stuff! Cand cineva vrea prea mult de la mine,devin o roca rece,de nepatruns, cu chipul inocent,cu ganduri altruiste,nu profit,si nici nu vreau sa-mi bat joc,dar intr-un fel,varianta a 2 zboara spre suprafata! Gresesc,constient spun asta,alungand orice persoana ce isi bate capul cu mine,sau vrea sa si-l bata,ca mai apoi sa primeasca un raspuns negativ,un apel respins,sau un mesaj trist! Shi cat ma afecteaza pe mine? Fix 0! Uneori ma speria gandul acesta! Prea pretentios? Prea gigi contra? sau prea stupid?! Inca caut raspunsul, sau il evit si pe el! Sau caut doar persoana potrivita, si caut ar avea ghilimele,am incetat sa o mai fac demult,au aparut alte prioritati! Mi-am reviziuit lista de to do! UU...chiar sa-mi fac una si scrisa,peste anii sa ma amuz!
Si vreau sa trec peste un pas,ma impiedic,si ganduri nocive imi apar in crestet,vreau sa le distrug,sa fac ceea ce ar fi normal,ce ar face orice om,dar nu-s doar orice om! Sunt EU! Eu cu problemele mele,cu grijile de peste zi,cu rutina si banalul, cu zambetul si privirea urata,cu fata posomorata,cu noua mea gropita,si cu vechiul nas in vant! Sa nu existe nimeni suficient d provocator?! Nu prea cred!!! Dar unde-i problema?
Un suflet inghetat, rece si amar la gust, un sarut pasional il incalzeste,dar nu-l topeste,ci doar il amageste,se joaca cu el,chair devine placut pentru o vreme,dar pentru mai mult se sta la coada! Privesc sa vad cate persoane si-au pus sperante in mine,sau au vrut ceva mai mult de la mine,iar eu le-am lasat cu ochii in soare?! Scuze...i can't! Shi nu are rost sa va mint,sa obtin avantaje, not that man,desi sincer chiar imi doresc,ar fi totul asa simplu! Si motivul? You're not the one, azi kiar am invatat cum sa scapi repede de cineva,cu 2 cuvinte chiar! Nu le-am pus in practik,si nu o sa o fac,e prea fara etica! Poate "caut" ceva ce nu exista,sau doar o provocare, batai de cap, si nu lucruri usoare, lupta de convigere, sau doar sa fiu luat prin surprindere! Clar! Telefonul suna,azi o zi de not so chef sa raspund,mesajele se aduna,unul,2 ...3 nu e corect,si frumos,dar ce naiba! E sanatos! Pentru mine! Azi! Maine o sa-mi cer scuze,desi nu ma astept sa inteleaga! Shi chiar nu conteaza!
Cold inside....so hot outside! Un contrast diabolic, cheful de viata intra in antiteza,si balanta se egaleaza,azi am chef sa zac,maine dansez si cant ca un nebun,zambind,dar si cand zac zambesc,doar traiesc si am o viata,dar am tabieturile mele,si vreau sa fiu lasat cu ele in acele zile cu nori si ploaie! Apoi arunc patura,las dezordine in urma,si plec la plimbare,lovindu-ma de ceva nou,poate de o persoana noua,si-mi place ce gasesc pentru moment,iar in final dezamagesc, "fugind" spre singuratatea notorie!
Caloriferul care te incalzeste,cu adresa la strada....etajul, sau poate casa din cartierul cu vile,sau doar casa,unde naibii esti?! NU e un strigat de ajutor,si nici unul de disperare,ci doar cuvinte aruncate-n noapte! N buna...

marți, 21 aprilie 2009

Storm...



Furtuna vine si pleaca,si ce lasa in urma? Ravagii.....durere si lacrimi?! Oare exista si ceva bun in asta? Poate natura isi varsa ea lacrimile,distrugand raul din lume,dar prin furtuna,putem asocia multe alte lucruri esentiale vietii!
Un film crud,a lasat in urma,ceva ce insasi furtuna nu a lasat! Impresii! Multe impresii si ganduri salbatice! Sunt foarte detasat,in privinta realitatii din jur,a problemelor din lume, stiri, televiziune, accidente, inundatii, dezastre intr-un cuvant! Ce nu ma afecteaza,nici nu ma complica! Nu stiu cat de normal este,si sincer....e mai bine asa! De ce sa-ti umplii tartacutza cu multe alte probleme,cand u le ai pe ale tale deja!
Revenind la film, la proportiile dezastrului, la oamenii ce au suferit, la familiile destramate, la durerea din suflete,la copiii stand pe plaja plina de cadavre,privind marea ucigasa, cu lacrimi in ochi,terifiati, si singuri, la casele si avutia stransa intr-o viata,la paradisul destramat de valurile imense! Spiritul uman....de ajutor,strans pentru a face o fapte buna,a sprijinii o natie in chinuri, un exemplul de urmat in viata de zi cu zi,nu doar la catastrofe! Singura parte buna a filmului,sau nu, poate speranta,gandul de a merge inainte,chiar daca doare al naibii de tare,de a ridica capul,de a calca nisipul intortochiat,si a reincepe un trai nou! Clar!
As vrea sa descriu un suflet partash la actiune,tot ce a suferit,ce a gandit,si cum a mers mai departe,dar sunt prea departe,si prea mic,dar pot deschide ochii,si sa ma bucur,si sa va recomand sa faceti asta,de fiecare zi cu soare,sau nori,cu furtuni si fulgere,cu apa si zapada,cu probleme si griji! Sariti gardul aparut,daca nu zidul, si pe cararea anevoiasa,traseaza un drum nou,cu oameni noi,si cu un nou tu,nu poti ramane indiferent,oricat de mult ai incerca,ideea e testata pe mine,dar poti schimba totul in bine,pentru tine,pentru cei din jur,nu e o lectie sa o lasi balta,ci ai putea da una,prin a invata sa lupti pentru tine!
Iar acum,cand acolo furtuna a trecut,iar paradisul plin de vegetatie noua,cladiri impunatoare, si noi turisti,troneaza,dupa aproape 5 ani,si totul a fost lasat in urma,cu timpul cu totii uitam, lucrurile au prins viata iar,copiii zambesc, marea rasfata nisipul, iar luna apare iar si iar,pe bolta instelata! Shi tot acolo se nasc furtuni in sufletele supravietuitorilor, cand calca pe urmele din trecut,si lacrimile navalesc pentru ce s-a pierdut....
Si are rost,sa ma leg si de furtuna lasata de o dragoste pierduta? cand in lume interperiile distrug vieti?! NU prea...se uita,si trece,e greu,dar mai greu o duc altii,cu probleme adevarate! Deshi recunosc,dragostea doare al dracului de tare,trait,patit,mers mai departe,si zambesc din nimicuri,si rad,si uneori zac,dar un ciclu normal, nu poti sa fii de beton,chiar daca acesta ramane si dupa furtuni puternice! Shi cand accepti asta,inveti ceva nou!

sâmbătă, 18 aprilie 2009

In ritm de rock...

Un bas puternic zdruncina sala lunga si plina de oameni ciudati! Imi caut un loc,nu prea il gasesc,nu ma incadrez in peisaj,freze rebele,cercei in urechi, copilasi cu berea in mana, fete cu limba'n gatul prietenului,si nu asta ar fi problema,ci doar ca abia ce le cresteau sanii...nu condamn o societate cladita de noi,ci mereu raman uitmit de ce se naste! Unde e farmecul copilariei? Acele zile fara griji,doar joaca si zambet?!
Prind un vers ratacit,nu te lasa pierdut.....si incep sa ma ascund prin multime,studiind comportamente,fete,oameni noi, si modul de cum vad unii distractia! Pana si distractia si-a pierdut din farmec, sau doar plictiseala isi arata coltii! Dar cuvintele ce rasunau in boxele sumbre,nu aveau acest inteles,ci cu putina atentie,distingeai un mesaj clar,o lectie de viata, purtata prin viu grai,pe un disc prin toata tara,as fi spus lume,dar formatia nu e de nivel international!
Si incep a ma lasa pierdut pe ritm,a da din cap,a lasa versurile sa mi se intipareasca in minte,a le fredona,si a ma bucura de moment,desi nu apartineam locului,devenind chiar placut! Nu mai suspin dupa ziua ce a trecut,am avut dureri de cap,si stres,ci doar traiesc clipa! Si imi place...m-am retras,incet,dar sigur....nu neaparat din vointa proprie,ci si de alte constante,in casa,in fata laptopului,a cartilor,a Tv-ului pe care-l inchid,si a plictiselii,renuntand la plimbarile ce-mi faceau bine,la aerul curat si la distractii trecatoare,venite din lucruri marunte! Greseala mea,mi-o asum,mi-a facut bine o perioda,dar se cam intoarce acum!
Iesind din rutina zilnica incep a recupera frimiturile luate de vant,dintr-un Eu nemotivat! Shi desi lumea nu se aliniaza,nu chicoteste sa-mi usureze munca,fiecare zi ce vine,aduce un alt greu, lovituri dupa lovituri,rezistand cu durere in suflet,chiar indiferenta,imunitate,dar cu semne tot mai adanci!

vineri, 17 aprilie 2009

Emisiune cu mesaj....

Nu servesc Tv! Nu ma informez prin el,si nici nu caut sa-mi petrec timpul cu orele in fata lui! In realitatea de azi,multimea e manipulata cu ecranul ce troneaza in fiecare casa! Pierdere de timp....plus am o bunica ce ma tine la curent,mai ales cu OTV-ul:)) Asa nu!
Am momente cand rasfoiesc canalele,cu telecomanta fac un click,ce nu se mai opreste,imaginile se isiruie ca un fulger,o clipire, si lumini colorate se rasfrang in camera intunecata! Apar personaje necunoscute,chiar si animale salbatice,daca ma chinui le pot atinge,dar ma lovesc de ecranul rece si mare! Si farmecul dispare!Dar azi ....molesit de caldura din cada vesela,am prins o idee! Una placuta la atingere,la contactul cu ochii mei obositi,la auzul fin! Sa dau nume? Nu are rost....dar persoane reprezentative,cu fler,si atitudine,imagine notorie creata in timp,cu bloguri si muzica,cu showuri si ziare,cu jocuri pe scena,si vorbe ascunse printre randurile prompterului!
Pastele bate la usa,iepuroiul pufos sta ascuns,ouale sunt incondeiate in casele pregatite de sarbatoare,iar noi ar trebui sa tinem un post,si totul e placut! Revenind la emisiune,pe scurt, tema: Ce i-ai cere lui Dumnezeu?! Ideile au navalit ca turcii la Rovine,s-au stabilit legaturi si obiectii,amuzandu-ma copios de convingerile generatiilor vechi si noi! Tanara garda,plina de dinamism,de adaptare la realitate,pe cand vechea isi arunca dragostea si bunatatea,speranta,si viata in exemple concrete! M-a captivat fara sa vreau,absorbit,hipnotizat chiar,abia mai respiram,consumam fiecare gand,analizand si plecand pe carari indepartate!
Credem.....mergem la biserica,si aratam acest lucru prin diverse moduri, Dumnezeu e omniprezent,pana si in cea mai mica floare sau vietate!Dar e suficient?! Ne mai pierdem si credinta,mai plecam pe un drum pesimist, acuzam,desi sincer...gresim! Si suntem constienti! Ca mai apoi sa ne intoarcem,cand avem nevoie de un ajutor divin,de o calauzire, o vorba buna,o sansa spre Dumnezeu,si cerem,lucruri,care ni se cuvin,gresit si aici,avem impresia doar! E nevoie sa mergi la biserica sa crezi? Esti aproape de Dumnezeu daca stai si in pat,seara la culcare,si arunci 2 vorbe ratacite!
Dezbaterea s-a prelungit adanc in noapte, culegand esentialul,promovand opiniile, s-a ajuns la Dumnezeu promovat prin televiziune,si doar cu aceasta sarbatoare! Nu exista continuitate! Oare?! Dar cu inmormantari transmise live?! Cu poze....au criticat si altii,nu asta conteaza,ci e normal?! Pe dolarul american sta scris In God we trust....chiar e nevoie sa scrii?! Nu e mai usor sa simti?
Inchei...shi eu tarziu in noapte,si merg spre taramul viselor,in pijamalele de vara, spunandu-mi in gand ce vreau,sau ce cer,mereu in fiecare seara,si sincer,va ramane un mister pentru voi! Doar eu,si cu tot ce e in jur,si aude,vom stii acest mic secret! Good night!

joi, 16 aprilie 2009

No perfect world...

Intr-o lume aflata in plina criza,lovita de razboaie,foamete si multe altele,nu facem polemica pe aceasta mica tema,noi,oamenii,cautam mereu perfectiunea! Dar lumea e oare perfecta pentru noi?! Simplu NU! Din n motive si variabile,mici sau mari, crude sau coapte! Iar noi ne invartim in jurul ei,fara sa intelegem esentialul! Perfectiunea e plictisitoare,banala, anosta, patrulam in jurul ei,uneori avem impresia ca e dupa colt,o prindem de haina veche,o apropiem incet,profitand de orice clipa,apoi ii dam pace! Nu ne mai trebuie.....
Perfectiunea din natura..armonia...culmea e distrusa de noi oamenii,un copac imbracat de primavara,e taiat pentru o mobila de casa,pe care se pune praful,o floare ce rasfata privirea e rupta,pentru un buchet din piatza, un aer curat e imbacsit de poluarea masinilor, un parc lasat in urma ieri,devine azi un bloc gigant, rand pe rand totul e schimbat sub ochii nostri,chiar de noi! Fie ca vrem sau nu, sa producem un rau! Apoi avem pretentia,ca persoanele ce ne intersecteaza calea,de care ne lovim mai brutal,sau mai cu dibacie,sa fie perfecte!?! Si incepe tema de casa,de lunga durata,modeland persoana de langa,adaptand totul la cum vrei tu sa fie,si atunci pierzi cv...iar fara sa vrei,dar te scuzi,si cauti motive banale ca nu e bine! Ce nu e bine? TU in primul rand! Tu ca nu vezi ce ai in fata! Ca prin ambitie prosteasca si orgoliu,educi potrivirea spre perfectiune! Fragmentezi clipe.pierzi timp,si in final....apari dezamagit, tot nu a iesit ca tine! Dar de ce?
Si pleci fara sa te uiti in spate,calcand apasat spre un nou perfect,ce mai tarziu dispare si el in banal!!!
Nu suntem suficienti de buni incat sa acceptam lucrurile asa cum sunt?! Orice defectiune trebuie neaparat reparata? De ce sa nu lasam un copac stramb sa dea putina umbra? O floare sa-si expuna frumusetea? Un om sa-si lase amprenta asa cum e.....pe tine,in tine! Si sa te bucuri de farmecul lui,cu bune si rele,sa-l accepti cu sufletul trist,si zambetul cald,si nu sa-l utilizezi ca o plastilina pierduta in anii copilariei,pe placa de lemn,dintr-un copac evaporat! Dar si mai rau,cand noi ne credem perfecti,pretentiosi,aruncam un nas pe sus,si ne multumim cu standarde alese! Shi de ce rau...apare ipocrizia!apoi altii se plictisesc de noi!
Un joc continuu,pierdut in vremuri trecute,in natura omului,de a ravnii mereu spre ceea ce exista sau nu! Perfectiunea! Cand colo avem nevoie,doar de ceva potrivit!

miercuri, 15 aprilie 2009

Pregatit sa fiu om mare?!

Oare?! Incep cu o probabilitate...sincer nu-s sigur,daca vreau sa fac pasul acesta! E trist! Simt cum las in urma,orice urma de inocenta,de copilarie,si bucurii marunte. Si doare....
Nepregatit,am intrat pe un drum cu gropi,cu urcusuri,coborasuri,inca de mic,nestiind ce e bine si rau,dar facand diferenta,actionand rational,si mai apoi,degustat de raspunsuri,de intamplari,de oameni,de viata! E prea crud totul in jur! Un dulce amar,apare uneori,ma copleseste,imi da speranta,apoi imi inchide usa in nas! Stop! Iti ajunge cat te-ai rasfatat! Mai lasa pe altul! Un joc in lumea larga,neprevazut, nou si rutina,un banal continuu,trezit,mankt,ziarul de dimineata,jobul nemultumitor,familia galagioasa,si somnul nelinistit din noapte! Iar viata se scurge usor prin tine,cum sangele aluneca prin vene,si circula iar si iar,necontenit si neobosit.
Iar intr-o zi,te uiti in spate,si-ti pui intrebarea,unde ai gresit,cand ai pierdut drumul ce te ducea spre bucurie,si ai devenit un robot de bucatarie uzat si ruginit,imun,indiferent,cu pete de soare pe fruntea asudata!
Ai vrea sa risti,sa lasi in urma totul si sa pleci,dar cand copilul mic,iti spune tati,ce mi-ai luat bun,renunti,si te sacrifici pentru el,si nu ca asa e corect,si trebuie,ci pentru k e al tau! Si nu-l poti lasa balta,sa se chinuie,asa cum tu te-ai chinuit,cum te-ai lovit de viata singur,fara sa ai un exemplu,pe care oricum nu l-ai fi urmat,orgoliul masculin,dar o indrumare nu strica! Ci deschide ochii,si te face sa vezi si in jur,la omul de langa tine,la pomul ce-ti da aer,la apa ce te racoreste,si chiar la catelul de acasa,ce-ti roade papucii.
Dupa mult timp,am reusit sa-mi pun in ordine prioritatile,sa le astern pe o coala alba,sa le aliniez,sa le colorez,si chiar sa le pun in practica! Nu mai merg cu jumatati de masura,nu mai folosesc scuze,dar de obicei nu duc totul la capat,din lipsa de motivatie! Ambitie?! Sau poate pentru ca nu se merita....dar inteleg cum se merita pentru mine,si doar pentru mine,si am nevoie sa fiu eu,si sa devin un om mare,e cazul,dar.... oare cum?

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Pure art...

Atarnand un cuvant pe buzele moi si reci,la fel k flamura ce se zbate in vantul de primavara,dar nu stop! Refuza sa zboare! Nu exista putere pentru a finaliza actul in sine! Acela de a reda gandurile si sentimentele! Sau doar ratiunea isi arata caile nebanuite! Nimic nou sub soare....doar umbre si lacrimi!
Realitatea se invarte-n jur,oamenii se perinda,unii vin,altii pleaca,dar eu nu am rabdare sa ma opresc in loc,sa arunc o privire ratacita spre ei,ci calc apasat spre viitor! Plictisit parca...nu mai simt nimic! Aceleasi lucruri banale,persoane care dau din gura,pe versuri repetate,aceleasi placi triste si abatute,piese visatoare si pline de sperante! Rutina banala,chef pierdut si vointa de viata aruncata intr-un colt singuratic!
O zi se scurge,apoi alta apare,si evenimentele decurg un pic cam lent, imagini noi mai rasar din neant,dar nu au farmec.Pretentii exagerate?nu cred....ci doar....suspin fals! Stari molesite,energie in van,si doar perindat prin viata! Shi unde-ii rabdarea? Unde au disparut lucrurile cu adevarat placute,satisfactii,ambitii si multe altele! Au ramas doar distractii trecatoare, convingeri de bine,si sperante eclipsate!
M-am saturat si de scris,aveam atatea idei,le-am pierdut! Cuvinte simple,cu sens,fara sens,cu dor si trairi,cu emotii puternice,si idei noi! S-au ascuns,asteptand scanteia,motivatia,sau doar provocarea! Shi ce am si imi place? E atat de greu sa-ti dai seama ce iti place,ce vrei sa faci,sa-ti asterni un viitor maxim,cum ar spune unii,ma amuza cuvantul! Mister ambiguu....o arta nedeslusita,un viitor in fata!

duminică, 5 aprilie 2009

Milioane de povesti incep cu un numar de telefon...

Imprumut titlul dintr-un spot,cu scuzele de rigoare,dar da bine,si e chiar la obiect! In lumea unde informatia circula mai repede decat un TGV, au aparut telefoanele mobile! La inceput nu ne permiteam,era un moft,un lux si un nou! Acum e doar ceva banal,indispensabil! De la copilul mic de clasa 1,ce are legat un telefon de gat,culmea,pe vremea mea,tare batran sunt,mergeam cu cheia de gat,acum ei folosesc telefoane,pana la mosul cu sapa de la tara,ce-si suna copiii plecati de tineri la oras!
Oare cati dintre noi nu avem mobil? Asta e intrebarea buna! Foarte putini,prea putini...chiar.
Nocive? Nu conteaza,ne facem rau singuri,cu multe altele,un telefon in plus nu strik!
Telefon= comunicare,contactul cu societatea,cu lumea din jur,antiplictiseala,mesaje,si FITZE!
Mai sunt,lista poate fi lunga,dar nu are rost,esentialul a fost spus!
Roz,cu cristale,oglinda,diferite forme,performante,camere foto pentru poza in oglinda de la WISH,wireless,jocuri antiplictiseala,sau ultima generatie pe masa de la suc,sa dezveleasca starea materiala,si pentru ce? Snobism...iluzoriu! Creier ioc...Poate sunt acid,dar nu suport fitele! Sau spre ce tindem cu totii!
Sau un telefon simplu,nici prea ieftin,k nah...lumea din jur se uita,catalogheaza,esti dat la o parte,nu vrem sa fim dati afara nu?!Am observat persoane,apropiate,care scot telefonul din buzunar cu rusine,k e prea tocit,sau prea....vechi, :O rusinica! Top rusinica!
Iar eu.....eu sunt maniac! Toata ziua scriu mesaje,dk am cui,ma binedispune,imi place,si e mai interesant decat un vorbit la telefon,care sincer uneori ma plictiseste! Dar astepti cu nerabdare un reply,nu stii ce va fi in el,si u've got message:D Apoi sa sun....urasc beep-urile,nu raspund la nr necunoscut,sau nr pe care nu le stiu,am chichitele mele,si zile fara chef,cand nu raspund la nimeni,desi supara lumea din jur,si chiar nu-mi pasa! Nu tin la telefoane scumpe,le scap,zgarii,si nu mi le etalez in orash,e o necesitate doar! Dar orice invat,are si dezvat,nu? Ironia m-a pus in fata,sa stau cu telefoanele la nas,si sa nu le pot folosii,o boala ce macina incet,si sa primesti un mesaj,sa fie interesant,si sa nu poti raspunde! Lectie de invatat! Se baga la cap!
Lucrurile serioase acum...e o necesitate?moft? sau....un accesoriu? studiu de caz?! Dependenta chinuitoare,dar placuta! Poti face atatea lucruri cu un telefon....sa exprimi sentimente,sa arati atentie,sa uimesti sau sa superi! Sa produci durere,sa arati indiferenta,sau chiar sa trasmiti bucurie! O comunicare la distanta....o vorba buna la nevoie,si lacrimi! La telefon incep lucruri frumoase....de la o discutie,se ajunge la o intalnire,apoi la mai mult!Si tot acolo se distrug inceputuri!
Tratament? Nu stiu daca mai exista,o lupta pierduta,inca de la prima strigare! So noroc in cautarea unuia....

sâmbătă, 4 aprilie 2009

Addict...of:

Privind in urma....mult mult in urma,intr-o perioada unde pamantul era arat cu plugul,unde paine se prepara in casa, laptele nu era pe rafturile supermarket-urilor,iar scoala nu era obligatorie! O realitate pierduta in timp,pe aripile lui totul a evoluat,a luat-o un pic razna,capitalizare?modernizare? Sau doar lucruri normale...pentru secolul nostru!
Incet am trecut la industrializare,la o mecanizare pana si a stoarcerii unei portocale,pentru un suc amarat de dulce. Si uite asa am devenit dependenti...de? Prea multe lucruri pentru a fi insirate....dar vreau sa le iau pe rand,in mici articole,marunte si amuzante,ca intr-un joc fara sfarsit,sa ies din banul zilei de azi,sa fac si ceva diferit! Si nu o mica lectie de istorie,e foarte simplu utilizand un Google...sa gasesti aproape tot ce vrei,sa nu spun chiar tot! Exista si mici exceptii.Prea putine totusi.....
Iar greul pentru a face ceva dispare,se diminueaza,iar satisfactia pe care o astepti se naruie si ea! Preferam simplul,alergand pe carari drepte,dar nu si corecte,ce pentru moment ne ajuta,dar nu ne si multumesc!
Dependeta=1. situaţia de a fi dependent; stare, raport de subordonare. 2. (mat.) faptul că diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (pl.) ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizează efectuarea unor operaţii de înzăvorâre pe liniile de cale ferată. o ă drumului = ansamblul lucrărilor şi al instalaţiilor accesorii ale unui drum. 4. (med.) stare de intoxicaţie cronică rezultând din absorbţia repetată a unui drog sau medicament şi care se manifestă prin nevoia de a continua această absorbţie. (dex).
Dar cati suntem in stare sa recunoastem ca suntem dependenti...?! Eu unul recunosc,am un sir lung de elemente,lucruri,activitati,alimente,si multe altele de care sunt dependent,chiar si lucruri nepalpabile! Un mic documentar prin cuvinte asternute intr-o zi cu soare zambitor!

vineri, 3 aprilie 2009

Sunny days....

O reflectie se perinda prin oglinda vesela iar o privire se pierde in aceasta! 2 ochisori mari,si caprui,se deschis sub razele cazatoare,nasc o tenta de verde,si devin bucurosi fara sens! Ieri erau nori,azi totul e plin de soare! Problemele nu au disparut,ci au ramas uitate undeva acolo,nu e drept sa-mi strice dispozitia,azi totul prinde farmec!Nu stiu si maine,poate!
Imi era dor de o zi cu soare,cu miros dulce de pomi infloriti,de aer proaspat prin plamani,de pasi aruncati fara noima,de zambet sub soare! O melodie ascunsa,se distinge'n departare,un vers cunoscut,poate chiar si trist, o oda adusa in jurul meu,din boxe prafuite,imi descanta auzul,si poate intr-o zi plina de ceata,m-ar fi indispus,dar nu si azi!
Nici eu nu ma inteleg,si nici nu mai incerc,ma plimb adesea in star contradictorii,de pe un pod p altul,unul e plin de speranta si lucrurile pozitive,iar celalalt zace in antiteza neclintit! Nu stiu nici care imi place mai mult,cert e,ca amandoua ma schimba,unul ma face sa ma bucur de tot ce-i in jur,iar altul sa devin indiferent! Apoi prin combinari luate cate 2,ma plasez la mijloc si-l aleg pe 3! Alergam dupa scopuri perverse,putem calca in picioare tot ce ne sta in cale,avem idealuri marete, si vise razlete! Si pierdem tot ce-i sub soare,ce e aproape si miroase,calcam pe alei prafuite,pline de verde si nu vedem decat monocrom!
Iar cand noaptea se lasa,si obosit incerci sa adormi,si toate lucrurile bune cam fug de tine,chiar si somnul,incepi sa tresari,sa tremuri,si sa nu respiri! Sa te gandesti la tine! Sa analizezi,iar in final te bucuri!esti sanatos! Iar mereu o sa tindem catre mai mult...spre cai nebanuite,dar pline cu soare,de vrem sa observam!

joi, 2 aprilie 2009

In loving memory...

Inca nu reusesc sa ma obisnuiesc cu gandul ca ai plecat, erai mereu acolo,langa mine,aruncandu-mi o mana de ajutor. Acum ajung acs,e plina de amintiri,patul in kre imi arunc corpul obosit de peste zi e gol,patura are impregnata parfumul tau,perna sta plictisita intr-un colt,iar eu privesc tavanul,ce altadata il vedeam impreuna,chicotind pana ce soarele isi arunca o raza,sa ne anunte,e dimineata,treceti la somn! In vise imi apari,si-mi arunci un te iubesc,ce-mi da fiori kiar si inconstient fiind,esti atat de aproape,dar totusi departe!
Somnul dispare,nopti lungi pierdute in fata laptopului drag,doar imi tine companie in singuratate,ochii devin bulbucati,ca ai unui caras din acvariu,astern randuri nocive,cu subinteles si rima,si ma intalnesc pe drumul spre dormitor,cu soarele de dimineata,ne ignoram reciproc,si cad sleit pe perna moale si rece.Inca o zi,alta...si tot asa,se strang luni,anotimpurile isi arata coltii,pana si primavara ma lasa rece,desi mirosul ei,ma rasfata un pic,si-mi aduce aminte ce frumoasa e viata! Sunt plin de sperante,dar de ambitie 0! Ma pierd la fiecare jumatate din drum,nu exista motivatie!Alung pesimismul somnoros,dau in peretele fals,incercand sa-i las o urma,o dara cum si eu am p suflet,si ura nu se revarsa,nu curge,ci creste! Sa te urasc p u? Sau doar pe mine!? Stiu ca de mine depinde sa schimb totul,dar ma complac voit! Ma amagesc cu distractii trecatoare,cred in nimicuri,si ma zbat in van! Caut acele clipe din trecut,in prezent,pentru un viitor mai dulce,dar ce-i trecut e pierdut! Uneoria si eu ma simt la fel, nestiind ce-i bine,calcand apasat p trotuarul spre casa,unde respir inca o parte din tine! Incet te-am uitat, ai disparut,si te-ai transformat intr-un cosmar bun,daca intelegeti voi oare! M-ai schimbat fara sa vrei,dintr-un inocent copil,intr-un acru domn pustiu,fara sentiment-n suflet,si fara ambitie! Dar tot tie iti multumsc pentru clipele frumoase....
Si mai sunt zile,in care zambesc,pentru ca vreau,si pot,si persista,dar apar si nori in suflet,si stiu ce pretentios sunt,si arunc tot ce incearca sa-mi faca un bine,cu speranta ca dau iar d tine!

Bucurii pierdute...

Suntem o natie de oameni tristi,coplesiti de probleme,de griji si durere! Fetze posace,lacrimi in vant, riduri pierdute,si suparari acide!Traim intr-o criza continua,criza economica?ne zbatem cu ea de knd ne stim,poate de knd ne-am nascut,sau am fost invatati sa ne multumim cu jumatati de masura,sa nu vrem mai mult,sa ne complacem! Asta e romanul! Si unde au disparut bucuriile?
Acelea ce aduk zambetul unui popor umilit,si chinuit de realitatea cruda de atat amar de vreme!Acelea ce fac viata unu pic mai roz,mai dulce,mai cu gust si iti da acel sentiment ca merita sa o traiesti?! ce ii redau sufletului acel sentiment de tot!?
Ne hranim cu bucurii marunte,uitam de la o zi la alta,ce inseamna sa te zbati in viata,pierdem sperante,ne adancim in pesimism notoriu,si treptat,incet si sigur,uitam de noi! Nu vreau sa intru in dezbateri plictisitoare,nu vreau sa scriu ce e in fata ochilor nostrii,ci vreau sa subliniez ceva!
Mai tineti minte in 94,cum oamenii ieseau pe strazi,cu berea,steaguri in maini,claxoane si zarva mare? la fel si in 98? si tot asa? Oare ce ne tinea noaptea tarziu in strada? Tocmai sentimentul....acela! Ca suntem romani! O inimia larga,prin care se zbate sange plin de adrenalina? In acele momente eram prieteni cu totii,eu cu tine,persoana de langa,ne luam de gat si tipam! Nu te stiam,si nici nu aveam sa te mai vad a 2 zi Dar eram prieteni! Traiam o bucurie de moment....ce persista si a 2 zi,hai a 3,apoi uitam...coplesiti poate de viata dura.
Iar azi, ca si sambata trecuta,nu-s fan infocat,nici suporter adevarat,dar tin cu Romania, si mi-am pus sperante in ea,mai precis in echipa de fotbal,am sperat alaturi de alte 19 milione de romani,ca o sa ma plimb iar pe strazi,beat de fericire,ca uneori se mai intampla si lucruri bune in tara asta de rahat! Iar la final....privim cum dezamagirea se cuibareste in suflet,si nu mai dispare,inca ceva nu a mers,prea multe nu merg,iar noi stam si suferim!
Vreau sa ma bucur,sa rad,sa fac zgomot,sa dansez in picioarele goale prin ploaie de bucurie,sa nu simt vantul ce-mi ingheata trupul,sa stric claxonul masinii,iar ce vreau eu...nu prea mai e posibil! Nu din privinta unei echipe....pierdute,in jocul de bambilici,altfel nu se poate numii,dar nici nu-s in masura sa critic! S-au zbatut si ei,dar mai mult nu a mers....s-a vazut daruirea in unii,pe cand in altii resemnare! Oare e bine? Sa apucam cu totii craca resemnarii si sa traim o viata de tristi?!
Nu caut raspunsurile,le stiu,uneori le aplic si profit de ele,alteori ma las coplesit,si ma complac,dar mereu voi sta cu capul sus! Shi voi arunca mici frimituri sperantei,pentru a zambii!