joi, 2 aprilie 2009

Bucurii pierdute...

Suntem o natie de oameni tristi,coplesiti de probleme,de griji si durere! Fetze posace,lacrimi in vant, riduri pierdute,si suparari acide!Traim intr-o criza continua,criza economica?ne zbatem cu ea de knd ne stim,poate de knd ne-am nascut,sau am fost invatati sa ne multumim cu jumatati de masura,sa nu vrem mai mult,sa ne complacem! Asta e romanul! Si unde au disparut bucuriile?
Acelea ce aduk zambetul unui popor umilit,si chinuit de realitatea cruda de atat amar de vreme!Acelea ce fac viata unu pic mai roz,mai dulce,mai cu gust si iti da acel sentiment ca merita sa o traiesti?! ce ii redau sufletului acel sentiment de tot!?
Ne hranim cu bucurii marunte,uitam de la o zi la alta,ce inseamna sa te zbati in viata,pierdem sperante,ne adancim in pesimism notoriu,si treptat,incet si sigur,uitam de noi! Nu vreau sa intru in dezbateri plictisitoare,nu vreau sa scriu ce e in fata ochilor nostrii,ci vreau sa subliniez ceva!
Mai tineti minte in 94,cum oamenii ieseau pe strazi,cu berea,steaguri in maini,claxoane si zarva mare? la fel si in 98? si tot asa? Oare ce ne tinea noaptea tarziu in strada? Tocmai sentimentul....acela! Ca suntem romani! O inimia larga,prin care se zbate sange plin de adrenalina? In acele momente eram prieteni cu totii,eu cu tine,persoana de langa,ne luam de gat si tipam! Nu te stiam,si nici nu aveam sa te mai vad a 2 zi Dar eram prieteni! Traiam o bucurie de moment....ce persista si a 2 zi,hai a 3,apoi uitam...coplesiti poate de viata dura.
Iar azi, ca si sambata trecuta,nu-s fan infocat,nici suporter adevarat,dar tin cu Romania, si mi-am pus sperante in ea,mai precis in echipa de fotbal,am sperat alaturi de alte 19 milione de romani,ca o sa ma plimb iar pe strazi,beat de fericire,ca uneori se mai intampla si lucruri bune in tara asta de rahat! Iar la final....privim cum dezamagirea se cuibareste in suflet,si nu mai dispare,inca ceva nu a mers,prea multe nu merg,iar noi stam si suferim!
Vreau sa ma bucur,sa rad,sa fac zgomot,sa dansez in picioarele goale prin ploaie de bucurie,sa nu simt vantul ce-mi ingheata trupul,sa stric claxonul masinii,iar ce vreau eu...nu prea mai e posibil! Nu din privinta unei echipe....pierdute,in jocul de bambilici,altfel nu se poate numii,dar nici nu-s in masura sa critic! S-au zbatut si ei,dar mai mult nu a mers....s-a vazut daruirea in unii,pe cand in altii resemnare! Oare e bine? Sa apucam cu totii craca resemnarii si sa traim o viata de tristi?!
Nu caut raspunsurile,le stiu,uneori le aplic si profit de ele,alteori ma las coplesit,si ma complac,dar mereu voi sta cu capul sus! Shi voi arunca mici frimituri sperantei,pentru a zambii!

video

0 comentarii: