joi, 2 aprilie 2009

In loving memory...

Inca nu reusesc sa ma obisnuiesc cu gandul ca ai plecat, erai mereu acolo,langa mine,aruncandu-mi o mana de ajutor. Acum ajung acs,e plina de amintiri,patul in kre imi arunc corpul obosit de peste zi e gol,patura are impregnata parfumul tau,perna sta plictisita intr-un colt,iar eu privesc tavanul,ce altadata il vedeam impreuna,chicotind pana ce soarele isi arunca o raza,sa ne anunte,e dimineata,treceti la somn! In vise imi apari,si-mi arunci un te iubesc,ce-mi da fiori kiar si inconstient fiind,esti atat de aproape,dar totusi departe!
Somnul dispare,nopti lungi pierdute in fata laptopului drag,doar imi tine companie in singuratate,ochii devin bulbucati,ca ai unui caras din acvariu,astern randuri nocive,cu subinteles si rima,si ma intalnesc pe drumul spre dormitor,cu soarele de dimineata,ne ignoram reciproc,si cad sleit pe perna moale si rece.Inca o zi,alta...si tot asa,se strang luni,anotimpurile isi arata coltii,pana si primavara ma lasa rece,desi mirosul ei,ma rasfata un pic,si-mi aduce aminte ce frumoasa e viata! Sunt plin de sperante,dar de ambitie 0! Ma pierd la fiecare jumatate din drum,nu exista motivatie!Alung pesimismul somnoros,dau in peretele fals,incercand sa-i las o urma,o dara cum si eu am p suflet,si ura nu se revarsa,nu curge,ci creste! Sa te urasc p u? Sau doar pe mine!? Stiu ca de mine depinde sa schimb totul,dar ma complac voit! Ma amagesc cu distractii trecatoare,cred in nimicuri,si ma zbat in van! Caut acele clipe din trecut,in prezent,pentru un viitor mai dulce,dar ce-i trecut e pierdut! Uneoria si eu ma simt la fel, nestiind ce-i bine,calcand apasat p trotuarul spre casa,unde respir inca o parte din tine! Incet te-am uitat, ai disparut,si te-ai transformat intr-un cosmar bun,daca intelegeti voi oare! M-ai schimbat fara sa vrei,dintr-un inocent copil,intr-un acru domn pustiu,fara sentiment-n suflet,si fara ambitie! Dar tot tie iti multumsc pentru clipele frumoase....
Si mai sunt zile,in care zambesc,pentru ca vreau,si pot,si persista,dar apar si nori in suflet,si stiu ce pretentios sunt,si arunc tot ce incearca sa-mi faca un bine,cu speranta ca dau iar d tine!

1 comentarii:

Anonim spunea...

Printre amintiri sumbre patate de soare,
Printre vise colorate, recent lipsite de culoare,
Printre lacrimile ce exprima atata dispret,
Printre sunete prelungi si fara de'nteles,
Ma ingrop cu fiecare minut mai mult
Si viata refuz s-o mai ascult.
Ma hranesc cu sperante moarte,
Cu lacrimi de gheata si vise uitate...
Mi-apari in minte mereu,
Si sa te alung mi-e mult prea greu…
Unde-ai plecat tu inger ratacitor?
De ce m-ai lasat aici sa ma sting usor?
Singura, cad in abisul sumbru si murdar de amintiri
Si pe neasteptate am lacrimi in priviri.
In mine vreau sa-nec otrava amara
Si din inima mea iubirea sa piara.
Vreau sa-nvat ca speranta niciodata nu moare,
Ca inca pot crede intr-o raza de soare,
Dar oare ce faci cand vezi ca in viata
Traiesti si te agati de un singur fir de ata?
Si vezi cum prietenii rand pe rand dispar
Si viata toata se transforma-ntr-un cosmar.