joi, 16 aprilie 2009

No perfect world...

Intr-o lume aflata in plina criza,lovita de razboaie,foamete si multe altele,nu facem polemica pe aceasta mica tema,noi,oamenii,cautam mereu perfectiunea! Dar lumea e oare perfecta pentru noi?! Simplu NU! Din n motive si variabile,mici sau mari, crude sau coapte! Iar noi ne invartim in jurul ei,fara sa intelegem esentialul! Perfectiunea e plictisitoare,banala, anosta, patrulam in jurul ei,uneori avem impresia ca e dupa colt,o prindem de haina veche,o apropiem incet,profitand de orice clipa,apoi ii dam pace! Nu ne mai trebuie.....
Perfectiunea din natura..armonia...culmea e distrusa de noi oamenii,un copac imbracat de primavara,e taiat pentru o mobila de casa,pe care se pune praful,o floare ce rasfata privirea e rupta,pentru un buchet din piatza, un aer curat e imbacsit de poluarea masinilor, un parc lasat in urma ieri,devine azi un bloc gigant, rand pe rand totul e schimbat sub ochii nostri,chiar de noi! Fie ca vrem sau nu, sa producem un rau! Apoi avem pretentia,ca persoanele ce ne intersecteaza calea,de care ne lovim mai brutal,sau mai cu dibacie,sa fie perfecte!?! Si incepe tema de casa,de lunga durata,modeland persoana de langa,adaptand totul la cum vrei tu sa fie,si atunci pierzi cv...iar fara sa vrei,dar te scuzi,si cauti motive banale ca nu e bine! Ce nu e bine? TU in primul rand! Tu ca nu vezi ce ai in fata! Ca prin ambitie prosteasca si orgoliu,educi potrivirea spre perfectiune! Fragmentezi clipe.pierzi timp,si in final....apari dezamagit, tot nu a iesit ca tine! Dar de ce?
Si pleci fara sa te uiti in spate,calcand apasat spre un nou perfect,ce mai tarziu dispare si el in banal!!!
Nu suntem suficienti de buni incat sa acceptam lucrurile asa cum sunt?! Orice defectiune trebuie neaparat reparata? De ce sa nu lasam un copac stramb sa dea putina umbra? O floare sa-si expuna frumusetea? Un om sa-si lase amprenta asa cum e.....pe tine,in tine! Si sa te bucuri de farmecul lui,cu bune si rele,sa-l accepti cu sufletul trist,si zambetul cald,si nu sa-l utilizezi ca o plastilina pierduta in anii copilariei,pe placa de lemn,dintr-un copac evaporat! Dar si mai rau,cand noi ne credem perfecti,pretentiosi,aruncam un nas pe sus,si ne multumim cu standarde alese! Shi de ce rau...apare ipocrizia!apoi altii se plictisesc de noi!
Un joc continuu,pierdut in vremuri trecute,in natura omului,de a ravnii mereu spre ceea ce exista sau nu! Perfectiunea! Cand colo avem nevoie,doar de ceva potrivit!

0 comentarii: