miercuri, 15 aprilie 2009

Pregatit sa fiu om mare?!

Oare?! Incep cu o probabilitate...sincer nu-s sigur,daca vreau sa fac pasul acesta! E trist! Simt cum las in urma,orice urma de inocenta,de copilarie,si bucurii marunte. Si doare....
Nepregatit,am intrat pe un drum cu gropi,cu urcusuri,coborasuri,inca de mic,nestiind ce e bine si rau,dar facand diferenta,actionand rational,si mai apoi,degustat de raspunsuri,de intamplari,de oameni,de viata! E prea crud totul in jur! Un dulce amar,apare uneori,ma copleseste,imi da speranta,apoi imi inchide usa in nas! Stop! Iti ajunge cat te-ai rasfatat! Mai lasa pe altul! Un joc in lumea larga,neprevazut, nou si rutina,un banal continuu,trezit,mankt,ziarul de dimineata,jobul nemultumitor,familia galagioasa,si somnul nelinistit din noapte! Iar viata se scurge usor prin tine,cum sangele aluneca prin vene,si circula iar si iar,necontenit si neobosit.
Iar intr-o zi,te uiti in spate,si-ti pui intrebarea,unde ai gresit,cand ai pierdut drumul ce te ducea spre bucurie,si ai devenit un robot de bucatarie uzat si ruginit,imun,indiferent,cu pete de soare pe fruntea asudata!
Ai vrea sa risti,sa lasi in urma totul si sa pleci,dar cand copilul mic,iti spune tati,ce mi-ai luat bun,renunti,si te sacrifici pentru el,si nu ca asa e corect,si trebuie,ci pentru k e al tau! Si nu-l poti lasa balta,sa se chinuie,asa cum tu te-ai chinuit,cum te-ai lovit de viata singur,fara sa ai un exemplu,pe care oricum nu l-ai fi urmat,orgoliul masculin,dar o indrumare nu strica! Ci deschide ochii,si te face sa vezi si in jur,la omul de langa tine,la pomul ce-ti da aer,la apa ce te racoreste,si chiar la catelul de acasa,ce-ti roade papucii.
Dupa mult timp,am reusit sa-mi pun in ordine prioritatile,sa le astern pe o coala alba,sa le aliniez,sa le colorez,si chiar sa le pun in practica! Nu mai merg cu jumatati de masura,nu mai folosesc scuze,dar de obicei nu duc totul la capat,din lipsa de motivatie! Ambitie?! Sau poate pentru ca nu se merita....dar inteleg cum se merita pentru mine,si doar pentru mine,si am nevoie sa fiu eu,si sa devin un om mare,e cazul,dar.... oare cum?

1 comentarii:

Geanina Codita spunea...

Este bine sa finalizam tot ceea ce incepem, indiferent cat dureaza acest lucru. Adevarat, parintii fac orice le sta in putinta pentru binele copilului, de multe ori din prea multa dragoste, gresesc. E bine sa stim unde si cand sa ne oprim, pentru a -i fi bine copilului. Vei avea timp sa "te faci mare".