duminică, 14 iunie 2009

Give up...until i start!

O carte ratacita plina de praf, zace pe raftul din camera, m-am lovit de atatea ori de ea,dar niciodata nu am pus mana,macar sa o sterg! Ciudat? Da culoare camerei,dar eu o las sa prinda alta nuanta,de gri inchis?! Chiar asa delasator am ajuns? Mi-ar lua un minut,poate mai putin sa fac putina ordine,dar nu o fac?! Oare m-am obisnuit cu atmosfera apasatoare din jur? Oare chiar nu vreau sa schimb nimic din ce nu imi place? Oare de ce fac asta?! Mici intrebari,cu greutate chiar! Atarna greu, si nu-mi dau pace! O poza cadru,din prezent, si ma vad aici, uneori pierzand zile,amagindu-ma cu activitati trecatoare,si tot aman inevitabilul! Nu lasa pe maine ce poti face azi? Dar eu continui sa o fac, constient,desi ceasul ticaie! Oare imi e frica sa plec singur pe drumul oamenilor mari,si sa incep a-mi forma un viitor? Sau doar vreau sa fiu inca copil,si ma refugiez in anii pierduti,purtandu-ma ca un copil?! Gasesc scuze o mie,dar nu gasesc nicio solutie! Sau,mai bine spus o am in mana,o plimb de pe un brat pe altul,dar la a o pune in practic pic! Unde imi e ambitia?! Unde imi e dorinta de a schimba ceva?! De a arata ca se poate si altfel?! M-am resemnat! Realitatea nu vrea sa fie schimbata....si probabil asta spune multe!
Am renuntat chiar si la plimbarile pline de aer proaspat,la iesirile ce-mi produceau zambete,stiind parca rezultatul final. Ma plictisesc iar,in drumul spre casa! As putea iesii in orash,sa cunosc persoane noi,dar iar nu stiu cat happy ending apare! Si ma izolez singur in delasare...
De ce aman sa nu pun mana pe carte,si las pe ultima suta de metri,poate sunt constient ca fac fata,dar de ce prefer sa nu mai fac lucrurile asa cum trebuie?! Ca la carte! Sa o iau in pasi simpli,cu rabdare?! Unde imi e rabdarea din trecut?! Si azi de exemplu,ma ambitionez,iar maine dimineata de cum soarele rasare,imi reiau obiceiurile,si nu fac nimic! Doar pierd timp amagindu-ma ca e timp! Nu ma trezesc dintr-un joc plictisit! Ar fi cazul la o schimbare nu?!
Azi e genul de zi pesimista, optimismul e pe foaia prafuita,la pagina 107,as putea sa pun mana pe carte,sa deschid geamul si sa suflu! Cat pot eu de tare?! Sa vad cum particule fine de praf,imi provoaca un hapciu inevitabil,apoi isi iau zborul aruncand pesimismul din mine spre alte destinatii,iar eu sa ma hranesc cu optimism,cu ambitie si dorinta nebuna de a face ceva! Orice altceva! Dar uite,ca nici azi nu schimb nimic, imi e prea lene sa ma dau jos din pat, imi e prea lene sa fac altceva,si imi e prea lene sa cred in minciuni! Prefer adevarul....iar eu unul nu ma mint singur! Been there,done that! Si culmea nu regret ce fac azi,pentru ca mi-o fac mie,dar regret ce fac altora?! Tampitel ma cheama,si imi place sa-mi fac rau singur! Nice 2 meet u all! So good luck, si never give up!
Nu imi e lene sa fac un dush rece,poate ma trezesc si fac tot ce am spus mai sus,ar fi cazul!!! Au ce rece e...curios cat suport,ups deja e prea mult,mi-a sarit si somn si tot. Dar cheful tot nu a venit....

0 comentarii: