joi, 30 iulie 2009

Small things...

Uneori avem nevoie de un refugiu, sa iesim din realitatea aceasta infecta ce nu ne da pace,si se joaca cu sufletele noastre ca la un joc de barbut, unde norocul apare din senin! Ne simtim epuizati, si vrem liniste si pace, sa ne bucuram de copilariile din mintea noastra, sa avem o lume vesela si plina de fericire!
Chiar daca revenim repede cu picioarele pe pamantul "magic", respiram un strop de aer proaspat, si incarcam bateriile duracell pana ajung iar pe low next time! Unii se retrag in pustietate,si stau singuri,altii prefera agitatia si galagia,iar eu....eu prefer complexul! Un raspuns elaborat si plin de tact si infantilitate!
Lumea mea magica incepe cu munti de ciocolata, cu rauri de cola, si jeleuri dulci acrisoare pe post de copaci umbrosi si zgripturosi! Cozonacul de casa,cu parfumul lui de sarbatoare este gata copt in brutaria bunicii, te atrage din gradina verde si plina de capsuni cu frisca, si alergi,si nu obosesti,si in acelasi timp treci de la chipul greu si dur al varstei inaintate,la fatza de copil ce ti-a palit din amintiri, si sari, zambesti si respiri! Dupa o gustare copioasa, pornesti pe alte treptate,si cauti altceva, si uite asa ajung eu pe nisipul umed din Vama, si ma arunc fara sa-mi pese de haine, printre valurile reci,dar calde, si plutesc pe apa,ma scufund si rasar la suprafata ca un delfin jucaus! Aleea de praf,e acum din asfalt dur si neprietenos, terasele s-au refugiat, muzica nu mai e aceeasi,dar in mintea ta,totul rasuna ca-n trecut! Si gasesc o portocala, e coapta si miroase frumos, si privesc spre Craciunul in familie, spre pomul verde si imens, spre persoanele dragi,ce azi s-au dus, si il astepti pe Mosh,desi afara sunt 30 de grade!
Mirosul de clatite vine din bucatarie, cu gemul de capsuni, checul zace pe masa plina, iar globurile stau intr-un colt,cu instalatia multicolora! Si trec mai departe la plimbarile prin parc, mersul pe jos si privitul oamenilor din jur,a batranilor ce se tin de mana,a copiilor purtati in carca de tatii vanjosi,chiar obositi, si cofetaria din trecut rasare in fata ochilor mei, dar prajiturile si-au pierdut din gust!
Drumul spre statiuni,nu mai e la fel, e linistitor si calm, dar cladirile din jur i-au luat din farmec, si totul se schimba, si observ cum si eu m-am schimbat,si am pierdut din miciloe lucruri ce ma faceau fericit candva,dar macar pastrez amintirea lor dulce amaruie!
Si revenim in realitate, si clipesc de 2 ori,sa iau o gura adanca de aer,si pornesc de la capat calcand in picioare,tot ce-mi sta in cale,pentru a-mi cladii un viitor mai linistit! Si desi nu-mi place mereu ce fac, si ma simt plictisit, mai pun pe pause si gust din ciocolata kinder sa precizez, si iau o gura de cola rece,cu gatul roshu mai apoi,si ma asez pe banca si privesc in jur cu un suras de satisfactie! Si 10x pt subiect,nu stiu daca e exact ce trebuia,si nu e nimic concret, sunt doar cateva lucruri linistitoare,intr-o atmosfera mai dulce de vara!

marți, 28 iulie 2009

Summer 2009

Ce te face sa te simti cel mai bine in miez de vara?! Un ceai rece la o terasa umbrita? O plaja plina si galagioasa?! O plimbare pe faleza scaldata de mare? O mancare gatita intr-o bucatarie sufocanta? O vacanta spre valuri si miresme noi? Un munte umbrit si singur? Sau o strangere in brate,si un sarut banal?
Oricat de mult am diversifica, ajungem sa ne plictisim, sa dorim si altceva,dar nu stim ce! Si apare o situatie de nu am chef,de stat in pat si zacut acolo printre perne moi,ce miros inca a somn, cu un geam deschis ce lasa sa patrunda caldura insuportabila de afara! Si te sufoci la propriu....ai face ceva,dar ba nu ai cu cine,ba nu ai cu ce, ba bugetul nu-ti permite,si trebuie sa te limitezi, n motive variabile, si nu-ti mai pasa! Accepti totul,chiar daca nu mai are farmec,dar nici nu misti un deget sa suni farmecul,sa-l chemi, si sa-l mangai usor,chiar senzual, sa-ti aduca un strop de imaginatie si de nou!
Iar o zi banala, poate devenii speciala intr-o clipa, doar privind verdele din jur,sau mirosind o floare,chiar gustand un fruct de vara! Pana si o baie in mare, te racoreste si-ti da vigoare, si usor,renasti din nimic,doar din dorinta de a face si altceva! Iar pentru mine, azi aceasta zi obisnuita, ma face sa-mi doresc si altceva, altceva legat de scris! Vreau o provocare de la voi! Vreau o tema de subiect, un gand, o cugetare, orice va trece prin minte, ca mai apoi eu sa modelez totul,sa-l transpun in cuvinte,si sa-i dau farmec! E si o mica aluzie aici!
Si multumesc cititorilor virtuali,pentru sustinere,pentru tot! Si acum am nevoie de voi, vreau sa diversific, sa dau culoare,sa transform din articolele simplastice, in texte bogate de nou!

duminică, 26 iulie 2009

I need my sassy girl too....

Stii....uneori lacrimile sunt bune,te ajuta sa te descarci, iar la contactul cu solul durerea sa se sfarame incet dar sigur,ca mai apoi tu, tu...sa ramai gol! Sa nu mai ai forta sa respiri, sa nu mai ai puterea sa te misti, ci doar sa zaci intr-o situatie umila in fata destinului! Si nu vrei sa modifici nimic, sa nu vrei sa treci peste trecut, sa simti nevoia de o pauza dura, sa te distantezi de tot, sa incepi sa crezi iar!
Si fugi,te ascunzi prin parcuri si imagini alese, privesti in jur si totul se modifica, anotimpurile trec, iar in final renunti la durere, renunti la tot,si vrei sa mergi mai departe! Dar golul ramane,si nu-ti da pace!
Da....am trait o poveste de dragoste,acum ceva timp,cu bune si rele,cu momente de nebunie notorie,si clipe de disperare,am simtit cum prind aripi si pot sa modific tot ce e in jur,fara a mai conta ceva,fara a mai tine cont de alte lucruri,ci doar a traii momentul,a ma bucura de el,a respira prin el! Am invatat lucruri noi, am invatat ce e adevarata durere,cum e sa ti se franga inima in 2, am invatat sa ma ridic din genunchi si sa merg mai departe,sa traiesc si sa astept farmecul din poveste! Sa cutreier locuri noi,sa cunosc persoane noi,chiar sa fac oameni sa sufere fara sa vreau,fara sa le poti oferii exact ceea ce-si doreau de la mine, sa alerg si sa nu mai obosesc,sa fiu al naibii de rau si indiferent cu mine, sa ma zbat pentru mine, sa vreau mai mult de la mine, am invatat sa-mi redescopar acea speranta pierduta candva din diverse motive! Am invatat sa cred iar in mine, si nu doar sa traiesc prin cei din jur, sa-mi impun punctul de vedere si sa devin ceva,cineva, si daca vreau pot! Un tatatuaj invizibil,ce mereu ma va ridica....
Dar din tot ce am invatat, am pierdut un lucru,nu neaparat ma refer la cineva anume, ci doar la general, am invatat sa nu mai am incredere in oameni, sa ma apar de tot ce vrea sa-mi modifice mediul,sa resping si sa revin la ale mele! Si gresesc si stiu! Mereu am fost constient, dar nu mai vreau ceva banal, nu mai vreau distractie amagitoare,nu ca as fi de acord vreodata cu ea, ci vreau....
Vreau sa ma zbat iar, vreau sa vad cum cineva se sacrifica pentru mine, si ma tachineaza,dojeneste, ma ia in brate si-mi spune ca-s adorabil, ma saruta privindu-ma, ma strange de mana si ma alearga prin parc, ma invata sa cred iar,si sa-mi arate ca mai exista speranta si in altele!
P.S recomand.....my sassy girl....!!! Si mai apoi o sa stiti exact ceea ce vreau....!!!

.I.I.I.I.I.I.I

Rasfoind un ziar fara nume, gasesc un articol despre un scriitor roman,contemporan,printre putinii care traiesc din cuvinte vesele pe foaie,si un mic interviu atasat rubricii respectiva! Intrebarea de ce scrie?! din placere,bla bla o insiruire elaborata de descrieri,pasiune dusa la maxim!
Si mi-am pus eu intrebarea......eu de ce scriu?! Si simplu,in momentul de fata,e chiar din plictiseala! Nimic fermecator,nu emotie,nu pasiune, nu vointa, nu sentimente, ci doar o privire subiectiva din exterior! Si inca ma mir de ce continui sa o fac....de obicei de lucrurile care ma plictisesc,ma descotorosesc imediat,dar nu si de acesta! ??????!

marți, 21 iulie 2009

Noua generatie...

Din prunci inocenti si dulci,ajungem adolescenti rebeli,iar mai tarziu adulti trecuti prin viata,ca mai apoi sa ne incretim in mosi singuratici! Generatiile se nasc si mor,iar cu ele si vremurile! Apar conflicte intre ele,alte mentalitati, dar mai tot timpul evoluam, si ne adaptam din mers cu noul aparut! Si privesc in jur, si nu la conflictele aparute, ci la copiii din ziua de azi! Exemple concrete din jur,si fara fictiune!
Pe vremea mea,da, pot spune pe vremea mea, cand eram un copil,si simteam nevoia de joaca, perioada lipsita de griji, abia asteptam sa ies afara,sa socializez in mediul meu banal,sa vin plin de praf,cu pantalonii rupti,sa joc coci pe came, sa alerg fetele,sa le prind si sa ma intimidez, sa stau noaptea pana la 11 afara pe strada,sa fur pepeni din piata, sa merg la plaja cu sezonisti,oameni noi si pt mine atunci, sa mananc paine cu zahar inmuiata in apa, sa fac pipi in cutia de fanta,ca mai apoi sa-i dau unei matusi denaturate sa bea, sa joc table in fata blocului in diminetile de vara toride, fotbal si patratzica, sa urc in copaci, sa fac scufundari in cada, si diferite jocuri si tampenii,mult prea multe! Nu asta era ideea, ci doar de la asta am pornit,citind astazi un mic articol! Si ma vad pe mine atunci, si copilul de azi! Shi pot spune ca lumea a cam luat-o razna,nimic nou,dar unde mai e farmecul copilariei?!
Incep de la 7 ani,primul contact cu scoala,cu oamenii din jur,cu noul suparator, si colega de banca are caiete cu barbie,eu de ce nu am? (desi costa cu mult peste un caiet normal,capra vecinului se vede inca de aici) Vreau haine originale(vorba care circula printre ciutani) daca nu au nike,adidas,sau puma, nu le incaltz, sau de ce haine din Marvimex, cand pot sa cumpar de la City?! Mami toti copiii au mobile,vreau si eu?! pot?! Iar parintii, crispati de realitatea din jur,de relele ce se perinda, ii ofera copilului o unealta de fita, primul contact cu tehnologia sociala! daca nu are mp3,degeaba imi iei,vreau si bluetooth! Iar eu primul telefon l-am obtinut in clasa a 10...si ce fericit eram! Ca am devenit dependent dupa,si nu tre sa-mi lipseasca e partea a 2! Dar de ce sa-i invatam de mici,cand pot face contactul afara,la joaca si nu virtual! Apoi calculatorul vesel, urmat de internet?! Contul de hi5...unde eu am 14 ani,desi abia am facut 8! Si vreau sa ies la mall cu colegele,cand eu am trecut strada abia la 10 ani singur, nu ca nu as fi fost in stare,dar era strada, stai departe de ea;) Sau aqua magic alone,unde eu trebuia sa fiu supravegheat cand intram in apa! Apoi prima intalnire,si are doar 13 ani, primul sarut, bine primul pupat si acul il tin minte,si eram in generala cls 1 -4 nu mai tin exact perioada,stiu doar persoana,si era ceva de genul pupat p gura,pupat si apoi fugit de rusine,iar acum copilul vrea sa stie cum e sa te saruti cu limba! La 14 incep deja nelipsitele sucuri in orash, afisarea, remarcarea, fitele, si primele impresii evidente despre viata! Apoi cunoaste minciuna,inselatul,dezamagirea, materialismul,snobismul, and multe altele! La 15-16 iese in club...si eu abia la balul bobocilor faceam cunostinta cu discoteca! Fustele mini, rochitele peste fund, machiajul strident, hainele de la guess,sau telefonul apple, si sticla de bere in mana, tigara slims, sa nu uitam de ea,sunt asa de influentabili, ca mai apoi la 17 deja sa stie ce inseamna sexul,si n pozitii, sau propuneri indecente! Prea multa libertate strica?! Unde mai e rostul? Daca iesi de la 15 in club,la 20 deja esti plictisita,acolo exista altele,dar deja nu mai esti copil,ramanem doar pe subiect! Dispare farmecul copilariei, cea pe care o cautam mai tarziu,si o regretam,si o dorim atat de mult,incat ai face orice sacrificiu! Anii se scurg, si incepi sa reflectezi, si sa observi unde oare ai gresit,si vorbesc de tine ca parinte! Cum iti vezi copilul schimbandu-se si nu in bine,si pierzand atatea lucruri,de care mai tarziu se va agata ca de o funie intr-o prapastie adanca! Dar nu ai ce sa faci,il iubesti e al tau,trebuie sa-i faci pe plac! Realitatea ti-l ia si il coace, dar mai conteaza si cum il indrepti! Bunul simt dispare, inocenta nu mai vorbesc, puditatea devine o expresie uitata, minciuna un adevar grait, tigara un obicei la moda, internetul un site de matrimoniale, si copilaria o treapta spre..... spre ceva ce nu mai exista!
In trecut totul era altfel,si simt cum acel tot dispare, oare cati copii mai joaca ulii si porumbeii? sau ascunsea? tara tara vrem ostasi? Nu ei prefera un counter,sau doar barbie;) Sau un film la mall cu colegii! Si daca imi spuneai mie,cand eram un tanc nebun, sa stau undeva, si sa nu fac prostii,pai sincer,acolo incremeneam si nu raspundeam,si nu de frica,ci din bun simt! Nu am luat bataie niciodata,si nu o gasesc o solutie viabila pentru ascultat!
Solutii sunt?! Nu prea, societatea e intr-o continua miscare,si cu ea si noi,pana si noi ca adulti ne schimbam ca sa ne fie bine,dar am putea impregna un strop din copilaria noastra,in viitorul de maine,in copiii din jur! Invata-i un joc, povesteste-le despre tine, eu eram mereu fascinat de intamplarile mamei mele,si de nebuniile de atunci,si da ei au fost o alta generatie,una cu valori si mentalitati diferite,dar cu magie!

luni, 20 iulie 2009

Sacrificii invizibile...

E scris in caracterul omului de a face sacrificii pentru obtinerea unor beneficii! Unii renunta la ei pentru cariera,altii pentru dragoste! Azi vorbim strict din punctul de vedere al sentimentelor,al relatiilor!
Intr-o relatie se fac sacrificii! Lasi de la tine,si treci cu vederea anumite lucruri ce nu-ti plac la cea de langa, apoi renunti treptat la unele chestii din comportamentul tau, aici isi face simtita prezenta EA, chiar te schimbi, si devii un 2,gandesti la dublu, si te pierzi in acea nuanta a duo-ului! Totul la comun,desi cu acte in regula nu sunteti inca! Iar de aici porneste un mic declin,omul se satura de aceasta notiune,simte nevoia de libertate,mai vrea si altceva, simti cum te sufoci, dar pentru a face pe plac persoanei de langa, accepti sa petreci timpul cu ea, cand vrea! Si inca un sacrificiu pe care il faci! Ciudat,cum se simte ea in aceeasi situatie,dar nu face acelasi sacrificiu cand vrei tu!? Atunci ramai cu un dezgust,si o cam iei razna! Nu intelegi cum de ...tu, ai facut atatea,si nu observi si invers! Sunt sacrificii care nu se vad, gen: noaptea iesi din casa pentru medicamente, sau mergi pe jos prin caldura pentru un cadou banal, sau cu ultimii tai bani, ii investesti in persoana de langa, pentru un strop de zambet(shi nu e rau,dar cadoul nu va fi apreciat la adanca lui valoare,habar nu are prin cate ai trecut si facut,pentru a concretiza material cadoul) sau alergi prin ploaie pentru a indrepta lucrurile, iti impui punctul de vedere in famile,luand apararea persoanei iubite sa spun asa,la momentul ala devine ceva mult mai serios! Dar u continui sa faci sacrificii, poate e in natura ta,sau poate iti place sa oferi, fara sa ceri ceva in schimb! Si sincer.....te saturi! Mai ales cand nu vezi mici sacrificii facute pentru tine!
Apoi vrei sa fii iar tu! Sa devii indiferent,dar deja ai plecat pe o cale pierduta,si vei continua sa faci sacrificii,pana o vei lua in bot! La propriu! Dar nu regreti! Nicio clipa! Ai facut totul pentru ca ai simtit si ai vrut,si probabil a meritat efortul! Mai rau cand nu merita efortul! Atunci preferi sa te dai cu capul de pereti! Depinde de orgoliul fiecaruia!
Apogeul il atingi cand deja te pui pe locul 2,iar locul 1 e cucerit de EA! Nu mai detii controlul, nu mai iti impui punctul de vedere, si poate devii un strop de papa lapte, si accepti, si induri,dar pana cand?! Pana cand iti bagi piciorul...si pleci,trantesti usa,apoi iti pare rau,dar ai nevoie si de linistea ta! Incepi sa faci pe durul,dar nu-ti mai sta bine,si-ti revii! Revenind la promovarea sacrificiilor?!
Sunt si sacrificii invizibile,care se observa in timp,si apreciate,dar de obicei, ti se arunca in nas,la fiecare greseala,doar reprosuri,iar faptele bune se uita prea usor! Mult prea usor,din mica mea experienta! So? facem sau nu sacrificii?! Sa votam? Merita?! Sau iti sta bine pe locul 1?!

Viata e o mare petrecere,nu?

Shi de ce nu ar fi?! Avem doar una nu?!
Alergam dupa vise adanc trasate in subconstient, pastram traditii,sau pur si simplu facem ce vor altii,ii lasam sa hotarasca pentru noi,e mai simplu! Ne mintim singuri,alegem cu mintea si nu cu inima, devenim snobi,sau doar trecatori prin viata! Vrem scoala, vrem joburi, vrem multe....dar oare uitam esentialul?
Toate trebuie facute la timpul lor....de la jocul de "coci" din copilarie, la shooturile de tequilace ce curg pe gat in vama, la jobul plictisitor,sau la casa plina de copii! Nu? Dar de ce sa nu le facem cand ni se pune pata?! Daca azi vreau sa stau afara pana dimineata sa prind rasaritul,desi a 2 zi,poate am un examen,sau un job....de ce sa nu o fac?! Da..somn alea alea..oboseala?! Se recupereaza! Daca maine vreau sa dansez pana nu mai pot....de ce sa nu o fac?! Recuperez again?! Exemple o mie.....as putea primii si de la voi cateva,si stiu e un post imatur,si lipsit de grija zilei de maine,de problemele cotidiene,dar oare de ce nu am trata problemele prin...just have fun,and deal with them?! Si iti toaca neuronii pe moment,si ai naibii sunt asa de incapatanati incat nu se regenereaza,dar la sfarsit te poti intinde p plaja,cu o tigara,trabuc,sau doar o bere,si poti admira linistea ce se lasa,sau poti sta pana dimineata in club,sa pleci dizzy si agale,spre casa,sa nu nimeresti cheia de la usa, sa adormi imbracat, si sa ai o imensa durere de cap si greata cand te trezesti? Iar fun nu implica doar asta...un gratar cu apropiatii, o plimbare prin parc, sau doar o tura prin mall-ul de fite,unde pitzy de bamboo se imbraca de club,si iese la agatat! Si iti atrage privirea...ok! Nu e pacat sa privesti?! Si mai ales cand esti singur.....! Dar desi esti plictisit sa iei initiativa,ar trebuii sa o faci sa te impingi de la spate....trebuie! Acum...later o sa vrei,si nu o sa poti! Ai alte responsabilitati!
Si unii cauta scuze,sa nu faca aia, sa nu sara acolo,sa nu mearga acolo,sa nu profite de situatie,recunosc am facut-o,si poate o sa mai fac,am unele conceptii morale,ce raman sfinte,si adanc criptate in tartacuta,desi peste unele ar merita delete,dar de ce sa nu cerem scuze dupa?! Macar e un motiv nu?! Fetele,in general, vai.....dar nu se cuvine, dar vai sunt cuminte,dar vai cum sa fac eu asa ceva,dar vai.....nu e de mine! Shi nu ma refer la SEX! Bine poate si acolo un pic.....dar vreau sa le aduc aminte! Va doriti la fel de mult,uneori chiar mai mult,am intalnit situatii si am spus pas,de prost cred:))) dar de ce sa nu recunoastem toti? Viata e ca un puzzle, primesti situatii,le aranjezi in asa fel,incat alegi ce-ti place! Iar la fina....tot singur ramai,cu amintiri si placeri trecatoare, sau cu cineva langa! Uneori pentru cele mai bune lucruri,merita sa astepti! Dar nu vi se pare ca am asteptat suficient?!
Am asteptat sa termin facultatea,am facut-o,una dintre ele,apoi sa caut un job,dar am tot cautat scuze sa nu fac mai mult?! De ce sa nu?! Cand stiu ca pot! Aveam o vorba....daca vreau pot! Sta si azi scrisa undeva...de ma lovesc zilnic,aproape zilnic,dar imi pierdusem increderea in cuvinte,in sensul lor, treptat am aflat ca nu e chiar asa dezastru totul,desi e putin tambalau,mare tambalau,dar am optat pt optimism,si usor usor,desi m-am schimbat,desi am devenit indiferent si acru,rece, si chiar nesimtit de enervant,doar spunand NU! Si fugind de nou....am inceput sa cred iar! Si da vreau sa plec la un master afara,si o sa si pot! Da vreau sa ma distrez mini vacanta ramasa! De ieri oficial in vacanta,oficial inginer cu acte in regula!;) Da vreau un job si o independenta! So stop! Have fun...and fun! Again and again! Uneori ai nevoie de imaturitati de genul,sa-ti aduca aminte ca nu e totul negru! Si treptat vei indrepta totul in viata....si vei porni spre un nou capitol! Succes! Oficial ma distrez,neoficial ma plictiseste tot ce e in jur!

miercuri, 15 iulie 2009

zi de vara

Timpul trece, zilele se scurg,noptile invaluie si dezvaluie orasul, ii da o culoare rebela,de vara, plina de agitatie, de lume noua,si necunoscut! Aglomeratie sufocanta, terase zgomotoase, aer irespirabil , furtuni traznite, nori asprii, si lipsa acuta de somn! Si privesti in jur cum cheful dispare, cum culorile palesc, cum orice ai face te plictiseste,sau nu e nou,si chiar daca diversifici, tot nu-ti aduce un strop de farmec,si vrei altceva,dar nu stii ce! Si vrei sa pui mana,sa atingi si sa fugi departe,dar lenea te retine! sau doar obisnuinta! Te sictiresti, si te lasi pe aripa toropelii,sa te poarte spre mare, iar pe drum aceleasi lucruri banale, oameni tristi si suparati, distractii trecatoare, si o iluzie vaga.

marți, 14 iulie 2009

Diferente de cultura...

Oamenii,2 picioare, 2 maini un cap....si multe lucruri ce ne diferentiaza! De la culoarea pielii,pana la forma ochilor,si chiar nivelul de gandire,de trai! Locul in care crestem isi spune direct amprenta asupra noastra! Ex: omul de la tara - omul de la oras! Romanul/europeanul din vest! etc....

Desi exista n diferente,oamenii interactioneaza,leaga prietenii,sau ajung chiar sa se urasca de la prima vedere! Schimba opinii, se contrazic, pornesc la drum impreuna, muncesc cot la cot, se ajuta, sau isi imping colegul in apa:d O linie invizibila ce se traseaza singura printre noi...pro si contra! Stiai ca poti sa jignesti crunt un om,doar facand referire la mama lui?! Iar noi cand spune p...a matii;) deja o facem fara sa gandim,dintr-un gest refex, sau doar o durere de moment!

De aici apare si rasismul,alta probema contemporana,tot mai recent vazuta si la noi! Dar iau de exemplul, oamenii dintr-un loc de munca, nu de la noi,prea putini straini in jur,dar de afara,unde muncesc romani,italieni, indieni, arabi, filipinezi etc....cum se inteleg toti oare? Pana si engleza vorbita difera, unul cu accent,altul de balta, poate si din auzite,pe cand altii isi demonstreaza aptitudinile...! Dar pentru bani,lucreaza impreuna,si fac tot posibilul pentru a se intelege, dar cum fac cand nu se inteleg?! Subordonatii tac,pe cand sefii denigreaza...! Raport inegal de forte!

Apoi apar ....4 diferente majore:d

1. Tot ce spun eu....e lege! Ceva de genul ar suna,categoria oamenilor autoritari,unde exercitarea puterii reprezinta dreptate!

2. EU am mereu dreptate......parerile voastre nu conteaza! Genul egoist notoriu....

3. Parea mea, parea voastra.....mine better! Egoistul general...si omul de zi cu zi!

4. Parerea noastra.....a omului ce alege ideea cea mai buna,ce asculta de restul,si-si recunoaste greseala!

Apoi intrebare?! Carei categorii apartii?



Eu am raspuns un sigur 4.....si cica,la carte,raspunsul e reclama falsa?! Iar eu contrazic cartea?! Si spun sincer da! Doar eu ma stiu ce mai bine....apoi vine un raspuns...: omul mereu se pune pe el primul,apoi pe restul dupa.....generalizare! Asta era raspunsul bun! Apoi pun eu intrebarea....oare e normal sa te invete din carti sa faci asta? cand tindem spre o globalizare?! E normal sa te invete sa fii egoist si sa iti doresti sa fii in fata?! Da! E norma! Dar eu de ce nu inteleg asta?! Eu de ce nu pot profita de orice situatie ivita? de orice persoana ce-mi sta in cale? de ce nu o calca in picioare asa cum fac altii? De ce eu nu vreau sa ies in fata,distrugand altceva?! Sau simplu....de ce nu imi pasa de mine,si imi pasa de altii?! E singurul lucru ce nu am putut schimba la mine! Am reusit cu perceptia asupra realitatii,am reusit cu pesimismul, chiar si cu mine, sa dau delete la ce nu imi placea,dar nu si asta! Nu pot,desi incerc! As putea foarte usor sa manipulez lumea din jur,sa ma joc cu gandurile lor,sentimente, sa obtin ce vreau,dar nu o fac! Nu ma lasa inima cred....desi,spun sincer ce gandesc! as face-o! Pacat ca nu pot...unii chiar o merita!

Si revenind la diferentele de cultura, 9 romani din 10,intorc capul dupa un negru, sau arunca cu pietre intr-un homosexual,sau scuipa un ungur?! Asta ne reda fidel imaginea noastra! Cat de jos ne aflam intr-o societate moderna! Si nu acceptam noul,si nici nu vrem sa auzim de el, ci doar il excludem!

vineri, 10 iulie 2009

Funny how....

Acum fix 5 ani,intram cu un dosar pe usa facultatii,acte,diplome, bla bla,stuff like that,azi am iesit pe aceeasi usa, cu mainile in buzunar,fara sa ma uit in spate! Ciudat nu?! Eram plin de sperante,de vise,de viata ce urma sa vina, de necunoscut,ca plec,fac dreg....iar lucrurile s-au schimbat la 180 de grade! O viata pe mare, nu se poate numii viata! Pierzi foarte multe lucruri, nu are rost sa le exemplificam! E parerea mea,altii abia asteapta sa plece! Revenind....emotii la examene, desi eram sigur pe mine, proba sportiva,control medical, si proba scrisa:))) Primele 2 au disparut din peisaj,in ultimul timp! Rezultate time: aproape fiecare detaliu imi revine in minte,o vizita la spital a unui bunic, apoi o matusa denaturata,ce ma insotea peste tot,si hai sa incercam si la facultate:))) Exact la momentul afisarii rezultatelor am ajuns! Se lipeau foile,ingramadeala mare, agitatie,oamenii,si relaxare! Si iau lista cu privirea, dar nu inainte ca matusa denaturata sa inceapa de jos! Si cica nu ma gasea;)) Mirarea......"Ana sunt primul..." Pleak mah de aici tampitule...cum sa fii primul! Ana sunt primul! Poate un pic mirat,sau socat,desi stiam ce am facut! Bucurie dupa....!! Putini stiu povestea...de azi e publica!Si cand te gandesti ca nu vroiam sa raman aici, nehotararea ....si decizia de ultimul moment,m-au adus azi aici! Azi cand pot spune ca las in urma 5 ani de facultate! Frumosi sincer,plini de noutati,evenimente, si colegi! Nu acelasi farmec ca-n liceu,dar....am crescut! Am invatat si m-am format! Iar de azi....domnul Inginer Simion Alexandru! Cum suna?:))))) bine nu?! Mi se pare funny! Si in primul rand multumesc pt sustinere persoanelor din jur,si dedic unei persoane dragi,tot ce am reusit pana acum! Desi nu mai e in jur,dar spre sa fie mandra de mine,acolo unde e!
Rar spun...lucruri de genul,dar azi chiar am fost mandru de mine! Si de azi....vacanta,pana in toamna! So o vara plina va urez,eu am de gand sa profit cat pot de "studentia" ramasa!

joi, 9 iulie 2009

When love takes over...

Soarele la asfintit, marea cu valurile spumoase, nisip purtat de vant, si atmosfera de vara! Usor plaja se goleste, oamenii se indreapta agale spre camerele de weekend, si noaptea isi revarsa aripile asupra orasului scaldat de mare! Raman doar pasii pe nisip, tractoarele ara de zor,si nu cereale! Luna isi arata coltii, iar muzica se zareste din neant!
Apoi versuri cunoscute,potrivite si relaxante, se deslusesc si ajung unde trebuie! Se asorteaza cu sufletul meu,si-l deschide pentru vara! O stare de bine, o stare de chef nebun, o stare de nou!
Si nimic nu mai conteaza!!! Si briza te loveste in fatza,iar parul o ia razna,si ritmul te patrunde!
Iar azi..am un examen greu,si desi am incredere in mine,desi stiu ce pot,tot am un sentiment de emotie,ce probabil va trece odata cu subiectele! Dar sper sa-l trec cu bine....si promit ca prima oprire : plaja!

P.S : david guetta feat kelly rowland - when love takes over (Merci lilu doar de vreo 24 ore merge pe repeat! )

miercuri, 8 iulie 2009

Doar durere....

In zilele ce au trecut....peste tot vesti legat de moartea unui rege! Nu am fost fanul lui,am melodii care imi plac, dar....nu am vrut sa ma leg de acest subiect! Pana aseara....cand m-a impresionat ceva,si nu in bine,mi-a lasat un strop de amar! Jos palaria,pentru tot ce a facut si a adus lumii, e un simbol, de inocenta, de copilarie, de viata, de altruism, si multe altele,imi scapa,si nici nu vreau sa le amintesc pe toate!
O ceremonie plina de celebritati,de familie, prieteni, si oameni,fast,stil si multa mediatizare! Transmisa all over the world! Oricum e ceva...de pastrat ca amintire,dar oare pt o inmormantare e nevoie de asa ceva?! Chiar e nevoie de TV?! La noi....nu mai vb,OTV-ul ia fatza! Si nici aceasta nu e tema care m-a impresionat!
Ci lacrimi! Acei stropi de apa,ce se preling p chipul unui om,un strop de sare,si durere! Bine pot fi si de fericire,dar de prea putine ori..... In acest caz, pe chipul unei fete! Cum sa pui un copil ce tocmai si-a pierdut tatal, sa tina un discurt in fata unei intregi omeniri?! Cum sa o pui sa-ti arunce cuvinte,cand inima ei e zdrobita de durere! Cand stie ca nu-si va mai vedea parintele....?!
Prea multe intrebari! E trist! TRIST! trist! M-a intristat pe mine,sa o vad....cu vocea tremuranda,si cu lacrimile in ochisori! Doare....prea tare,ca unii din jur,sa-si dea seama! Dar cand vezi fani,de peste mari si tari,plangand dupa acel EL,faci o mica comparatie cu situatie Ei, si a fratilor mai mici! Asa ceva nu se face.....parerea mea,blogul ,meu,opinia mea!
Un final....pe masura?! Chiar nu stiu cum sa aduc la bun sfarsit articolul,ci doar timpul te face sa uiti.....durerea ramane!

duminică, 5 iulie 2009

Am locul meu....

Chiar daca vremea de afara e trista,chiar daca oamenii din jur sunt la fel, si poate chiar si eu imprumut un strop din starea lor, pot spune,ca am un loc,unde mereu imi incarc bateriile! Aproape de suflet,aproape de mine! Unde linistea e stropita de valuri, unde nisipul zace in shoshoni, unde frigul nu se simte! Muzica rasuna, berea curge, iar shoot-ul de tequila costa doar 5 lei! Doar atat:D Unde pot sa dansez si sa ma prostesc in acelasi timp, sau sa simt apa calda a marii pe degete,sau picioare la orice ora in noapte!
Am locul meu,plin de farmec,si poate doar eu ii atribui aceasta nota,sau chiar asa este! Nu pot sa fiu obiectiv,si nici nu vreau! Acolo las totul in urma,pana si grija zilei de maine,si doar traiesc clipa,si nu mai privesc in jur,si nu mai vad oameni tristi,ci doar zambete,si voie bune!
Simt si simt....si nu mai vreau sa ies de acolo,si vreau sa ma simt turist,sa zac intr-o lume nebuna,si chiar daca e zi sau noapte,eu tot acolo sa stau,sa-mi sorb sucul,sau berea, sa privesc stelele ce palesc,iar luna ce-mi face cu ochiul, sa zambesc,si sa nu-mi pese decat de mine,de momentul acela!
Dar magia dispare,si revin la obiceiurile cotidiene,si imi aduc aminte de dorul din suflet,de lipsa lucrurilor din jurul meu,si de speranta ca voi alimenta masina,si ma voi refugia,iar acolo, acolo in magia mea,in lumea oamenilor simplii,a fitelor ieftine, acolo in sufletul meu! Acolo...am locul meu, si am nevoie mereu de el,vara,iarna,nu conteaza! E doar al meu! Si nisipul fin din vama...inca imi zace in adidasi,si-mi aduce aminte,ca maine pot fugii iar! Dar nu inca.....dupa examen,so well pana atunci!

sâmbătă, 4 iulie 2009

Mereu!

Norii se balansau in vant, luau forme ciudate, si iarba imi mangaia corpul intins! Soarele se juca cu raze pe chipul meu,orbindu-mi treptat vederea, si totusi incercam sa deslusesc mai mult! Zaream un iepure mare si alb, apoi se transforma intr-un catel schilodit, rand pe rand imaginatia mea bogata cauta raspunsuri banale,intr-un mister evocat de ani!
Mereu ma pierd in raspunsuri, mereu caut intrebari,numai pentru a avea raspunsuri! Caut ceva....in tot ce misca,caut sa fac sa-mi fie bine! Caut....am spus,o iau treptat,am si facut,dar iar nu am rabdare cu mine! Mereu nu am! Ma plictiseste sa astept de la propria persoana,mereu ma enervez cand sunt asa delasator! Si ma pierd in nuante pastelate, ma pierd printre randuri,si cand ma regasesc?! Mereu o iau de la capat! Apoi gresesc, si nu mai repet stupiditatea! Apoi ma schimb,si vreau altceva! Si mereu ma departez singur de acel altceva!
Mereu...gasesc ceva! Ceva ce nu-mi trebuie! Ceva de care ma agat,apoi tot acel ceva ma lasa rece! Nu stiu cati pricep aluzia din introducere,dar ma caracterizeaza! Ma defineste si ma preocupa! Si pornind de la jocuri de cuvinte,am dat un sens textului, am gasit si un titlu, si mereu pot mai mult! Doar ca mereu uit,si ma opresc! Mereu caut o scuza in ceea ce fac,si nu uit ca-s eu vinovatul! Mereu ma consider vinovat,desi nu-s! Mereu...obosesc,dar nu renunt! Mereu zambesc,desi nu simt ca pot! Mereu mananc ciocolata! desi asta nu-si are locul aici! E doar un alt mereu....
Mereu....spun azi nu mai scriu,dar maine ma apuca rasul! Am ceva,si ar fi pacat sa nu profit de el! Macar de el....! Iar azi mi-a ajuns de atat mereu! Un n buna e suficient!

Help....

Impresie falsa, imagini pierdute, clipe funny, amintiri sufocante, si cand o iau un pic in fata,cand las totul in urma, cand simt ca pot sa fac si altceva,cand speranta se cuibareste in suflet, cand zambesc si rad, cand ma simt chiar bine, atunci....trecutul navaleste si-mi distruge tot! M-am schimbat, recunosc,in bine! Dar... o oarecare parte nu-mi da pace, nu ma lasa sa merg mai departe! Azi am fost facut pretentios!!! logic....urma intrebarea de ce?! Si e normal sa fiu pretentios....mai ales cand e vorba de mine,de ce vreau si ce-mi place! Dar...urmarea: prea prentios! Si stiu f bine la ce se referea! Din pacate,are dreptate! Realitatea din jur, a cladit un zid,pana acum de nepatruns, a creat idealuri, sau doar imagini!! Nu ma mai multumesc cu jumatati de masura,dar nici nu stiu cu ce m-am multumit in ultimul timp! Doar cu mine si atat! Totul in jur a devenit asa de ......sa gasesc cuvantul potrivit, poate fad,daca nu necopt! Privesc, si raman cu privirea, raman un spectator mut,la propriul rol, si alung, si gresesc, si nu ma comport cum trebuie,si simt ca incep sa ma mint singur! Am anumite principii,sau mai bine spus educatie primita, de care nu pot trece,desi stiu sigur,imi va fi bine, de ce continui inca sa ma gandesc la restul din jur, cand ei nici nu se sinchisesc?! Ma complic singur, simt cum imi doresc altceva,dar acel altceva dispare in 10 min,printr-o simpla schimbare de comportament! Si magia dispare...chiar am devenit de gheata?! M-am sictirit, spun nu caut,dar o fac, gasesc sa-mi placa,dar nu merge, gasesc sa ma placa,dar iar nu merge, gasesc ca am o mica mare problema! Am uitat cum e sa simti....dar nu am uitat ce inseamna sa simti! HeLp!

miercuri, 1 iulie 2009

Fix....

O iala rupta se repara, un tavan nevaruit se remediaza, o jucarie rupta,se lipeste, si tot asa! Lucrurile se indreapta mereu...o rana se vindeca, o julitura se cicatrizeaza, o inima ranita se impaca cu timpul si cu durerea,si devina imuna! Se cam rezolva toate...dar e nevoie de rabdare si timp! Incredere in forte proprii, optimism si vise!
Iar eu....am incercat mereu sa repar lucrurile din jur,de la relatii intre oameni apropiati, de la lucruri stricate,de la a incerca a deschide okii apropiatilor,de a le lua apararea, de a ma sacrifica sa le fie bine, de a impaca mereu pe toata lumea,si intr-un final am obosit sa mai fac toate astea! realitatea din jur isi spune cuvantul....si desi, tii la persoanele respective,le vrei binele, iti dai seama cum unii nu te respecta,apoi iti lasa un gust amar,si iti bagi piciorul si nu mai vrei sa faci nimic!
Iar eu am facut un mare nimic! Am fost acolo cand au avut nevoie, dar am invatat sa spun si nu,si sa fiu mai rau,mai aspru si mai dur! Chiar indiferent! Si in relatii...m-am sacrificat si pentru ce? Da pt ca a meritat atunci...dar oare acea persoana s-a sacrificat pt mine?! Curios...dar adevarat,daca ma uit in spate, si ma uit lung de tot......toate persoanele care au vrut mai mult de la mine,si chiar aveau de gand sa se sacrifice,sa lase de la ele, si-au luat reject! Pe motiv...ca nu era ce-mi doream! Dragoste cu sila nu se face,renumita replica! Iar cine trebuia sa o faca.....si se batea cu mana in piept ca ar face orice....a demonstrat contrariul! Ceea ce e trist! Atunci nu aveam ochii sa vad,sau mai bine spus ii aveam,vedeam...dar acceptam! Si pt ce?! Poate pentru persoana de azi...pentru ce am devenit,si cu ochii mari imi permit sa vad alte lucruri si sa aleg!
Si ink nu am gasit pe cineva.....care sa vrea sa ma repare,sa-mi deschida sufletul,sa ma faca sa vreau iar mai mult,sa ma scape de indiferenta,sa ma placa asa cum sunt! I need to be fix....si nici nu disper,si nici nu intru in panica,si nici nu caut! O las sa apara...singura! If not....we will see! Dar am nevoie...si recunosc,de cineva p gustul meu! Sunt pur si simplu sictirit de ce vad in jur!