marți, 21 iulie 2009

Noua generatie...

Din prunci inocenti si dulci,ajungem adolescenti rebeli,iar mai tarziu adulti trecuti prin viata,ca mai apoi sa ne incretim in mosi singuratici! Generatiile se nasc si mor,iar cu ele si vremurile! Apar conflicte intre ele,alte mentalitati, dar mai tot timpul evoluam, si ne adaptam din mers cu noul aparut! Si privesc in jur, si nu la conflictele aparute, ci la copiii din ziua de azi! Exemple concrete din jur,si fara fictiune!
Pe vremea mea,da, pot spune pe vremea mea, cand eram un copil,si simteam nevoia de joaca, perioada lipsita de griji, abia asteptam sa ies afara,sa socializez in mediul meu banal,sa vin plin de praf,cu pantalonii rupti,sa joc coci pe came, sa alerg fetele,sa le prind si sa ma intimidez, sa stau noaptea pana la 11 afara pe strada,sa fur pepeni din piata, sa merg la plaja cu sezonisti,oameni noi si pt mine atunci, sa mananc paine cu zahar inmuiata in apa, sa fac pipi in cutia de fanta,ca mai apoi sa-i dau unei matusi denaturate sa bea, sa joc table in fata blocului in diminetile de vara toride, fotbal si patratzica, sa urc in copaci, sa fac scufundari in cada, si diferite jocuri si tampenii,mult prea multe! Nu asta era ideea, ci doar de la asta am pornit,citind astazi un mic articol! Si ma vad pe mine atunci, si copilul de azi! Shi pot spune ca lumea a cam luat-o razna,nimic nou,dar unde mai e farmecul copilariei?!
Incep de la 7 ani,primul contact cu scoala,cu oamenii din jur,cu noul suparator, si colega de banca are caiete cu barbie,eu de ce nu am? (desi costa cu mult peste un caiet normal,capra vecinului se vede inca de aici) Vreau haine originale(vorba care circula printre ciutani) daca nu au nike,adidas,sau puma, nu le incaltz, sau de ce haine din Marvimex, cand pot sa cumpar de la City?! Mami toti copiii au mobile,vreau si eu?! pot?! Iar parintii, crispati de realitatea din jur,de relele ce se perinda, ii ofera copilului o unealta de fita, primul contact cu tehnologia sociala! daca nu are mp3,degeaba imi iei,vreau si bluetooth! Iar eu primul telefon l-am obtinut in clasa a 10...si ce fericit eram! Ca am devenit dependent dupa,si nu tre sa-mi lipseasca e partea a 2! Dar de ce sa-i invatam de mici,cand pot face contactul afara,la joaca si nu virtual! Apoi calculatorul vesel, urmat de internet?! Contul de hi5...unde eu am 14 ani,desi abia am facut 8! Si vreau sa ies la mall cu colegele,cand eu am trecut strada abia la 10 ani singur, nu ca nu as fi fost in stare,dar era strada, stai departe de ea;) Sau aqua magic alone,unde eu trebuia sa fiu supravegheat cand intram in apa! Apoi prima intalnire,si are doar 13 ani, primul sarut, bine primul pupat si acul il tin minte,si eram in generala cls 1 -4 nu mai tin exact perioada,stiu doar persoana,si era ceva de genul pupat p gura,pupat si apoi fugit de rusine,iar acum copilul vrea sa stie cum e sa te saruti cu limba! La 14 incep deja nelipsitele sucuri in orash, afisarea, remarcarea, fitele, si primele impresii evidente despre viata! Apoi cunoaste minciuna,inselatul,dezamagirea, materialismul,snobismul, and multe altele! La 15-16 iese in club...si eu abia la balul bobocilor faceam cunostinta cu discoteca! Fustele mini, rochitele peste fund, machiajul strident, hainele de la guess,sau telefonul apple, si sticla de bere in mana, tigara slims, sa nu uitam de ea,sunt asa de influentabili, ca mai apoi la 17 deja sa stie ce inseamna sexul,si n pozitii, sau propuneri indecente! Prea multa libertate strica?! Unde mai e rostul? Daca iesi de la 15 in club,la 20 deja esti plictisita,acolo exista altele,dar deja nu mai esti copil,ramanem doar pe subiect! Dispare farmecul copilariei, cea pe care o cautam mai tarziu,si o regretam,si o dorim atat de mult,incat ai face orice sacrificiu! Anii se scurg, si incepi sa reflectezi, si sa observi unde oare ai gresit,si vorbesc de tine ca parinte! Cum iti vezi copilul schimbandu-se si nu in bine,si pierzand atatea lucruri,de care mai tarziu se va agata ca de o funie intr-o prapastie adanca! Dar nu ai ce sa faci,il iubesti e al tau,trebuie sa-i faci pe plac! Realitatea ti-l ia si il coace, dar mai conteaza si cum il indrepti! Bunul simt dispare, inocenta nu mai vorbesc, puditatea devine o expresie uitata, minciuna un adevar grait, tigara un obicei la moda, internetul un site de matrimoniale, si copilaria o treapta spre..... spre ceva ce nu mai exista!
In trecut totul era altfel,si simt cum acel tot dispare, oare cati copii mai joaca ulii si porumbeii? sau ascunsea? tara tara vrem ostasi? Nu ei prefera un counter,sau doar barbie;) Sau un film la mall cu colegii! Si daca imi spuneai mie,cand eram un tanc nebun, sa stau undeva, si sa nu fac prostii,pai sincer,acolo incremeneam si nu raspundeam,si nu de frica,ci din bun simt! Nu am luat bataie niciodata,si nu o gasesc o solutie viabila pentru ascultat!
Solutii sunt?! Nu prea, societatea e intr-o continua miscare,si cu ea si noi,pana si noi ca adulti ne schimbam ca sa ne fie bine,dar am putea impregna un strop din copilaria noastra,in viitorul de maine,in copiii din jur! Invata-i un joc, povesteste-le despre tine, eu eram mereu fascinat de intamplarile mamei mele,si de nebuniile de atunci,si da ei au fost o alta generatie,una cu valori si mentalitati diferite,dar cu magie!

3 comentarii:

CORA spunea...

Copiilor nostri nu li se dau alternative. Am observat asta in tabara in care am fost: nu calculatoare, nu televizoare. Jocuri de grup jocuri de grup si jocuri de grup. De dimineata pana seara. Si au fost tare incantati. Nu copiii-s de vina. Pentru un parinte e mult mai linistitor sa il stie in fata calculatorului decat prin cartier! Ii e mai simplu sa nu spele rufele murdare de torturi de nisip!

mihaela spunea...

"Frunza" ai jucat?
"Ratele si vanatorii?"

Eeeeeeeee,ce vremuri...si ce viata!

AndReeA spunea...

nu am o varsta cine stie ce.
am doar 16 ani, dar pot zice si eu "generatiile care vin sunt mult prea 'virtuale' "
chiar anul acesta, la inceputul scolii am vazut liceul plin de boboci foarte ciudati si iesiti din tipare. chiar daca si generatia mea a fost una destul de diferita, asta e si mai si.
dar lasand la o parte liceenii, copii din generala, chiar nu mai au parte de jocurile copilariei
pt ei ce conteaza acum e sa aiba telefon(nici nu au implinit bine 6 ani si vb la telefon), sa aiba calculator si internet
totul se rezuma acum la vorbitul pe mess, hi5-ul si alte site-uri.
acum se cunosc de pe hi5... unde e farmecul de a te intalni intamplator si de a se aprinde scanteia, asta la varsta potrivita
nu mai ies in fata blocului, pe strazi si sa se joace ascunsea pana tarziu, sotron, cu papusile, meserii, sticluta cu otrava, prinsea si alte jocuri de genu asta
pt ei e totul virtual, cu impuscaturi si batai.
povestile lor se rezuma la "stii am vb cu aia pe mess si sa vezi ce poze are..."
e trist sa vezi cum isi pierd copilaria si nu isi dau seama
e trist sa privesc in jur si sa ii vad asa
eu am ramas cu o multime de amintiri si mereu cand imi amintesc ma amuz si imi pare bine ca am avut parte de asa ceva.
chiar daca se zice ca evoluam, parerea mea e ca din ce in ce ne distrugem mai mult si ne pierdem sentimentele, amintirile, farmecul, demnitatea si asa mai departe.