duminică, 23 august 2009

Passing by...

Cum e casatorit? La fel...!!! Asta e si ideea nu? Ca nimic sa nu se schimbe,prin prezenta unui simplu act,dar nici doar de dragul de a fi facut! Binele si numele de familie al domnisoarei ce va fi alaturi de tine all life long,maybe?! Ciudat sa vezi, cum anii isi spun cuvantul, cum copilaria paleste peste anii, iar prieteni din copilarie isi pun pirostiile, parca ieri alergati si aruncati pepenii din gradina de la tara, sau pana in noapte tarziu va jucati la jocul antic cu casete!
Incerci sa privesti persoana din spatele omului de azi, sa vezi inca acel copil de mic, dar totul se schimba,si apoi vezi cum si tu te-ai schimbat,si ai crescut, lasand in urma acel copil cu ciubotele la moda, cu freza de italian din cada, si cu salopeta de blugi!!
Cam toti in jurul meu se insoara, cam toti vor altceva langa ei, si ma uit la mine,cum eu nu vreau nimic pe langa mine, cum resping tot ce misca intr-un spatiu de CPA! Si nu imi mai sta mie gandul ca casatorie,am prea multe de facut cu viata mea, si prea multe de descoperit, si nu e loc de altceva acum,poate ma mint singur,ceea ce nu cred, dar e cazul oare sa-mi pun intrebari!? Tot eu imi pun,tot eu imi raspund! Cam asa merge!
Si e placut sa vezi oamenii din jur, ce iti erau candva langa, mai mereu, reuniti toti, la fel ca pe vremuri! Unii poarta ochelarii si inca nu isi accepta batranetea, pe cand acum o vreme, stateau pana dimineata la petreceri cu bere si vin, si nu aveau vreo tragere de inima la somn, iar altii chiar s-au invechit, si cheful le piere pe zi ce trece, apoi arunc o pastila, si spun ca-n vremurile bune!! Si sunt corectat, dar ce acum nu-s vremuri bune?! Poate chiar mai bune, ce-i drept sigur mai bune! Si mereu recunosc....chiar avea dreptate! Depinde cum vrem sa privim lucrurile, din perspectiva copilul de odinioara? sau a omului de azi? Dar omul de azi a trait deja o parte din viata,cu bune cu rele, pe cand copilul inca tinde spre joaca! Uneori e bine sa asculti si de cei mari,dar.....mereu vei face ca tine,eu unul asa fac!

2 comentarii:

Ioan spunea...

Interesante observatii...
Si in jurul meu oamenii "isi pun pirostriile", diferenta e ca atunci cand le amintesc de "vremurile bune", toti sunt de acord: copliaria si adolescenta sunt cele mai frumoase varste, acelea sunt vremurile de neuitat.

Desi putin diferit, inca ne mai reunim in petreceri nocturne "cu bere si vin" si lasam liberi copiii din noi...

Sandgirl spunea...

Citez: "...si ma uit la mine,cum eu nu vreau nimic pe langa mine, cum resping tot ce misca intr-un spatiu de CPA". ( traiesc cu acelasi sentiment).
Ti-am citit gandurile si am ramas placut impresionata. N-as fi crezut ca un barbat poate fi atat de sensibil si totodata sincer, "in public".
Am gasit postari care m-au emotionat atat de tare incat mi-au dat lacrimile... si m-au facut sa retraiesc clipe.
Pari a avea un suflet frumos... si asta ma bucura.
Multumesc ca mi-ai citit gandurile...
Ps: N-ai idee cat de mult ma regasesc in cuvintele tale.