marți, 25 august 2009

Sweet memories...

Holul imens din trecut,era doar un hol obisnuit azi,inca intiparit undeva in minte, intr-o amintire stearsa doar in recycle bin, fara shift plus del! Cu butonul de remember, cu pasii mari si schimbati am calcat pe coridorul rece, si neschimbat parca, dar totusi diferit! Imaginea de atunci , de pe vremea cand eram un tanc, era vesela si jucausa, plina de inocenta, acum doar fragmente ratacite zac pe usile ponosite, un tablou parca atesta neschimbarea! O prima senzatie, o aroma cunoscuta, si-a facut loc, navalind in mintea mea, si proiectand poze de atunci dar si de azi, acum calcam apasat,atunci alergam, priveam oamenii cu alti ochii, neintelegandu-le durerea, acum vad amprenta realitatii asupra lor, urmele unui razboi, al carui castigator e doar timpul, nu si omul, ce-i trecator! Atunci eram tinut de mana, azi eram doar singur... mi se spunea sa am grija,acum imi spun am grija, mi se spunea sa stau locului, acum fac doar ce vreau si ce consider ok, si incet incerc sa-mi aduc aminte drumul, si ma ratacesc, si o iau de la capat, si am gura sa intreb, si ma descurc,asta am invatat in tot delta t(diferenta de timp) ce s-a scurs de atunci, si gasesc scarile lucioase, barul din colt,candva plin, azi doar pustiu, parasit la greu, totul atunci parca prindea viata,azi bate la usa pentru inchidere, si ma tineam de balustrada doar ca sa ma joc,azi mi se pare o banalitate, etajul 1 si apar alergand spre usa de la bazin, cu colacul dupa mine, si papucii de cauciuc, si cu slipul antic si la moda atunci, iar azi intorc spatele si trec spre nivelul 2, cautand destinatia! Farmecul butoanelor de la lift era azi subiect de joaca pentru un alt copil cu freza de must have of 2009, iar pentru mine doar o pata spre trecut!
Si totusi am realizat cat de mult s-au schimbat lucrurile in 20 de ani, dar ink aveam un gust bun,si o urma de zambet pe buze, dar de ce?! Am incercat sa-mi deschid mintea, sa dau sens, si pierzandu-ma in intrebari, mi-am gasit raspunsul,era mai simplu! Totul e simplu cand vrei sa realizezi, cand vrei sa-ti asterni, doar noi ne complicam! Zambeam pentru ca traiam imaginea de atunci, si ma vedeam pe mine,zambeam pentru ca era un loc plin de amintiri dragi, pentru ca acolo am crescut si mi-am format cateva idei,am cunoscut oameni, care inca ma recunosc si-mi spun ce te-ai marit, zambeam pentru ca e mai usor sa accept anii ce s-au scurs, cu un suras pe buze,desi au fost greii, zambeam pentru ca acolo am mancat mankrea din pachet a bunicii, pentru ca am hoinarit prin subsolurile nepatrunse de unii, pentru ca eram purtat de a mea mama zi de zi cu ea la munk, zambeam pentru ca mi-a adus aminte de ea,si de imaginea ei!
Si am gasit destinatia, si oamenii de acolo, sunt oameni de azi,si nu de atunci, foarte putini au ramas,apoi am incercat sa alerg si eu putin ca-n vremurile de atunci, old times ar spune unii, dar nu mai era la fel, ceva s-a schimbat, stiu si ce, EU! Un mic modelino ce se adapteaza oricarei situatii ce-i apare,si razbate, si da din coate, si calca, se loveste, cade,se ridica si tot asa, ca mai apoi sa pastram tot ce e bun si ne priieste, si sa trecem mai departe!

3 comentarii:

mihaela spunea...

Ia spune,copilule mare,mama ta e bine?

Frumos scris,imi pare bine ca ti-ai revenit!

Anne-Mary spunea...

si....te mai ast un premiu la mn pe blog:D

Anne spunea...

Mihaela are dreptate..si mie imi place modalitatea de expunere a ideilor