miercuri, 30 septembrie 2009

Povestea din spate...

Imortalizam momente, le pastram pe cd-uri, poze, sau stick-uri, si privim cu drag in urma, prin ele revedem amintiri dragi, sau persoane ce azi sunt sau nu langa noi, radem de fetele noastre, sau ne plangem de privirea aruncata! O poza poate transmite multe, de la sentimente, pana la lacrimi si durere, de la un zambet dulce ,la o ura imensa, sau doar locuri, spatii, cladiri, peisaje, evenimente, masini, bla bla....etc! Unii sunt maniaci si fac poze la tot ce prind, in general asiaticii, mereu cand ii vezi, au un aparat de gat! Chiar sunt funny....

Uneori vrem sa privim doar imaginea, dar nu si mesajul, next, next, next, sarim detaliile incadrate in 5 x 5 , si cautam doar ce vrem sa vedem! Ne ingustam mintea, e mai simplu! Dar fiecare poza ascunde o poveste, vacanta de la mare, fulgii de nea din iarna geroasa, cadoul de la X si Y, neamurile vesele, un buchet de flori, un moment magic, pe care vrem sa-l intiparim bine undeva, sa ramanem cu el, in timp, totul se uita, revin clipe cam fade ce-i drept, dar sunt doar urme....

Intrebare?! Studiu de caz, sau nu stiu cum sa-i spun! Ce se ascunde aici?!

marți, 29 septembrie 2009

Daca vreau...POT!

Cultiv ganduri in noapte, astern nostalgie, si poate chiar pareri de rau, anii trec, devine trist cand te uiti in spate, si vezi! Vezi tot, dintr-o perspectiva diferita, a unui spectator la propria viata! Ma atarn cu disperare de copilarie, de putinul ramas in mine, de ce cu cat crestem uitam sa fim copii?! De ce pierdem acel farmec si acea inocenta!? Toate la timpul lor, dar eu vreau sa pastrez tot,suna egoist,dar vreau sa stiu sa ma bucur de cadourile de Craciun, de prima ninsoare, de primul ghiocel oferit cadou unei persoane care merita, de kinderul bueno din traista, de baia cu multa spuma, si de viata lipsita de griji! Si nu e posibil sa le am pe toate!
Am terminat clasa a 8-a, a fost o gluma, era normal, am ajuns sa termin si liceu, si deja vroiam altceva, ma saturasem de scoala,a urmat facultatea, 5 ani au fugit de mama focului, au pierit in amintiri, si uite acum stau in fata realitatii crude, singur, si in picioare, privind in jur! Si nu stiu ce sa apuc, ca sa incep un nou drum! Unul placut si cald, unul nelipsit de probleme, dar plin de speranta! Si spun, imi e teama, si nu o teama in sine, ci probabil nu vreau sa dau gres, stiu ca anii nu se intorc, si tot aman aceasta decizia de a lasa copilaria in urma, si continui sa ma distrez, sa zac in pat si sa privesc seriale in pijamale, sa mananc pe tava, sa fiu servit la pat, si sa ma prostesc, sa pun fata de copil cand vreau, si sa ma bucur de lucruri marunte! O voi face si dupa, dar piere din farmec!
E doar un nou inceput, cu totii ajungem sa facem asta, dar de ce e asa greu?! E doar un mic pas spre nou, spre o lupta plina de vitejii si dureri de cap, in care trebuie sa inveti alte lucruri, chiar sa calci in picioare fiinte pentru a fi lipsit de grija maine, si e si trist! Am invatat, am trudit sa ajung aici, si uneori nu-mi place ceea ce am ajuns sa fac,sau voi face, si e al naibii de dureros, sa stii ca poate neavand solutii, esti nevoit sa faci lucrul acela, si stiu, de mine depinde totul, dar sunt prea mic, ca sa schimb sistemul din mers, iar sa dau timpul inapoi,nici vorba, si sper! Imi e suficient,am incredere in mine, si atat! Ambitie cat cuprinde, dar lipseste motivatia, poate din cauza lipsei de placere in ceea ce fac, si vreau multe, pot multe, imi tot spun, si imi repet, poate intr-un final reusesc sa imi tiparesc bine in minte, hai ca poti!

luni, 28 septembrie 2009

Criza...somaj?!

Revin in spatiul realitatii crude, a trecut ceva vreme, am si uitat cand am criticat ultima oara "mediul inconjurator". Si pentru prima oara, culmea, ma leg de sistem, de oamenii mari ce fac legea prin tara asta, rar ma uit la Tv,mai ales la emisiuni cu tenta politica! Dar fac si exceptii,din lipsa acuta de somn, si jucandu-ma cu butoanele de pe telecomanda, am gasit si ceva pe gustul meu, ceva sa ma faca sa ascult, si sa incerc sa privesc mai mult in esenta, decat o stare de nu-mi pasa,nu ma afecteaza, nu am de ce sa-mi bat capul prea mult! Si...ma afecteaza,nu foarte acut inca,dar curand voi intra in panica, si imi indreapta drumul spre ceva ce nu vreau, ce am incercat sa tot evit,dar criza asta economica, bine valul ei, ce s-a asternut peste noi, ne face viata mai dificila! Criza oare?! Oamenii tot fac cuparaturi cu cosuri pline la car4, cluburile sunt pline, de baruri nu mai vorbesc, magazinele de haine, inca fac vanzari, desi cateva au dat faliment,dar din prisma preturilor oferite catre public, bancile inca dau credite, nu oricui cu buletinul, dar dau, si tot te suna sa-ti reaminteasca vezi ca ai de platit, nu normal,de reducerea cheltuielilor,inseamna si reducerea telefoanelor in van! Vremuri de criza= reducere cheltuieli! Romanii, maresc cheltuielile,doar au aparut reduceri! Si ce ma loveste direct, ca tanar absolvent de studii superioare, este jobul! Inainte gaseai foi intregi risipite cu angajari prin ziare, acum...pauza! Pe net, in afara de video-chat,agent vanzari cu comision, sau taximetrist in Anglia, nu mai gasesti nimic pe plac, nimic de unde sa alegi, ci doar alternative, pe care nevoit, le accepti!
Targ de joburi pentru absolventi,saptamana trecuta peste tot in tara, aglomeratie, studentime, si fix 160 de locuri pentru cei cu studii! Nu, ca numarul lor ar fi de vreo 20000,daca nu mai mult! Trist! Si degeaba critic, oricum nu pot schimba nimic,nici eu,nici tu, nici noi toti la un loc, vrem cu totii afara,dar nici acolo viata nu e roz, si usoara! Dupa ce au stat la coada, si au stat ceva, au ajuns sa gaseasca joburi necalificate, si iti pui intrebarea,mai merita oare sa termini o facultate?! Sa-ti toci nervii, si zilele invatand?!
2 situatii: Mergi la angajator....nu ai experienta! De ce?! Ai facut scoala?! A 2-a faci un pas cu experienta, dar nu ai studii?! Concluzia?! Ce facem?! Chiar daca ne mintim singuri, si muncim in timpul facultati, tot nu le faci pe amandoua cum trebuie, dai de gustul banului, pierzi notiunea de facultate!
Si urmeaza domeniul, relatii,pile si bani! Totul se manevreaza din aceasta privinta, orice post bun, sau de specialitate, e filtrat prin exemplul de mai sus, si cine-l primeste?! Omul calificat, cu ani in spate, sau proaspat absolvent?! Sau omul ce le are pe toate 3 de mai sus, si sincer,nici capul nu-l ajuta,dar mamica si taticu, au grija de el, si il imping de la spate, si chiar daca da gres, si nu e apt, in timp se formeaza, prinde si fura meserie, pana cand intepeneste acolo, asta daca nu promoveaza!
Somajul in Romania a atins cote...bla bla! Parca ar conta?! A stat sa numere cineva toata populatia neactiva?! Cifre pentru a face audienta, pentru a crea panica, si pentru stire! Atat, nimic mai mult! Si ne loveste in plin, si uite asa te pune pe ganduri cu ce vrei sa faci mai departe, ai terminat facultatea cu sperante, vrei sa schimbi, sa faci, si sa ajungi cineva, dar realitatea nu-ti ofera oportunitati, ci te impinge spre un pas inapoi,si uite cum ambitia se duce dracului, si ramai doar cu gandurile tale, fara bani in buzunar, si neindependent!

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Doar randuri abatute

Apas delete, si continui asa, orice rand ce-mi zboara pe alb, dispare intr-o clipa, poate plictiseala, sau doar lipsa de inspiratie, sincer, nici nu stiu ce e, incerc sa aflu, dar ma obosesc! Alerg spre ceva iesit din comun, dar nu se lipeste de mine,nu azi, nu maine, si poate nici peste o luna, dar sper in ceva bun, si la locul lui, in cuvinte rostite cu farmec, alintate si asezate pe un portativ melodios!
Ridic din umeri, fac o poza, salvez, si ghici? Erase! Nu-mi place, prea pretentios si aici, incep sa-mi pun intrebari, oare chiar merita?! Privesc, miros si astept inspiratia, mai gust un strop de dulce, o gura de cola, si mi se face somn, refuz, nu-mi pasa, prea mult somn strica! Precum si ochii mei, stand zi de zi in fata laptopului!
Incep ceva, si las asa,ajunge pentru azi, dar maine stiu sigur, ca voi spune pas, si totul va ramane intr-un folder ascuns, uitat in timp, si delete la urmatorul format! De ce nu continui? De ce ma opresc? de ce nu pot mai mult?! Intrebari ce se asorteaza si in viata de zi cu zi! De ce ma complac atat de mult in neputinta, unde imi e acea raza de ambitie, ce imi reda speranta in trecut?!
Si din intrebari pornesc texte in miez de noapte, idei rasar si ofilesc, nervi zboara,se tocesc, si adorm usor pe perna moale,ce miroase a somn, si nu inainte de a apasa un save portocaliu, si plin de viata!

joi, 24 septembrie 2009

Love or sex?!

Cum vezi persoana de langa?! O simpla actractie sexuala? O simpla femeie banala? Sau doar fata ce te face sa simti ceva simplu si inexplicabil?! Ce te face sa vrei mai mult, sa ti se faca dor, sa ai nevoie de imbratisarile ei, de saruturi nu mai vorbesc, de vorbele linistitoare in miez de noapte, de orele fara somn pana la ziua! Sau iti e doar indiferenta si e ceva acolo, doar de dragul de a fi?!
Privirea poate fi indreptata spre o sumedenie de lucruri, de imagini anoste, de situatii tensionante, si uneori e bine sa asociem aceasta privire si cu ce avem in suflet, sa facem o conexiune complicata, si sa acceptam lucrurile asa cum vin! Randurile merg mai bine dezvelite cu ajutorul unor melodii de suflet, ce provoaca mici amintiri din copilarie, si emotii, ce descriu prima dezamagire, prima fata ce iti placea, si mereu cautai o melodie sa-ti descrie starea!
Relatiile duc la un contact intre cele 2 persoane implicate, bine acum poate sunt si 3,4 mai stii ce preferinte au unii?! Unul plin de incarcatura emotionala, sau doar pasiune nebuna de moment?! Poate plictiseala, doza suficienta de alcool in sange, sau have fun, fara regrete! Iar azi, nu e vorba de general,ci pur si simplu despre mine,desi nu prea imi place ideea,dar trebuie!
Am fost in ambele situatii...si de a face dragoste, si doar sex!? Diferente?! Sincer prefer dragostea, da! Suna romantic, siropos, and stuff like that, dar....si va fi un dar lung!
Te simti singur, nu ai speranta, nu ai nimic, doar imagini amare din trecut, poate chiar durere, sau senzatia de nemultumire, si tot ce vrei e sa fii lasat in pace, sa stai in pat, sa te uiti la seriale, si sa iei cina tot in locul unde dormi! Avem tendinta de a ne retrage in noi,in locurile ce ne ofera siguranta! Apoi intr-o zi, te lovesti de o persoana fara sa vrei, fara sa-ti pui intrebari, ma atrage? vreau ceva de la ea?! Si incepi sa simti, sa vrei mai mult, si sa nu imparti decat cu ea ce ai! Un joc nebun in 2, amestecat cu tandreturi, sentimente,priviri pe ascuns, vorbe simple si la locul lor, saruturi furate, maini amortite in somn de la tinut in brate, si totul o ia razna sub ochii tai, ramai doar un simplu spectator ce-si vede viata pe un ecran mare! Si iti place, si prinzi gustul, vrei mai mult, dar nici nu preferi graba, si ramai singur cu ea, si incepi sa-i saruti trupul, gatul, si sa-i dezvelesti un umar, gusti parfumul dulce amar, ii adori privirea, si respiri in acelasi ritm, traiesti clipa! Hainele zboara in aer, si intr-o clipa, trupul gol surade in lumina difuza a unei lumanari aprinse intr-u colt de camera, un ingredient important ar fi si o muzica in surdina, poate si surprize colorate si mirositoare, gen flori, si pleci p un drum, unde nu mai conteaza locul, ci doar persoana din fatza! Ai vrea sa ramai acolo,blocat in acel timp static, in intunericul placut, nu stiu daca bezna poate fi mai placuta,decat atunci! Si clipele de dupa, intaresc ideea de dragoste!
Shi revenind la sex?! La sex ca placere, sau doar de nevoia de a descarca mici hormoni rebeli, ce-ti strica starea uneori! Uneori poti face sex,doar din atractie fara sentimente, doar pentru ca iti place persoana, vrei sa vezi ce poate, ce are de oferit, si ramane la stadiul acela, sex friends, e la moda mai nou, sau sex cu o persoana care vrea, iar tu, te lasi in jocul ei, lipsit de interes, si doar te bucuri de momentele de placere de la sfarsit! Cine nu vrea orgasme?=))
Am incercat si ultima parte, tocmai din dorinta de a gusta din sansa oferita, si nu prea m-am simtit bine, ci doar sa-mi demonstrez ca pot sa fac si asta! Un pic folosit, un pic degustat de mine, si nici urma de implicare, probabil s-a si vazut,dar nici ca mi-a pasat! E trist sa tratezi oamenii asa, ca simple obiecte sexuale! Dar face bine la hormoni!
Sexul e sanatos, medicii il recomanda, si cunosc foarte multe fete, care dau doar din gura, iar cand trebuie sa si demonstreze in fapte, fac pe pudicele, si se rusineaza! Iar prietenii le asteapta acasa, iar ele flirteaza intr-un mod misterios de placut!
Love? Sex? Sex? Love?! Abstinenta frate! E mai sanatoasa! De unde atat?! Sunt o persoana intr-o continua schimbare, incerc sa ma cunosc,si sa cresc in asa fel,incat sa nu regret nimic, dar in acelasi timp si gol, dar prefer dragostea si toata futerea de nervi ce vine cu ea!

Sinceritate

In timp invatam sa spunem lucrurilor pe nume, sa analizam fiecare fapta in parte,incat la sfarsit tragem concluzii,uneori mai si gresim, si ne dam un pic cu capul de pereti,dar ne prinde bine! Orgoliosi sau nu, suntem in stare sa spunem adevarul, sa asternem pe o foaie tot ce simtim, sa admitem greseala, si poate jocul acesta numit viata, se reduce la sinceritate!

Sinceritatea in legatura cu cine esti,de ce ai nevoie!

Restul se rezolva de la sine, accepti mai usor realitatea, ii prinzi gustul cand stii ca nu te minti singuri, si nu te pierzi pe drumuri pustii,pline de durere! Shi chiar daca esti sincer cu tine, si chiar daca ce primesti in schimb nu e ceea ce vrei sa auzi, nu dispera, ti-ai spus adevarul, ai aflat unde esti, si nu mai asterni sperante false, sau sa astepti altceva,de la o persoana ce nu poate sa-ti ofere decat o vorba calda!

Ne-am situat fie de o parte, fie de cealalta a baricadei, am sperat, dar au sperat si altii in noi, am tratat cu indiferenta, sau doar ne-am indus sentimente, vorbe, gesturi, doar de dragul de a fi bine! Am si mintit, am denaturat realitatea,pentru a ne fi pe plac, pentru a suporta mai usor tot ce se invarte in jur, pentru a ne crea o lume, in care indistructibilitatea e pe primul plan!

Cand ai fost ultima oara sincer cu tine? Cand ti-ai acceptat problemele, si nu te-ai refugiat in lumea ta? Cand ai fost in stare sa recunosti greseala?! Sau ai impartasit gandurile legate de ce ai nevoie?!

Nu-s perfect, si sincer, gresesc zilnic, uneori sunt prea radical, si nu mai accept jumatati de masura, si persoane langa care sa ma dezamageasca, alteori chiar rau,cu persoanele la care tin, nu prea mai las de la mine, nu prea mai cred,decat in mine, si fac multe prostioare, chiar minuscule, dar nu-s corecte fata de cei din jur! Tratez cu indiferenta, plec fara sa spun pa, si imi pare rau, dar chiar sistemul meu de autoaparare reactioneaza din impuls! Taxez greselile prea aspru, spun exact ce gandesc, si fara sa-mi pese prea mult de interlocutor, dar e mai bine asa, nu sufar pupincurismul! Sincer cand spun ca ma complac in situatii,si nu vreau sa schimb nimic,doar pentru ca imi place starea de moment,desi culmea ma deranjeaza la culme, si mereu vreau sa fac acel ceva, de care ma lovesc,dar probabil imi e frica de esec! Imi e frica sa nu ma trezesc iar singur, nu ca nu as fi, dar sentimentele distruse dauneaza grav indiferentei, si nu vreau sa devin omul de gheata,gata sa calce in picioare pe oricine ii sta in cale,doar pentru a-si atinge scopul! Incerc sa aman inevitabilul,desi pentru a reusii,ai nevoie de calcar depus pe suflet, de caramizi cimentuite, si fara priviri inapoi!

Sincer cand spun ca-s puturos,si ca imi place sa zac in pat, fara sa scot nasul afara, doar din simplu motiv ca-s plictisit,si iar aceleasi lucruri, oricat de spontan as fi, si modifci peisajul, tot nu mai are farmecul de odinioara,probabil am crescut,si caut,astept ceva sa traga de mine, sa ma scoata din starea asta!

Fite, materialism, si snobism! Ma dezgusta sincer!

Si pun in scena si ideea de singuratate, si recunosc ca uneori e greu, dar nu mai sunt obisnuit sa fac ce faceam candva, poate si timpul isi face simtita prezenta, sau doar persoanele nepotrivite, nici eu nu mai stiu,dar nici nu-mi bat capul prea mult,acelasi sentiment de complacere dainuie si aici!

Nevoia de a incepe altceva, de a aseza lucrurile la normal, un normal denaturat, de a pornii singur pe un drum independent, sa-i las pe toti in spate, si sa nu privesc in urma, si sincer, nici nu stiu daca as mai ridica ochii sa dau un salut,suna dur, dar asta simt, si vreau! Nevoia de a gasii pe cineva sa-mi placa, sa-mi arate cum e sa simti iar ceva pierdut, sa ma scoata din jocul murdar al indiferentei,nevoia de a ma accepta asa cum sunt,cu bune cu rele,sa-mi inteleaga nazurile, pretentiile, sa ma aprecieze pentru ceea ce sunt,sau ce pot sa fiu! Am nevoie de multe, sunt atat de putine la locul lor,dar ma multumesc cu ce am,si tind spre mai mult,macar incerc, nu imi place sa ma limitez, niciodata nu am facut asta, au incercat altii,altele sa ma limiteze, nu stiu cat au reusit, si nevoia de sinceritate in raport cu altii!
Sinceritatea naste dileme, probleme, uneori chiar mici razboaie intre sexe, dar face atat de bine sa spui ce-ti trece prin minte, sa lasi frau liber cuvintelor sa curga, sa asterne idei, sa exprime ganduri, sa redea sentimente, incat am de gand sa fiu mereu sincer, in primul rand cu mine, apoi cu restul!

marți, 22 septembrie 2009

Hope

Ghemuit pe asfaltul ud, sprijit de un perete rece, stau si privesc peisajul din jur! Sumbru, linistit si patrunzator, chiar se asorteaza cu sulfetul meu, reda culori pastelate! Lumina stalpului de langa, cade exact pe mine, e singura ce nu se potriveste imaginii din jur, doar ea deschide totul,si reda un strop de speranta!
Indiferenta se observa la tot pasul, oamenii trec,privesc,dar nu intreaba, realitatea ne face atat de nepasatori la aproapele din jur, incat preferam drumul linistit spre casa,pentru ca e atat de sigur,si nu ne abatem spre necunoscut,nu stim ce ne poate oferii! Fapte bune? De unde atat?!
Si revin la starea mea de neputinta, la gandurile chinuitoare, si la privirea pierduta, revin amintiri in minte, pun pause, si derulez, raman pe derulat pana la momentul din prezent, si spun stop! De ce asa?! De ce frigul si caldura din casa?! De ce starea sufocanta de neliniste, cand rabdarea zace in mine?! De ce mereu preferam sa ne plangem,si in loc sa luptam,ne complacem in situatie? Si stim ca nu e bine,stim ca ne facem rau singuri, dar prin firea noastra avem nevoie de momente de genul, avem nevoie sa stim ce-i tristetea, sa aruncam lacrimi reci pe hainele noi, si sa pastram durere! De ce? Altfel cum am stii sa ne bucuram de orice altceva? Cum e o stare de bine ce e mereu pe repeat?! Nesfarsita nu?! Plictisitoare? Banala? Rutina? Iar farmecul?! Dispare treptat,in negura noptii, paleste odata cu stele la venirea diminetii,razele soarelui nu-ti mai scalda fata, iar aerul proaspat de primavara nu mai are gust! Un proces continuu, de stari si momente trecatoare, de sentimente si senzatii puternice, de nori rataciti in seninatate, si noi alergam intr-o stafeta, predam azi fericirea, maine o recuperam, dar speranta,ar trebuii sa zaca mereu acolo unde ii e locul,sa te faca sa vrei mai mult, si sa schimbi tot ce nu iti place,chiar si la tine,nu numai la altii!
Iar ziua rasare, roua diminetii ma trezeste,si reda un zambet necunoscut,nu inteleg,dar il accept, o raza se joaca cu ochii mei, ii deschide spre verde, si totul prinde culoare in jur, peretele devine roshu, asfaltul gri, stalpul alb, iarba se asorteaza cu ochii, iar cerul debordeaza de linistea oferita de lipsa norilor! Am si uitat de starea de mai devreme, si uite asa totul difera de la o zi la alta!

luni, 21 septembrie 2009

Flirt ascuns

Chiar daca se afla intr-o relatie, chiar daca e singur cuc, barbatul are obisnuinta de a-si arunca privirea si dupa alte creaturi cu forme de invidiat, si rochite scurte! Tin sa precizez,a se uita, nu a insela, mai sunt si persoane care judeca din scurt acest sens al cuvantului expus mai devreme! In general femeile sar de fund in sus la auzul acestor vorbe! Si de aici pornesc tot felul de conceptii, de idei, si ganduri ascunse, uneori lucrurile se complica!
Nu e frumos sa-ti tii prietena de mana pe strada,iar ochii sa-ti fuga la cea de langa tine, dar stii ca-i sanatos?! Fructul oprit nu te face sa vrei mai mult, ci admiri peisajul! Unul boem de toamna! Cu cizmulite,desi sincer nu e vremea, cu pantaloni mulati si negrii, daca nu rochite pana la fund, un machiaj strident de club,desi soarele zace pe cer, parul indreptat cu placa, si decolteul la vedere! Unele chiar vor sa atraga atentia,daca macar cu asta pot! Uneori coeficientul de inteligenta e mai redus decat cel de frecare! Mult mai redus! Sau gasesti si chic, chiar bun gust, iar atunci recunosti: uite,se poate! Si totusi nimic mai mult,iti continui drumul cu prietena, chiar strangand mana mai cu putere!Stati linistiti,si ele o fac, doar ca-s mai pudice in ganduri, dar de obicei privesc fundul barbatilor,nu tricoul cu muschi!
Intr-o relatie, barbatul ajunge la momentul cand se mai satura de aceeasi placa, reprosuri chiar, el nu e bun de nimic in ochii persoanei de langa, mereu i se gasesc defecte, si simte nevoia de altceva! Vrea sa-si dovedeasca ca inca poate, de ce sa stea langa cineva ce nu-l apreciaza, cand poate gasii alta, si intra intr-un joc, unde de obicei se lasa prada tentatiilor,dar are si de castigat! Nu sex,fetelor,relax! Ci poate realiza cat de mult conteaza persoana de langa el! Si iar...voi ganditi la fel! Doar ca o faceti atat de bine cu zambetul pe buze,si cu imbratisari false, incat figura inocenta balbaie barbatul, si-l face sa uite imediat de el! Revenind la joc, iese in orash cu baietii, vrea un club, shooturi de tequila,mult alcool, dans nebun, si fara fete in jur, pana cand zareste un grup,si un zambet, o privire, o scanteie de moment, si desi stie ca il asteapta cineva acasa, vrea sa-si dovedeasca adevarul! Eu nu pot?! Si schimba vorbe, de obicei initiativa e luata de barbati, prea putine fete,cand vad ceva ce vor,fac prima mutare,si sah mat,ci se lasa agatate,sa spun asa, pacat ca barbatul are undita acasa! Si uneori ramane la stadiul de dorinta nebuna, alteori un buna, daca nu si un numar de telefon, si de foarte putine ori,se lasa cu mai mult! Noi romanii,inca avem o mentalitate ingusta, si preferam totul mai complicat,chiar dur, indiferent spus! Cati baieti normali, nu vorbesc de genul cocalar, au agatat in club?! Toti,macar o data! Si da,si eu! Desi a ramas la stadiul un telefon, 10 min de vorba si atat! Nimic mai mult! Si nu,nu aveam prietena! Sau cati au avut tupeu sa opreasca pe cineva pe strada, pentru a face o nebunie de moment?! Prea putini,exista si exceptii, dar preferam tehnologia,netul, telefoanele,si in ultimul rand cunostintele!
Baiatul intalneste fata,sau invers,si incepe jocul! Privirea dezvaluie totul, gen o cortina ridicata la un spectacol, urmata de aplauze in surdina, asa si flirtul! Incepe din nimic, si creste prin zambete si vorbe, fapte prea putine, e doar ceva nou,de moment! Texte?! Ce ochii ai, dar imi placi, bla bla....sau papusa te stiu de undeva(varianta coca), sau de cele mai multe ori, nu stii ce sa spui, vezi, dar lipseste ceva, initiativa! vrei mai mult,dar nu poti,te retine ceva, uneori gandul k ai prietena,alteori intrebari gen ce gandeste oare, sau raspunsuri degeaba ma obosesc! Si totul stagneaza! Dar intrebarile raman! Si devine sanatoasa ideea de seductie, unele chiar o merita,pentru a le demonstra ce fel sunt,altele chiar iti plac, si parcurgi etape, iar intr-un final spui STOP! Nu vreau mai mult, ideal, ca la carte,ce-ti recomanda si o femeie,care iti e prietena, "Bah,dar prost ai fost, cum ai putut sa spui nu?!"Am intalnit raspunsul asta,de prea multe ori in ultimul timp! Curios cate persoane de sex opus au spus nu?! Suna misogin nu?! Chiar e! Pot da exemple,multe fete cu prieten, ce au vrut mai mult,si au incercat mai mult, pacat ca persoana a fost prea cu bun simt, sa le arate exact ce merita! In fine,alt capitol,alt subiect!
De ce cu persoana la care tii,nu te mai poti juca cu flirtul?! De ce nu te prefaci, sau sa-ti imaginezi situatii, sa reaprinzi scanteia, sa o chinui un pic, si sa vezi ce iese?! De ce? Pentru ca dupa 5 ani, de stat fata in fata, lucrurile dispar, monotonie, rutina, complacere, si siguranta,intervin, si stii ca mereu te asteapta acasa, si tu pe ea!
Flirt nevinovat sau nu?! Se voteaza? ce spuneti?! Atat timp,cat ramane la stadiul acesta, eu sunt pro,e chiar ok, si te ajuta, asta la capitolul cu prietena, dar cand esti free, si nimeni nu-ti cere socoteala,atunci poti flirta si cu fata de la vodafone, cu cea de la inghetata,sau cu cea de la magazinul de haine! Nu e interzis, e chiar recomandat pentru sanatate,sociabilitate, si pentru tine ca barbat! Iar pentru ele?! Ele o fac uneori fara sa-si dea seama, se simt chiar flatate, cand vad ca-s apreciate si observate, si ce ai draga,nu stii ca doar pe tine te iubesc! Chiar ma amuza faza asta! Esti nebun?! Ce te-a apucat?! Sau chiar asa ma crezi in stare sa-ti fac rau?! Si tot ele se simt jignite, ca mai apoi u sa ramai cu dreptatea! Dar in acelasi timp si singur, si ranit,nu in orgoliul,ci in suflet!

duminică, 20 septembrie 2009

My dreams

Inchid ochii,si incep un joc! Unde ma vad peste 5 ani?!
Somnul isi face simtita prezenta,taramul viselor e asa aproape,dar in momentul de fata, nu vreau sa-l gasesc, ci continui sa ma pierd in poze, ce lipite cap la cap, redau un om, cu un chip lovit de timp! Incerc sa-l recunosc, si e mai simplu decat pare! Nice 2 meet u Andu la aproape 30 ani! C trist suna! Si scriu aceste randuri,si fix peste 5 ani, vreau sa vad diferenta! Sa ma amuz un pic de situatia in sine, de omul de atunci,persoana de azi!
Clar....freza de om serios! Care-i aia?! Pff...tzepi, ca deh! Chiar daca nu va fi la moda, voi pastra tot ce-mi place, iar asta ma reprezinta acum,sper sa fie si atunci,desi bunicamea, ma va face nesanatos, si ca nu am toate tiglele pe casa! Asta e! Iar acum ar incepe o insiruire de situatii, gen sa fac ce-mi place, sa ma plimb, sa mananc, si chiar sa ma schimb,dar....viata e imprevizibila!Si planurile o iau razna de cum calci gresit,sau alegi altceva, si cursul deviaza de la traseu, important e sa ramai multumit! Deci nu! Fara situatii!! Fara sperante!
Probabil voi muncii,nu stiu ce,pentru ca inca sunt la inceput de drum, dar voi trage tare pentru mine,sa astern,incat sa fiu multumit! Sa nu merg cu plictiseala la munca,iar daca....da,pun pause,si schimb drumul! Mereu m-a atras ideea de a spune DEMISIONEZ! Releva o oarecare independenta,si o stare de nu-mi pasa! Vorba aia...pot si altceva! Gata si cu planul material! Nimic concret nu?! Inginer constructor? Inginer in transporturi? Navigator? Jurnalist?! Manager?! Bla bla...
Probabil voi avea casa mea,nu stiu daca dupa gustul meu, daca va fi ridicata de mine,sau doar un apartament intr-un bloc sufocant, dar va fi simpla! O bucatarie....unde sa gatesc! Sa-mi fac ce-mi trece prin minte,bine acum sa am si ce sa pun in cratita,daca nu, privesc cum mananca lumea in oras,de cealalta parte a geamului,din strada! Poate scot si limba,pun o privire de aia de copil cretin, si ma lipesc si eu de ceva nu?! Doar glumesc! Mereu ai tendinta sa vrei mai mult,decat ai avut,sa oferi mai mult,decat ai fost invatat, probabil aceasta mentalitate a fost introdusa de parinti,in hdd meu, si tin sa o respect!
Love?! Sincer,in momentul de fata, nu mai cred in asa ceva,nu mai visez la asa ceva, si nici incredere in persoanele de sex opus nu mai am! Nu as misca un deget,pentru cineva care nu merita! Dar....pana atunci,sper sa-mi rezolv problemele cu capul, sa renunt la indiferenta, si sa ma deschid ca o floare frumos mirositoare,la venirea primaverii! Sa dau si eu de o persoana normala, cu pretentii normale, si sa ma invete sa vreau iar mai mult,sa simt mai mult! Sau, voi fi genul singuratic,ce umbla ca un bondar dupa miere,si culege,pana cand seara la culcare, isi trage pijamaua cu dungulite,si priveste singur un laptop zapacit! Sau maybe casatorit?! Chiar vorbeam azi cu un prieten, cum va fi nunta?! Stiu fetele mereu se gandesc la asta, nu-mi venea sa cred, ca pun si eu problema asta in discutie!? Cum de?! Dar privind in jur,cum toti isi declara iubirea,intaresc juraminte, si viata vesnica impreuna, poate imi da de gandit?! Si in acelasi timp, ma lasa rece! So where?! Aleg, doar un cuvant, sper! Sper sa fie bine, si chiar implinit!
Sanatate? Din plin, cu acumulatori bagati in priza, cu energie full, si fara probleme! E ceva ce vrem cu totii! Si de ce avem nevoie, pentru a satisface cele de mai sus! Fara ea, asternem o umbra peste vise....
Poate nu am multumit lumea cu raspunsurile din articol, poate si eu ma asteptam la altceva mai concret, mai palpabil,dar oare are rost?! Pot si vreau! Vreau ca pana atunci, sa invat multe, sa traiesc si sa simt multe,sa ma descurc, sa devin independent, si sa am mereu un zambet pe buze! Chiar daca de multe ori va masca o stare acuta de durere, sau doar una de nu am chef, dar va ramane acolo, pentru ca viata cu zambetul pe buze, e mai dulce, mai placuta, si mai plina de evenimente! My dreams are made of me! Iar eu sunt intr-o schimbare continua, in bine zic,deci si ele se vor modifica pe parcurs, dar un lucru e sigur, ma voi plimba mult! Dintr-o tara in alta,dintr-un loc banal pe plaja, catre un munte plin de gheata, de la o limba total necunoscuta,pana la analfabetismul din romania, si chiar acesta e singurul lucru concret care merita specificat! Poate sunt doar dorintele unul copil in crestere, sau o prostie nocturna, dar sunt gandurile mele, iar peste 5 ani,voi trage linie,si voi analiza totul! Si sper sa fiu pe plus....

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Waiting for...

Sunt zile in care astepti, sunt zile in care nu ai chef sa misti un deget,si mai sunt alte zile in care iei initiativa! Iar la o analiza muta, incerci sa-ti dai seama ce preferi?! Un zambet venit din senin, o imbratisare programata,sau doar un sarut cald de vara,oferit de tine?! Te pierzi in ganduri, in imagini profunde, in fapte trecute, nu mai distingi esentialul, si pleci pe un drum fara sfarsit, incerci sa te abati, dar din pacate, revii la cursul initial! Si continui asa, la nesfarsit, pana cand...te saturi,si ramai intr-o asteptare suparatoare!
Neuronii te dezamagesc atat de mult,incat le declari razboi,din pacate singurul infrant, esti tu! TU! De ce?! Simplu! De ce nu te opui?! Rezistenta e pe low, rabdarea la limita, iar nervii intinsi la maxim, doar e la moda sa fii maxim! WOW! Nu zaresti nimic in departare, doar nori cenusii, cer fara stele, si o luna cu zambet intors, si speranta moare,treptat, si acea indiferenta ce te caracterizeaza, te transforma intr-un dur, fara emotii si trairi, fara zambet,si doar ganduri negre ascunse intr-un suflet,ce poate oferii multe! Dar esti prea prost sa nu observi asta! Esti atat de fraier, incat resemnarea are un gust dulce! Nu?!
Ai uitat cum e sa te zbati pentru lucrurile pe care le doresti in viata, analizezi ce puteai sa faci, si nu ai facut,mai mult decat ce poti face acum, sa renunti la compatimire notorie, sa te ridici, si sa alergi cat te tin picioarele,spre visul nebun ce-ti amagea viata in clipele de copilarie! Iar cand astepti acel ceva, ce sincer simti cum nu mai vine, ramai blocat pe repeat! Over and over again! Until?! Pana cand bateriile se termina,nu-i nimic, traim intr-o lume moderna,iar magazinul din colt,are pe stoc,exact ce-ti doresti! Dar culmea,ceea ce vrei tu,nu se vinde la magazin! Exceptand bateriile!
O voce se zbate sa-ti impuna ceva, e calda, chiar linistita, dar ridica tonul, o ignori,stii ce e?! Sau defend,and play again?! Poate o si asculti,sa vezi ce o doare, poate te ajuta, un strigat de ajutor, ce-ti poate face un bine!
Concluzia?! Asteptarea e puturoasa, lipsita de chef, si inevitabila uneori, cu gust acru de muraturi, picanta chiar de la ardeiul iute ce zace.....(cenzurat), efect ce ar trebuii sa-ti dea un imbold, un sut in fund, dar te-ai invatat sa le tot iei,incat, si la asta ai devenit imun! Iar initiativa?! Zace in mana ta,uneori chiar in gandul tau, daca nu,si un simplu cuvant,aruncat dintr-un simplu imbold sufletesc, ar schimba totul,intr-o secunda! Iar tu?! Preferi, sa uiti si sa mergi mai departe, inchizand ochii,strangand din dinti, si obisnuindu-te cu mirosul de varza acra!

vineri, 18 septembrie 2009

Dans nebun

Te rog....imi acorzi acest dans?


Cu pasi mici si emotionati, totul se invarte in jur, un joc stang,dar placut, mainile calde se ating usor, si nebunia incepe! Muzica rasuna din instrumente, o voce placuta si suava rosteste cateva versuri,ce nici nu au importanta, nu se aud, toata atentia e asupra ritmului alert, in care se desfasoara imaginea! Emotia dispare, precum si lumea, ramane doar ea acolo,si eu, si sincer,nimic nu mai conteaza!Putem transpune intreg scenariul, intr-un parc rascolit de toamna,unde frunzele au propriul dans,in bataia vantului caldut,inca de vara! Aliura luata de ele, se aseamana cu pasii, te fac sa plutesti,sa sari peste covorul aramiu,si apoi sa cazi gratios, intins pe spate, incercand sa privesti cerul!

O pirueta lina, te trimite spre peisajul alb de iarna, si simti cum privirea cauta fulgii albi,ce-ti rasfata limba, un strop de nea,in stare de condens, si un zambet apare, acea bucurie de copil! Si in departare rasuna trompetele, chiar si toba cu ale ei cinele, ca un zumzet de copiii la sanius! Si dansul continua, si privirile se incruciseaza, o roseatza palida strapunge obrazul fin, si revii p platoul initial! O culoare din decor, atrage privirea, dar totul paleste la surasul ei, si doar ea devine un curcubeu usor de prins, la primul pas gresit! Aplauzele rasuna, incurajarile vin in valuri calme,iar ringul se aglomereaza! O vara torida,prins in trafic?! Caldura se vede pe camasa alba, cravata deranjata din locul ei potrivit,da un aer rebel, iar oboseala nu se simte! Dispare! Sincronizarea e la ea acasa, totul devine atat de potrivit, incat uit ceva! Uit ca totul e doar un vis...nebun.

marți, 15 septembrie 2009

Cand astepti sa sune....

E tarziu si liniste, programele de la tv te plictisesc si nu ai stare, astepti ceva,stii ce,dar rabdarea e intr-un punct critic, si te roade atat de tare pe interior,incat nu stii ce sa faci?! Sa suni,sau sa continui sa astepti?!
Oare cati am fost pusi in situatia aceasta?! De cate ori am privit micutul telefon,si ne rodeam unghiile,precum si neuronii! E bine sau nu?! Cel putin....dar cel putin o data in viata,daca nu de mai multe ori! Omul e prin definitie o persoana imprevizibila, si nu stiu daca va reactiona de 2 ori la fel! Pur si simplu asculta impulsurile de moment,uneori din partea inteligentei din dotare,sau doar chestiei micute ce pompeaza sange cu precizie! Ca mai apoi sa regrete decizia....dar cand te mananca,te si scarpini!
Asteptarea e groaznica, si mai ales cand stii ca vrei acel ceva, si nu stii ce se intampla, universul nu mai tine cu tine,si apar tot felul de scenarii,si ganduri rele,cand sincer, ar trebuii sa nu misti un deget, sa pui pause,sa respiri si faci orice altceva,fara sa te gandesti la situatia in sine! Right atittude! Dar...ne precipitam,si plecam spre opus,si de obicei o dam in bara rau de tot, ramanem cu mici urme, cu situatii gen,asa nu...!
Dar cand suntem de cealalta parte a firului....?! Cand devenim noi persoana ce domina situatia?! Atunci, realizam cat d bine ne simtim,e usor sa conduci,si gandirea iti e incetosata de mandrie si orgoliu,lasa-l sa sune,sa astepte, sa se zbata, sa tremure, pentru unii chiar sa dispere! Ne jucam cu sentimentele oamenilor fara sa vrem, poate chiar nu avem chef sa raspundem, sau suntem asa de plictisiti,incat pentru a ajunge la telefon,trebuie depus un efort major! Si....uitam,sunt lucruri mai interesante decat un telefon! Uitam de cum ne-am fi simtit de cealalta parte, si plecam capul umil,tarziu! mult prea tarziu,pentru a mai schimba ceva!
Si mai sunt cazuri,cand astepti ceva,neprevazut,o miscare,altceva decat rutina,si totul se poate schimba cu un mic telefon,ai putea chiar lua initiativa,dar nu o faci,prefer sa astepti,sa joci rolul victimei suferinde, si sa nu manifesti un gest! Si uite asa, cum din prostie, dam cu piciorul unor situatii propice, pentru a alunga plictiseala,pentru a zambii,si a gasii acel ceva cautat!
Am fost pus in multe situatii,de a astepta un trrr,si chiar lua initiativa, pana a ascunde telefonul sub perna,pus pe silentios sa sune in disperare! Record absolut de apeluri primite...100!!!TRIST! Dimineata aveam un gust amar! Apoi de a nu raspunde,din lipsa chefului,desi acel ceva de langa fir, ti-ar vrea un bine,dar refuzat constant se satura si renunta! Shi chiar din situatia de a nu fi deranjat, vreau doar sa stau in pat,si sa consum filme la micul dejun,pranz si cina! Si nu e frumos,si stiu, dar cand ma cuprinde starea de sictireala,totul se schimba,si chiar si eu imi iau reject,actionand fara sa vreau! De ce?! Pentru ca am uitat multe..... am aruncat la gunoi cam tot ce aveam bun,in astfel de situatii,si as vrea sa spun...e bine! Dar clar nu! Chiar deloc! E chiar dureros....pentru ca in timp, telefonul nu mai suna!

duminică, 13 septembrie 2009

It's not easy...

Nu e usor sa:
speram ca maine va fi mai bine,decat azi!
ai incredere in oameni,cand maine te pot dezamagii!
tragi de tine, cand nu ai pentru ce!
spui adevarul,cand stii ca ai de pierdut!
spui ce simti,si toata lumea sa stie!
-ti accepti defectele,si sa le remediezi!
razi,cand sufletul iti plange!
renunti la ceea ce tii!
te uiti in urma, si sa nu-ti para rau!
legi 2 cuvinte,atunci cand e cazul!
traiesti fara regrete!
suferi?!
Si multe altele....concluzia?! E cam dificil sa-ti urmaresti calea, anevoios chiar cand te lovesti de ziduri betonate, si pline de noroiul din jur, dar e usor sa vezi cat farmec exista in jur! Pacat ca ne pierdem in multime, si gandim in grup, brainstorming, life suck, imprumutam fara sa vrem problemele,dar uitam de noi! De noi depinde cam totul! Ai cheia in mana,dar o faci pierduta,pentru ca ne place sa ne jucam cu noi, sa ne chinuim singuri,si sa gustam satisfactia de mai tarziu,dar gustul nu-i acelasi! E cam fad....si nici rezultatul scontat! Traim dupa reguli si conceptii, ne limitam si privim strict in fata, mintindu-ne ca e bine, e usor asa, dar oare nu-i mai usor sa privim spre miezul problemei, sa ne identificam cu ea,si sa stoarcem ultima picatura?!
E usoara viata?! Nu! Unii se chinuie pe paturile spitalelor, altii traiesc in mizerie, poate chiar nu au ce manca, iar noi?! E usor sa te schimbi,dar nu-i usor sa uiti ce ai fost! Si te macina incet, te sfarma, si nu stii ce vrei! Nu e usor nu?!
Indiferent de formulare, de dificultate, noi, oamenii, vedem exact ce vrem sa privim, simtim si suferim, pentru ca vrem, dar o simpla decizie,poate schimba situatia! Cum?! Ramane sa aflii singur...

sâmbătă, 12 septembrie 2009

We share dreams..

Eu visez....sa fac ceva cu viata mea,sa ajung ceva,si sa fiu mandru de ceea ce voi face?! Putin cam idealist,nu?! Si vag....! General chiar! Ash putea sa scriu o lista intreaga,cu tot ce pot visa sa fac,dar nu e vorba despre mine,nu inca! So...ce vis imparti cu mine?! Ai curaj sa-l dai in vileag?! Apoi, promit sa-l impart si eu,in cateva randuri cu farmec ascuns!

joi, 10 septembrie 2009

Aer de capitala....

Orasul sufocant,cu trafic infernal,caldura mare si oameni multi....are si farmec! Chiar are! Cum intrii de pe A2 deja privesti agitatia,semafoare colorate, pietoni cu capul in nori, taximetristi nervosi, autobuze reci, si curcubeul de masini mici de pe soseaua ce incearca sa respire,dar nu reuseste! Noroc cu noaptea ce vine usor,si ii cam expediaza pe multi spre case, si linistea e perturbata de pretrecaretii nocturni!
Blocurile gri....si versul imi revine in minte, nu se asorteaza cu peisajul plin de fum, ci doar lasa impresia unui orash lovit de timp,de vanturi si ploi! Uitate parca acolo, de renovari nici nu au auzit, doar noile constructii improspateaza atmosfera timida de toamna!
Iar farmecul? Pana aici nimic placut,doar partea cu Capitala! Si acum imi aduc aminte, de prin carti culese,din mica mea cultura, cum se bucurau oamenii cand paseau in importantul oras din trecut,cat de cochet si frumos descris era,aleile pline de fast, parcurile ce rezista si azi, cladirile la moda atunci! Farmecul apare treptat,trebuie sa gusti din fructele lui,din locurile pe care ti le ofera, ca mai apoi sa-ti faca placere,si sa vrei mai mult! Dorinta aceea de cunoastere,si cum eu sunt un gurmand....mereu nu ma satur cu putin!
Cu rucsacul in spate pornesc spre o lume noua, ma oboseste ce-i drept,dar nu ma las asa usor, incarc bateriile cu o best ciorba de fasole ever,sa fac si reclama localului?! Sau? Sau nu! Si o iau pe bulevardele mari si circulate,abia astept sa le vad la iarna,pline de beculete, galagie,si zaresc magazinele ce-mi fac cu ochiul, fast food-urile,ca sa nu mai vorbesc de barurile si terasele ce-si asteapta clientii!Vreau si acolo,si acolo si peste tot! Dar time......
Si totul cam difera de restul, pana si magazinele au un aspect mai modern,mai delicat, de baruri nu mai vorbesc, preturile? LA domnii snobi din dorobanti, recunosc...a fost primul loc unde am vrut sa ajung,si nu din dragul snobismului, ci sa vad si eu ce e asa special,sincer?! NIMIC! Un fel de tomis de la noi, cu masini oprite pe trecere, si domni ce saliveaza dupa pipitele cu rochii scurte! Hai urmatorul capitol! Bucurestiul noaptea e chiar potrivit pentru plimbare, nu stres, nu cozi la semafoare, nu.....oameni! Ii numeri fara sa te plictisesti! Ziua? Caldura mare...si shopping prin mall! Ala da mall,nu in 10 min am studiat piata,si m-am afisat cu noile haine,ca la noi! Vreo 4 ore ...dar asa,alert! Repet...Bucuresti prin ochii mei!
Ador eu un parc de acolo,verdeata,liniste si aer proaspat,ce in capitala cam rar gasesti,iar de weekendul trecut, se pune si cea mai buna Fanta ever din Romania,cu gust special de afara! Apoi concertul....cum sa-l uitam,anul asta am asistat la cateva, ce probabil e o singura ocazie in viata! Multa lume,praf si bere,cu miros de mici! Parcul Izvor,locul de joaca al locatarilor! Guano Apes...nu-s eu fan infocat,dar sunt foarte multi care nu au auzit de formatie! Totusi...am crescut cu ea, fix pe la 17 ani, o zi de nastere,si un dans nebun pe covor cu colegii!
Iar dorul de Vama...te apasa si aici, pe stradutele de la Unirii gasesti tot soiul de terase,puburi, baruri and cluburi:) Mai ales cateva din locul de la malul marii,scaldat in nisip si prafuit de turisti! Acolo chiar m-am simtit ca acasa,fara strop de alcool prin vene! Iar ceasul ticaie, cascatul ma apuca,picioarele ma lasa,semn....mai treci si pe acasa,si maine e o zi,dar ziua de mers acasa....
Si stau in patul meu acum,si privesc spre trecutul apropiat,si pentru mine chiar a avut farmec,si acum pot spune ca bateriile duracel sunt pe low,si cer somn,pana maine dimineata! Aerul de capitala mi-a tratat plictiseala imbacsita de orasul mic si trist Constanta,si mi-a redat si o urma de regret...cum ar fi fost daca?!

luni, 7 septembrie 2009

Sweet isn't anything....

Cand vantul sufla cu putere, frunzele aramii o iau razna,si in jocul lor simpatic plutesc spre pamantul racorit de ploaie trista de toamna, iar drumul din fata e tot mai lung si mai anevoios. Imaginile curg in rafale, alcatuind o poveste ce-si joaca rolul pe propria scena, fara public, ci doar natura din jur!
Oboseala isi spune cuvantul, uit sa respir,dar imi revin, gandesc prea mult,si nu stiu cum sa astern mai bine ideile mixte dintr-o capatzana plictisita. Uneori ramai in viata blocat pe anumite momente,peste care nu vrei sa treci, te legi de ele atat de crunt, incat nici flexul nu te desface, dar te saturi, si vrei sa faci si altceva,ai facut prea multe compromisuri, si simti nevoia de noi, sau pentru unii e vorba doar de o persoana ce si-a pus amprenta in beton.
Traim intr-o realitate cruda, prea putini am ajuns sa mai credem in dragoste, and stuff like that, ne amagim singuri cu singuratatea banala, ne plimbam prin parcuri verzi, si cautam....cautam acel ceva de care avem nevoie,si intarzie sa apara! Facem nazuri, si redam o imagine total eronata cu ceea ce se ascunde in suflet! Realitatea ne zdrobeste uneori atat de tare, incat uitam esentialul....
O spun sincer, sunt foarte dezamagit de piatza feminina din Constanta, sau mai bine spus din jur,nu vreau sa supar pe cineva cu generalizarea mea,si nu-s singurul care a observat problema! Poate doar printre putinii care o fac publica...
De ce fetele,femeile... in general aleg usorul, sau comoditatea?! De ce vor acel sentiment de siguranta,si nu emotionala, mai mult materiala, de ce au uitat sa gandeasca cu sufletul,si prefera o gandire inca cultivata din copilarie de unele mame?! Acum acuz si mamele...nu de alta,dar am intalnit persoane ce-si educau copilele in arta seductiei banesti! Mai mult sau mai putin, fiecare isi doreste un sentiment de siguranta, dar cate oare ar renunta la el pentru ceva mai bun, mai intens si mai invizibil, gen LOVE! Poate sunt eu mai romantic uneori, nu mai cred nici in asta,e pierdere de timp,in van, oricum nu apreciaza,si oricum....prefera verdele,in detrimentul rosului din trandafiri,sau hainele gen GUESS! La tot pasul vad,aud intrebari: Dar ce masina ai? cu ce te ocupi? pe unde iesi?! Si mai putin...dar ce-ti place sa faci? Crezi in dragoste? Etc.
Acum mult timp, mi s-a aruncat in fata, dragostea nu e totul,mai trece si prin stomac, eram prea orb,sa vad ca e asa, sau nu vroiam sa cred,dar avea dreptate! Pentru ele,chiar trece prin stomac! Cum gasesc ceva mai bun pe piata,cum schimba meniul, mi se pare un fel de a se vinde, mai voalat asa, mai trist! Pana cand?! Pana gasesc fraierul ce le asigura totul....and punct!
Mai sunt genul de fete,care se dau cu capul de pereti,ca au suferit, ca barbatii sunt nesimtiti,insala, si multe altele, si au si dreptate,dar.....se exteriorizeaza atat de mult, bine le place drama,asta stiam deja, certurile cu tipete, daca nu chiar usi trantite,dar cand vine vorba sa aleaga, material sau emotional, o iau razna si incep a gandii,nu doar a simtii!
Poate sunt eu prea suparat, sau nu stiu cum sa-i spun,dar in mare am dreptate,si chiar as vrea sa fiu contrazis ca nu! Numar pe degetele persoanele normale, ce exista in jur,iar asta denota adevarul! Apoi apare un film, o relatie bazata pe neprevazut, spontaneitate, si atractie! Nimic nou,toate au un miez asemanator! Si lucrurile se schimba treptat, pune in evidenta exact acea alegere a femeii,pentru....ghici?! SIGURANTA! Pentru ce atata siguranta, cand poate mai tarziu va esua, si deja expirate,culeg laurii...raman una casa,un cont stabil,masina de Dorobanti, dar...singuratatea cui o lasa?! Si e apasatoare pe zi ce trece... Revenind la film, povestea e chiar funny, actrita,chiar fenomenala, actorul, nebun dupa ea, si imagineaza-ti un joc in 2,unde apare si al 3, numit stabilitate! Cine castiga?! Stiti?! Las raspunsul in mana femeilor din jur....Finalul?! E cu happy ending,dar nu spun si de ce,merita vazut filmul,dar ofera exact raspunsul articolului de mai sus,pentru doritori Management 2008-2009. Iar dulceatza nu e totul, o replica din film, si ii dau dreptate, pentru unele chiar nu e, dar nu si pentru mine, desi schimbat si indiferent, prefer sa fiu dulce,sau sa gust din dulcele uneia, atat cat sa nu ma satur, sa vreau mereu mai mult, si sa nu ma plictisesc, asistand la scene gen: Ia uite la ala cum e?! Dar vai fata...atunci mergi la ala, eu cu jumatati de masura nu mai merg, si nici nu-mi bat capul cu ceva ce nu merita, raspunsul asta ar fi trebuit sa-l dau acum cativa ani,dar poate prea prost,sau poate doar copil in ale relatiilor,nu stiam cu ce se mananca! Dar in timp inveti,iar cum mie imi place sa fac studiu intens, si documentat, am ajuns aici,unde pot spune ca am o oarecare experienta emotionala,si mereu o sa vreau mai mult sa invatz,dar doar de la persoane care sa merite efortul depus de mine, poate suna un pic misogin, si chiar asa si e! Prea putine merita in ziua de azi....
Vizionare placuta

marți, 1 septembrie 2009

In pain...

Am uitat ce inseamna sa suferi cu adevarat, si nu...nu sunt eu ce sufera! Am uitat cum e sa privesti in jur,si sa vezi suferinta oamenilor de pe strada, a bolnavilor, a copiilor din gara! Orb sau nu, am preferat sa exclud cam tot ce e in jur, sa ma gandesc si la mine, si sa incetez a mai impaca lumea,poate chiar egoist, dar mi-a priit intr-un fel! La mine cine se gandeste?! Pornim cu aceasta fraza, continuam drumul,si vedem cati au fost acolo sa te ajute?! Prea putini, iar tu? prea mult! Pana cand spui stop,si o iei mai departe,desi unii nu au nicio vina!
Un batran la colt de strada,lovit de varsta, boala si griji, abia trece strada?! A avut o viata,inca o are,dar farmecul cam dispare...si oricata mila iti provoaca, chiar nu poti face nimic,doar o mana la trecut strada,dar mai mult?
Un bolnav rapus de soarta?! Uneori suferim si noi, racelii, mici boli,dar altii care au probleme mult mai grave si nu se plang?! Care stau nopti si zile pe paturile imputite din spital, cu medicamente scumpe, si dureri paguboase?!
Copilul de pe strada, ploua, ninge, tot in picioarele goale il gasesti, cu hainele rupte,dar tot aer de rebel si golan are?! Mediul in care te dezvolti,il face asa,dar de bun simt nici vorba, educatie ce sa mai vorbim?! Dar pana acolo tot simti compasiune pentru el,si e chinuit,iar noi ne plangem ca nu avem bani de club,sau de renumitul suc pe tomis!
O inima zdrobita la colt de strada, se plimba agale, cu pasi mici, lasand urme adanci si necunoscute pentru viitor! Un suflet plange,altul rade si-si baga ceva...in altcineva, o ia de la capat,ca mai apoi el sa fie ranit,un joc continuu neplictisit de sentimente contradictorii! Azi radem glumim, maine ne dam cu capul de pereti, si viata merge cu noi...inainte!
Unele trec,altele nu, adunam in noi, si izbugnim cand ne e lumea mai draga, cand ne asteptam mai putin, ne plangem de lucruri minore, cand altii o duc mai rau, desi nu e bine sa ne uitam in curtea vecinului, uneori ar trebuii sa o facem! De ce?! Sa ne aducem aminte,cat de multe avem,iar noi nu ne bucuram de ele,cand altii ar da tot ce ar avea mai scump doar pentru o clipa!