marți, 29 septembrie 2009

Daca vreau...POT!

Cultiv ganduri in noapte, astern nostalgie, si poate chiar pareri de rau, anii trec, devine trist cand te uiti in spate, si vezi! Vezi tot, dintr-o perspectiva diferita, a unui spectator la propria viata! Ma atarn cu disperare de copilarie, de putinul ramas in mine, de ce cu cat crestem uitam sa fim copii?! De ce pierdem acel farmec si acea inocenta!? Toate la timpul lor, dar eu vreau sa pastrez tot,suna egoist,dar vreau sa stiu sa ma bucur de cadourile de Craciun, de prima ninsoare, de primul ghiocel oferit cadou unei persoane care merita, de kinderul bueno din traista, de baia cu multa spuma, si de viata lipsita de griji! Si nu e posibil sa le am pe toate!
Am terminat clasa a 8-a, a fost o gluma, era normal, am ajuns sa termin si liceu, si deja vroiam altceva, ma saturasem de scoala,a urmat facultatea, 5 ani au fugit de mama focului, au pierit in amintiri, si uite acum stau in fata realitatii crude, singur, si in picioare, privind in jur! Si nu stiu ce sa apuc, ca sa incep un nou drum! Unul placut si cald, unul nelipsit de probleme, dar plin de speranta! Si spun, imi e teama, si nu o teama in sine, ci probabil nu vreau sa dau gres, stiu ca anii nu se intorc, si tot aman aceasta decizia de a lasa copilaria in urma, si continui sa ma distrez, sa zac in pat si sa privesc seriale in pijamale, sa mananc pe tava, sa fiu servit la pat, si sa ma prostesc, sa pun fata de copil cand vreau, si sa ma bucur de lucruri marunte! O voi face si dupa, dar piere din farmec!
E doar un nou inceput, cu totii ajungem sa facem asta, dar de ce e asa greu?! E doar un mic pas spre nou, spre o lupta plina de vitejii si dureri de cap, in care trebuie sa inveti alte lucruri, chiar sa calci in picioare fiinte pentru a fi lipsit de grija maine, si e si trist! Am invatat, am trudit sa ajung aici, si uneori nu-mi place ceea ce am ajuns sa fac,sau voi face, si e al naibii de dureros, sa stii ca poate neavand solutii, esti nevoit sa faci lucrul acela, si stiu, de mine depinde totul, dar sunt prea mic, ca sa schimb sistemul din mers, iar sa dau timpul inapoi,nici vorba, si sper! Imi e suficient,am incredere in mine, si atat! Ambitie cat cuprinde, dar lipseste motivatia, poate din cauza lipsei de placere in ceea ce fac, si vreau multe, pot multe, imi tot spun, si imi repet, poate intr-un final reusesc sa imi tiparesc bine in minte, hai ca poti!

1 comentarii:

mihaela spunea...

ce ai facut pana la urma,pe cont propriu,sau angajat?