marți, 1 septembrie 2009

In pain...

Am uitat ce inseamna sa suferi cu adevarat, si nu...nu sunt eu ce sufera! Am uitat cum e sa privesti in jur,si sa vezi suferinta oamenilor de pe strada, a bolnavilor, a copiilor din gara! Orb sau nu, am preferat sa exclud cam tot ce e in jur, sa ma gandesc si la mine, si sa incetez a mai impaca lumea,poate chiar egoist, dar mi-a priit intr-un fel! La mine cine se gandeste?! Pornim cu aceasta fraza, continuam drumul,si vedem cati au fost acolo sa te ajute?! Prea putini, iar tu? prea mult! Pana cand spui stop,si o iei mai departe,desi unii nu au nicio vina!
Un batran la colt de strada,lovit de varsta, boala si griji, abia trece strada?! A avut o viata,inca o are,dar farmecul cam dispare...si oricata mila iti provoaca, chiar nu poti face nimic,doar o mana la trecut strada,dar mai mult?
Un bolnav rapus de soarta?! Uneori suferim si noi, racelii, mici boli,dar altii care au probleme mult mai grave si nu se plang?! Care stau nopti si zile pe paturile imputite din spital, cu medicamente scumpe, si dureri paguboase?!
Copilul de pe strada, ploua, ninge, tot in picioarele goale il gasesti, cu hainele rupte,dar tot aer de rebel si golan are?! Mediul in care te dezvolti,il face asa,dar de bun simt nici vorba, educatie ce sa mai vorbim?! Dar pana acolo tot simti compasiune pentru el,si e chinuit,iar noi ne plangem ca nu avem bani de club,sau de renumitul suc pe tomis!
O inima zdrobita la colt de strada, se plimba agale, cu pasi mici, lasand urme adanci si necunoscute pentru viitor! Un suflet plange,altul rade si-si baga ceva...in altcineva, o ia de la capat,ca mai apoi el sa fie ranit,un joc continuu neplictisit de sentimente contradictorii! Azi radem glumim, maine ne dam cu capul de pereti, si viata merge cu noi...inainte!
Unele trec,altele nu, adunam in noi, si izbugnim cand ne e lumea mai draga, cand ne asteptam mai putin, ne plangem de lucruri minore, cand altii o duc mai rau, desi nu e bine sa ne uitam in curtea vecinului, uneori ar trebuii sa o facem! De ce?! Sa ne aducem aminte,cat de multe avem,iar noi nu ne bucuram de ele,cand altii ar da tot ce ar avea mai scump doar pentru o clipa!

2 comentarii:

Ioan spunea...

Oamenii sunt inzestrati nativ cu o doza mai mica sau mai mare de egoism. Toti il avem, insa unii nu prea recunoastem. Fiecare isi plange propriile probleme, fara a vedea ca cei din jur au poate probleme mult mai mari; exact cum ai spus si tu. De multe ori suntem orbi la lectiile de viata sau chiar miracolele care se intampla zilnic in jurul nostru...

Am si eu ceva asemanator, daca vrei sa citesti:
http://teatrulviselor.blogspot.com/2009/03/despre-miracole.html

O zi buna!

Anne spunea...

E trist ca ne uitam in curtea vecinului care o duce bine, si suntem invidiosi..dar pe cei amarati, despre care ai vorbit si tu, nu-i bagam in seama.
Un sfarsit de saptamana cat mai bun!