joi, 24 septembrie 2009

Sinceritate

In timp invatam sa spunem lucrurilor pe nume, sa analizam fiecare fapta in parte,incat la sfarsit tragem concluzii,uneori mai si gresim, si ne dam un pic cu capul de pereti,dar ne prinde bine! Orgoliosi sau nu, suntem in stare sa spunem adevarul, sa asternem pe o foaie tot ce simtim, sa admitem greseala, si poate jocul acesta numit viata, se reduce la sinceritate!

Sinceritatea in legatura cu cine esti,de ce ai nevoie!

Restul se rezolva de la sine, accepti mai usor realitatea, ii prinzi gustul cand stii ca nu te minti singuri, si nu te pierzi pe drumuri pustii,pline de durere! Shi chiar daca esti sincer cu tine, si chiar daca ce primesti in schimb nu e ceea ce vrei sa auzi, nu dispera, ti-ai spus adevarul, ai aflat unde esti, si nu mai asterni sperante false, sau sa astepti altceva,de la o persoana ce nu poate sa-ti ofere decat o vorba calda!

Ne-am situat fie de o parte, fie de cealalta a baricadei, am sperat, dar au sperat si altii in noi, am tratat cu indiferenta, sau doar ne-am indus sentimente, vorbe, gesturi, doar de dragul de a fi bine! Am si mintit, am denaturat realitatea,pentru a ne fi pe plac, pentru a suporta mai usor tot ce se invarte in jur, pentru a ne crea o lume, in care indistructibilitatea e pe primul plan!

Cand ai fost ultima oara sincer cu tine? Cand ti-ai acceptat problemele, si nu te-ai refugiat in lumea ta? Cand ai fost in stare sa recunosti greseala?! Sau ai impartasit gandurile legate de ce ai nevoie?!

Nu-s perfect, si sincer, gresesc zilnic, uneori sunt prea radical, si nu mai accept jumatati de masura, si persoane langa care sa ma dezamageasca, alteori chiar rau,cu persoanele la care tin, nu prea mai las de la mine, nu prea mai cred,decat in mine, si fac multe prostioare, chiar minuscule, dar nu-s corecte fata de cei din jur! Tratez cu indiferenta, plec fara sa spun pa, si imi pare rau, dar chiar sistemul meu de autoaparare reactioneaza din impuls! Taxez greselile prea aspru, spun exact ce gandesc, si fara sa-mi pese prea mult de interlocutor, dar e mai bine asa, nu sufar pupincurismul! Sincer cand spun ca ma complac in situatii,si nu vreau sa schimb nimic,doar pentru ca imi place starea de moment,desi culmea ma deranjeaza la culme, si mereu vreau sa fac acel ceva, de care ma lovesc,dar probabil imi e frica de esec! Imi e frica sa nu ma trezesc iar singur, nu ca nu as fi, dar sentimentele distruse dauneaza grav indiferentei, si nu vreau sa devin omul de gheata,gata sa calce in picioare pe oricine ii sta in cale,doar pentru a-si atinge scopul! Incerc sa aman inevitabilul,desi pentru a reusii,ai nevoie de calcar depus pe suflet, de caramizi cimentuite, si fara priviri inapoi!

Sincer cand spun ca-s puturos,si ca imi place sa zac in pat, fara sa scot nasul afara, doar din simplu motiv ca-s plictisit,si iar aceleasi lucruri, oricat de spontan as fi, si modifci peisajul, tot nu mai are farmecul de odinioara,probabil am crescut,si caut,astept ceva sa traga de mine, sa ma scoata din starea asta!

Fite, materialism, si snobism! Ma dezgusta sincer!

Si pun in scena si ideea de singuratate, si recunosc ca uneori e greu, dar nu mai sunt obisnuit sa fac ce faceam candva, poate si timpul isi face simtita prezenta, sau doar persoanele nepotrivite, nici eu nu mai stiu,dar nici nu-mi bat capul prea mult,acelasi sentiment de complacere dainuie si aici!

Nevoia de a incepe altceva, de a aseza lucrurile la normal, un normal denaturat, de a pornii singur pe un drum independent, sa-i las pe toti in spate, si sa nu privesc in urma, si sincer, nici nu stiu daca as mai ridica ochii sa dau un salut,suna dur, dar asta simt, si vreau! Nevoia de a gasii pe cineva sa-mi placa, sa-mi arate cum e sa simti iar ceva pierdut, sa ma scoata din jocul murdar al indiferentei,nevoia de a ma accepta asa cum sunt,cu bune cu rele,sa-mi inteleaga nazurile, pretentiile, sa ma aprecieze pentru ceea ce sunt,sau ce pot sa fiu! Am nevoie de multe, sunt atat de putine la locul lor,dar ma multumesc cu ce am,si tind spre mai mult,macar incerc, nu imi place sa ma limitez, niciodata nu am facut asta, au incercat altii,altele sa ma limiteze, nu stiu cat au reusit, si nevoia de sinceritate in raport cu altii!
Sinceritatea naste dileme, probleme, uneori chiar mici razboaie intre sexe, dar face atat de bine sa spui ce-ti trece prin minte, sa lasi frau liber cuvintelor sa curga, sa asterne idei, sa exprime ganduri, sa redea sentimente, incat am de gand sa fiu mereu sincer, in primul rand cu mine, apoi cu restul!

0 comentarii: