vineri, 30 octombrie 2009

Pleased!

Oare stim unde sa ne oprim cu pretentiile? Sa spunem intr-un final, sunt multumit,imi ajunge?! Raspunsul e nu! Unu la mana, pentru ca suntem oameni, si mereu vrem mai mult, si doi, daca te multumesti cu putin, atunci ce se intampla, cand stii ca poti mai mult?! Acel sentiment de autocomplacere in situatie. Cat mai sus, prin definitie ne e dat sa tindem, sa vizualizam oportunitatile, si sa tragem cu dintii de ele, pana mestecam totul, incat sa prinda gust! Aflati in situatii dezastruoase, privim in jur, in special la cunoscuti, am vrea sa imprumutam un strop din norocul, fericirea si zambetul lor. Dar nu se poate, fiecare isi asterne un drum, si suporta consecintele, bune sau rele! Situatiile se schimba, azi acolo, maine invers, dar din greul acela, mereu ne spunem, cand o sa fie bine, o sa apreciez totul! Dar de unde! Uitam...
Asa cum uitam si de suferinta, de fericire, de zilele cu soare, sau de norii negrii ce se inalta pe intinsul cerului! Si nu neaparat pentru ca vrem sa facem asta, ci ca un mijloc de protectie sporit!
Iar acum astern intrebarea, e normal?! De ce nu ne putem multumii cu ce avem, cu ce muncim, sa ne bucuram de sanatate,si fiecare clipa?! Un mic raspuns ar fi, ca ne-am limita, si am fi aspru judecati, chiar aratati cu degetul, critica e o modalitate de ambitionare, dar si de descumpanire! Si caut raspunsuri, chiar vreau sa stiu de ce nu ne multumim cu putinul din bagaj?!
Nu ne multumim sa mergem regulamentar, cand acul din bord poate urca la 200, si calcam pana la podea, din nevoia senzatiilor tari! Ar putea fi si asta un raspuns, dar nu-l recomand! Nu ne multumim cu un job bine platit, cand cel de langa ia mai mult,desi ne asigura existenta mai mult decat modest! Nu ne multumim cu persoana ce ne tine noaptea in brate la somn! Aici tentatiile sunt prea mari, dar deja de la primul semn de nemultumire, declinul iese la iveala! Pana si mancarea din farfurie nu ne mai surade, ca sa nu mai spun de orasul unde ne facem veacul! N lucruri, insumate devin un intreg, unul ce-si pune amprenta asupra sufletului nostru, si oftam impovarati, desi am avea la fel de multe lucruri din care sa zambim satisfacuti!
Un echilibru ar ajuta, dar o urma de indoiala mereu ne va rasare prin minte, si nu stim ce e bine sau rau, nu stim daca e suficient, sau am atins maximul, dar cand suntem pe minim, mereu traim o tragedie, unde disperarea e la ea acasa, dar mai simplu ar fi sa invatam, sa privim totul calmi, iar apoi sa alergam dupa iesire! Nu e asa usor, ar spune unii, cunosc, dar nu e nici chiar atat de greu, sa vezi ca totul porneste doar din mintea ta, inima,sau chiar din sufletul tau de gheata!
Grija zilei de maine, portofelul ce se goleste, frigiderul e gol, jobul nu mai exista, dragostea dispare, hainele se rup, curentul e oprit, sanatatea iti joaca feste, speranta nu se zareste, datoriile te preseaza, zambetul dispare, durerea se acutizeaza, iar tu te schimbi! Lent, dar o faci, devenind un om purtat prin viata! Apoi, soarele apare, norocul da peste tine, banii apar sub saltea, renunti la medicamente, ai nevoie de plimbari lungi, zambesti, privesti, respiri, cum totul se schimba! Intai te schimbi tu, apoi lucrurile din jur se schimba, ciudat nu?! Iti intoarce un favor soarta, dar ce intelegi prin asta?! Inveti? Sau vrei sa ramai repetent?!
Si mai e o situatie, cand totul te nemultumeste, cand oricine ar incerca sa-ti faca pe plac te lasa rece, cand nu mai gusti nimic, ci doar prin indiferenta si irascibilitate, stii sa dai un raspuns! Atunci esti prea pretentios, si nu te vezi pe tine, chiar aroganta, ori ai o mare problema, pe care tot eviti sa o rezolvi, si cu cat o amani, cu atat iti e mai usor sa treci peste, dar culmea, te minti singur!
Iar eu?! As vrea sa spun ca sunt multumit, si in anumite privinte sunt, dar culmea, pot mai mult, si in momentul de fata chiar vreau mai mult de la mine! Nu de la restul! Fara pretentii exagerate! Si incerc, incerc sa ma bucur de tot, sa scap de plictiseala, sa aduc ceva nou mereu, sa privesc mai pozitiv, sa respir aer curat, sa mananc sanatos, si sa simt mai bine! Si imi e greu sa fac multe, dar le fac, chiar daca nu pot face mereu ce-mi place, ma limitez, dar imediat ma autodepasesc, aratandu-mi de ce sunt in stare, si nu pentru altii, ca sa ies in fata,ci doar pentru mine,inca caut acea ambitie prosteasca, dar buna! Pana si unele randuri din text ma nemultumesc, ma deranjeaza ca nu ies asa cum vreau, dar asta nu inseamna sa ma dau batut, ci practica, sacrificiul, poate ma va ajuta sa spun, bravo, am putut! Dar pana atunci, merg spre mai mult!

joi, 29 octombrie 2009

Uimit,si nu de altii!

Viata te pune in situatii neprevazute, uneori lucrurile nu depind de tine, alteori decizia sta in mainile tale! Nehotararea ramane, indiferent de solutie! Ai o urma pe suflet, o mica pata,ce nu-ti da pace, nu te lasa sa respiri regulat, dureri de cap, si ganduri necurate! Si daca...
Mai simplu ar fi sa decida altcineva pentru tine, tu doar sa accepti situatia, si sa te bucuri sau nu de ea, sa zambesti, sa multumesti, si mai apoi sa te lovesti de alte decizii! Dar pana cand?! Ne lovim de lucruri ce ne plac, le dorim, dar nu le putem avea! Apoi cand reusim intr-un final sa realizam ce ne-am propus, si gustam dulcele amarui, nu mai are farmec! Sau doar ne intrebam, e bun pentru noi?! Ma ajuta? Mai am nevoie de el? Sau e doar orgoliu prostesc!
Trist cand nu stii ce vrei! Cu toti am trecut, cel putin printr-o perioada de genul, daca nu cu sutele! Eu inca trec, in anumite privinte,treptat am realizat ce imi place, ce vreau, dar mai am de pus la punct detalii semnificative, ca totul sa functioneze, gen un ceas elvetian de precizie! Dar cand persoanele din jur nu stiu ce-si doresc, dar tu te aflii prin planurile lor?! Se lovesc de tine, vor sa interactioneze,dar nu stiu cat de bine le faci! Si nici nu mai conteaza.... pana la un punct te afecteaza,sau te afecta, dar cu timpul inveti, ca nu trebuie sa te rogi de nimeni, sa te placa asa cum esti, sau sa ai pretentii exagerate, cand inca nu-ti vezi varful nasului! Uneori refuzi elegant acele planuri, dar cand si tu iti doresti sa te aflii intre ele ce te faci?! Disperi? Stai nelinistit? Sau e doar o situatie de calm, de asteptare nociva, in care esti spectator, dar si actant! Incerci sa influentezi deciziile celuilalt? Sa ii redai gandurile tale, sau ce ai vrea sa faca, si sa-ti vezi doar de interesul tau?! Sau pur si simplu, discret, plasezi cheia, spre elucidarea micului mister?! De obicei, omul are tentatia de a se arunca direct in plasa, fara sa gandeasca, senzatia de a pierde ceva ce e al lui, e distructiva!Si nu accepta sa se recunoasca invins! Orgoliul stupid! Dar experientele din trecut, durerile, starile de zgomot, suferinta, te face mai puternic, incat si tu ramai uimit,de ce poti face! Pentru inceput, inveti sa spui NU! Wow ce usor a fost! 2? Rabdare, cu ea inveti sa ai tactica, sa nu mai pari disperat, sa nu mai existe un capat de lume, si nici sa devii indiferent, redai un aer, cat sa iti si pese, dar nici sa te doboare! 3? Te pui pe primul loc, si stii ce nu iti face bine,dar iti doresti acel ceva! Si analizezi, iar persoanele de langa ce inca sunt indecise, raman acolo,pline de incertitudine! Pe cand, tu stii ce vrei,dar nu mai e capat de tara! Stii ce poti, ce ai! Nu te mai schimbi pentru nimeni, calci pragul,si privesti si spre viitor! 4 Un nu stiu e suficient! Nu vrei sa tragi de acel cineva, si mi se pare normal, daca nu isi da seama de ce are, asta e, poate ii face bine, poate greseste, dar teama ii ramane in suflet! Nu va stii ce e corect?! Pana cand?! Pana cand realizeaza ce a pierdut,sau ce a castigat! Un loz plin de noroc, dar un noroc pe care ti-l faci singur!
Revenind la mine, sa asociez titlul, m-am uimit singur azi! Si sincer, sunt mandru! Nu stiu cum trebuia sa reactionez sau sa fac, dar m-am comportat atat de bine, incat m-a facut sa fiu mandru!Chiar matur in gandire, open mind! Si mi-a placut, desi nu depinde de mine! Si nici nu incerc sa schimb! Sunt spectator si actor, joc pe scena vietii, si imi place! Imi place complexul, si nu ma mai las doborat din nimicuri! As vrea sa explic in detaliu, dar nu pot, nu se cade, si nici nu as stii cum! E o trezire de moment,desi stii ca iti doresti acel ceva! Dar daca el nu te doreste?! Nu il atragi, sau are alte prioritati?! Vrea altceva,dar in acelasi timp te doreste nebun, si ii e frica de tine! Ii e frica de ce poti produce, o furtuna cu scantei, sau un cer senin,plin de siguranta! Si viata merge inainte, si eu vreau sa-mi fac ordine, sa scutur praful, sa arunc cd-urile din trecut, sa asez cursurile, sa-mi fac patul, si sa zambesc fara frica! E greu, dar macar incerc, si voi incerca mereu sa fac sa-mi fie bine! Pana cand? Mereu! Nu mai indur rautati, cand pot da replici dure! Nu mai merg cu jumatati de masura, cand pot avea totul! Nu mai fac multe,dar mai si gresesc, si o spun in gura mare, si poate, trebuie sa reactionez, dar chiar nu conteaza! Voi vedea, iar pana atunci, lustruiesc praful din suflet!

marți, 27 octombrie 2009

Natura umana

Cum e gustul unei grefe amare?! Te strambi, iti lasa gura apa, dar tot o consumi pana la capat! Face bine! Vitamine, sanatate curata! Avem nevoie si de acru, amar, nu numai dulcegarii insirate! Dar dezgustul lasat de firea umana?!
Oameni cu totii, gresim, o luam de la capat, incercam sa ne facem un drum, ne chinuim singuri, alungam raul, gustam binele, si in final calcam in picioare totul, ca asa ne sta noua in comportament! Incepem lucruri, ne razgandim pe drum, o luam la fuga,fara sa privim in spate, din frica,sau doar din nevoia de nou! Plini de stari confuze, de neprevazut, si lacrimi, dezvoltam un comportament inadecvat pentru cei din jur, dar plin de protectie pentru noi! Suntem judecati, calcati in picioare, rabufnim, injuram, si trecem mai departe! Pentru ce?! Prea multa bataie de cap strica, prea multa speranta te face sa visezi, iar un plus de pesimism, naruie lumea din jurul tau!
Nu inteleg, sincer, cum toata aceasta nebunie ne face sa ne bucuram de succes! De ce unul trebuie sa iasa mereu in fata, sa strige in gura mare, ca e cel mai bun, sau uite ti-am facut-o, te-am dezamagit, asta si incercam, sau imi e frica de mai mult! Suntem inca la perioada de cunoastere, sete mare, si multa lume noua, iar lucrurile ce ne fac bine, si sunt bune, dar ne opresc pe carare, dispar, alungate de noi! M-am aflat in ambele situatii, am facut alegeri de care nu-s mandru, am produs durere,dar am si suferit, am invatat sa fiu egoist,si e al naibii de bine, cand stii ca vrei ceva, reusesti, iar apoi acel ceva iti da lumea peste cap,si-ti naruie totul! Trist! Da trist,dar sunt alegeri pe care le facem voit, ne asumam viitoarele intamplari ce vor urma, din simpla alegere!
Omul cand sufera, e in stare de multe, suporta multe, si dezvolta! Se descatuseaza, arunca masca de zi cu zi, si devine imun! Apoi incepe sa produca suferinta si el, un soi de razbunare, din prostie acuta! Satisfactii temporare ce dispar cat clipesti spre altceva ce iti doresti! Profunzime? Dorinta? Curiozitate?! Curaj?! Valori?
Nu exista, intr-o realitate cruda, le pierdem treptat, si chiar daca vrei sa reusesti prin metoda clasica,a omului bun, nu ai cum, si dezgustul apare! Mandrie?! Hai fugi de aici, orgoliu? cat oceanul de mare?! Dar nevoia ti-l ia , greu, mult prea greu, dar lucrurile marunte fac diferenta! Cat inca mai exista, le numeri pe degete usor usor, exersezi matematica din generala, pana si la supermarket exista computere! 5x5 = 10 nu?!
Natura umana dispera, urla pana raguseste, glasul piere, atunci cand nu obtine ce vrea! Iar acel ce vrea, daca nu depinde doar de el, ci terte persoane, totul se reduce a distruge treptat, sigur, acea persoana ce ii sta in cale, sau chiar daca ii place, nu ar recunoaste, nu ar dezvalui un adevar ce l-ar lasa vulnerabil, si calca...atat de apasat,incat urmele se vor vedea si azi! Ne amagim singuri, o mica concluzie, ne dorim cat mai multe, realizam prea putine, si traim in trecut, in acele clipe cand eram protejati, si spatiul era asa de confortabil, incat dormeai linistit, fara o grija a zilei de maine! Prezentul devine o activitate banala, plina de rutina, iar viitorul cat mai sumbru, devine neclar!

duminică, 25 octombrie 2009

Fear in my smile

Respir, invat, si invat! Privesc in ansamblu si zambesc,dar oarecum cu frica! Imi e frica! Nu de intuneric, si nici de serpi, sau alte animale degustatoare! Ci doar de mine....de persoana mea, de cei din jur! Nu vreau sa gresesc, dar nici nu vreau un plan, vreau sa renunt la indiferenta, dar cand o fac ma simt vulnerabil! Sa ramana oare un risc,ce merita asumat?!
Imi place ce gasesc in mine, ce vad in mine, redescopar o parte ce pierise in trecut,in suferinta, durere, si aceeasi indiferenta! Las de o parte scutul rece, dar repede imi readuc aminte de lectiile primite de la viata, si revin! Un joc continuu, azi asa,maine invers, si sincer dupa mult timp,nu stiu ce e bine! Ca-s multe in neregula, e partea a 2, cu mine, viitorul meu, cu a face ceva sa-mi placa, gen job, etc, dar daca am gasit "ceva" ce incepe sa-mi placa?!
Un aer nou, proaspat isi face loc, ma pune in dificultate, ma scoate din minti, cand nu iese cum vreau eu, ma intimideaza, si in acelasi timp ma sperie! In bine, sa specific,dar imi e bine! Uff...!
Pentru prima oara in viata mea, am fost intimidat,nu stiu sa o iau de bine?! Joc de cuvinte, priviri patrunzatoare, zambet ganditor, si teama in suflet!
Nu stiu ce sa spun, sa fac, ci doar traiesc fiecare clipa, trag aer in piept regulat, si ma port cat mai natural, cat mai Andu, invat sa fiu iar eu, sau mai bine spus,sa ma adaptez din mers, sa redescopar, sau sa descopar, sa ma las cunoscut,fara sa ma feresc,ci doar zambind! Dar nu e usor deloc, e chiar greu! Trecutul isi spune amprenta, chiar si greselile facute atunci, dar poate cu un scop, pentru ziua de azi, imi provoaca frica! Am facut un update softului din creier, suflet, mai organizat, mai lipsit de incertitudine, mai bun, parerea mea, dar sunt unele lucruri ce reapar, alea bune, vreau sa cred,si ce a fost si ce am considerat prost,si erau multe, chiar copilaroase, am apasat delete cu convingere!
Invat, o noua lectie, si totusi veche, imi doresc, sa fie bine! Las neprevazutul sa-si arunce tentaculele, sa ma gadile usor,incat sa zambesc si fara frica!

joi, 22 octombrie 2009

Haos

Alegeri nebune, situatii extreme, durere si lacrimi, zambete si fericire, stari profunde, toate se produc la nivelul de perceptie al oamenilor! Vrem sa privim durere, asta primim, gandim pozitiv si deja schimbam radical momentul, si alergam neobositi dupa lucruri trecatoare! Realitatea e un haos uneori, o teorie ascunsa in inceputuri, atunci cand oamenii desluseau ideea de a vorbi, gandi, exprima stari!
Mereu punem intrebari! Ne pricepem la asta cel mai bine,dar cand trebuie sa oferim raspunsuri ne schimbam, balbaim vorbe, voce tremuranda, nu e usor sa dai din casa, nu e usor sa fii sigur pe tine, si plus, mereu exista frica de esec! Chiar daca o negi, ea ramane acolo ascunsa si la timpul oportun, iti bate la usa! Adevarul sau minciuna?! Redau raspunsuri! Corecte sau nu?! Bine pentru tine, rau pentru altii, chiar si invers, atunci realizezi partea cu cine suna la usa! De ce sa nu fim noi, asa cum suntem, de ce sa ne ascundem in fata mastilor numite chipuri abatute, cand putem sa o luam cu inceputul, si asta a fi corecti fata de noi, apoi usor fata de restul! Ne complicam singuri, stiu, mereu o facem, dar gustul e mai suav, mirosul succesului te poarta pe valuri in larg, plutesti, calci, fara sa dai din maini, si fara riscul de a ramane fara aer,scufundat in marea spatioasa! O mica aluzie....
Vrem totul sa iasa dupa noi, succes dupa succes, situatii convenabile, si atunci unde ar mai fi farmecul unui castig?! Obisnuiti cu ele, ne plictisim, apare acea stare lipsita de chef, deci nici asa nu e bine?! Ciudat?! Asa spuneam si eu! Facem planuri, si cautam in ele dorinta ascunsa din suflet, buf, c doare contactul cu trezitul la realitate, hai sa nu mai visam, chiar daca ne zbatem, reusim sau nu, dar de ce atat consum de nervi?! Si nici nu se regenereaza neuronii!
Haos se voteaza?! Trafic infernal, galagie aspra, imagini aleatorii, muzica buna, povesti nescrise, unele se scriu exact in acest moment,idei si jocuri stupide, chiar stari confuze din suflet, ce ne fac viata un chin, mici indecizii,ce se dezvolta cu fiecare tic si tac, pana cand ne saturam si acceptam totul asa cum vine! Shi nu cum vine dupa noi, ci din jocul de interactiuni universale, inglobate in viata de zi cu zi, noi ne aflam fix in mijloc, un strop de acolo,putin si de dincolo, culegem roadele, sau uneori ele ne culeg pe noi,de pe carari pierdute in noapte!
Si simti nevoia de liniste in tot acest peisaj, sa pui in echilibru, sa vezi ce-ti place, ce face diferenta, ce conteaza, si cand nu gasesti ceea ce vrei, se complica, si pierzi incredere, pierzi luciditate, si doar pahare goale pe mese intinse! Dar nu e asa, pana si acele clipe dureroase, sunt lucide! Te cunosti pe tine, testezi limitele, chiar daca spui ca nu ai,te uimesti, si ridici privirea, mergand mai departe, mereu exista o solutie, doar sa vrei sa-i faci cu mana, sa o apuci de picior, si sa-i rezolvi misterul! Caramida cu caramida, pornesti de jos, azi una,maine alta, pana cand zidesti in jur un mic zid,impenetrabil, iar tot ce pana ieri te afecta, azi au devenit doar simple furnicaturi in talpa, te fac sa razi, si scarpini apasat!
Oferim lucruri, sau primim, un lucru aleatoriu in univers, nu stim momentul, dar impactul e altul, modificand pana si cele mai mici clipe, invatam, gresim, si profitam, cu zambetul pe buze vrem! Eu azi vreau un kinder,e un inceput!Voi?

duminică, 18 octombrie 2009

.........

Punct si de la capat?! Un punct pe cer?! Un punct albastru pe foaia alba? Un punct rosu pe omatul rece? Un punct....ai prins ideea, multe puncte adunate, redau diferite forme si culori! De ce un punct?! Mi-am aruncat ochii, plictisit de vremea de afara, pe articolele vechi,le pot spune asa?! Sau starilor din trecut? revenind, am gasit o multime de puncte, printre cuvintele alese din titlu, printre randurile salbatice pline de emotie, sa nu mai vorbesc dupa fiecare propozitie, fraza, ca semn de punctuatie!
Ne lovim de puncte zilnic, la fiecare pas, in orice moment, dar preferam intregul, notiunea aceea plina de continut, de forma, o linie cate puncte are?! Cate vrem nu?! Din linii construim case, cladim drumuri, chiar si vise, le intersectam si la rascruce apar dilemele! Un semn de intrebare cu un mic punct in coada? Ups!
Insiruire de puncte lasa loc de interpretare, sau defineste un mister, dar eu am abuzat la extrem de ele,si incerc sa inteleg de ce! Primele fragmente redate aveau foarte multe puncte printre randuri, eram la inceput, nu stiam ce inseamna sa scrii, nu stiam de ce sunt in stare, nu ca acum as stii foarte bine,dar am pornit pe un drum, si se fac aproape 2 ani! E o mare diferenta, erau pline de sentimente emotie, dar si foarte multe lacune, acum recitindu-le nu-mi plac! Sunt eu prea aspru cu mine,dar asa e! Cu timpul le-am eliminat,un gest reflex probabil! Si nu stiu cati au observat, dar in titluri punctele predomina! Releva oare sentimentul de goliciune? Sau nu, nu imi gasesc cuvintele la ora asta, loc de interpretare, sau doar puncte simple! Un cod morse pe care nici eu nu-l inteleg! Azi m-am hotarat sa nu-l mai accept asa, ci sa elucidez misterul! Rascolind prin ganduri, pauza, umbland prin suflet la fel, iar prin blog, am observat cum se raresc punctele, mai ales in ultima luna, in ultimul timp,si unele articole chiar imi plac, am ajuns sa fiu eu multumit, spre mirarea mea, sa le citesc in noapte, si sa ma intreb,daca eu am scris? Pot eu oare asa?! Uite....ca s-a putut, nu-s nici scriitor, nici poet, sunt doar eu! Astern cuvinte in noapte, scrijelesc prin realitate, si redau subiectiv,uneori si obiectiv, ce vad! Intr-o continua schimbare, perceptia se joaca, de la copilul cretin si lipsit de idei, la omul de azi, matur si calit!

vineri, 16 octombrie 2009

Ieri/Azi

Recitind texte prafuite din trecut, aruncand o privire spre omul de Ieri, dintr-un timp uitat, raman degustat! Poate sunt prea dur, sau doar realizez ce prost am fost, chiar orb! Nu regret momentele,dar aveam nevoie de o caramida sa ma trezeasca la realitate! Nu ca nu as fi avut picioarele pe pamant, dar era nevoia de o schimbare, una ce s-a produs treptat, cizelat cu fiecare zi ce se scurgea, si m-a facut ceea ce sunt Azi!
Un copil ieri, un adult azi! O trecere ce multi o evita, o amana, dar e inevitabila! Acea inocenta infantila se naruie, realitatea te face sa vezi lucrurile altfel, mai clar, mai la obiect, si transformi figura aceea dragalasa, intr-una posaca si lovita de griji! Apar si grijile azi, candva nici nu stiam cum se definesc! Lumea de poveste, de basm, se schimba in blocuri gri, piete aglomerate, probleme si dileme existentiale!
Si tot acest drum, a fost cat se poate de anevoios, noroi, ploaie,frig, durere, lacrimi, frica , nou , rutina, dragoste, tristete, complacere , simpatie, fericire, stari ce se anuleaza reciproc, ieri jos, azi pe culmi inalte, si al naibii de greu! Nimic nu e usor, dar aveam nevoie de unele lucruri! Chiar si de durere! De ce?! Azi poti da in mine pana nu mai poti, la figurat vorbind, ca ma lasa rece! Ieri ma consumam! Imi pasa prea mult, desi nu merita, azi nu-mi pasa chiar daca merita! Indiferenta cruda, plus un egoism rebel, solutie de reusita! Si da, dispar in anumite situatii, cand stiu ce vreau, si am ce-mi place, ma deschid usor, rasar si zambesc, mai arunc si priviri urate,sa fie dificil si pentru mine!
M-am lovit de cateva secvente a unui film bun, si revedeam gesturi disperate, stupide, chiar cretine! Nu stiu de ce barbatii fac lucruri de genul, din duritatea notorie pe care o afiseaza in public, omul slab din spatele cortinei! Sa va explic...toate trec! In timp! Rabdare si vointa! Iar raul se transforma in bine, oricat de cliseu ar suna! Pe moment disperi, dar in jur totul se dezvolta cu repeziciune, si ajungi pe plus cu increderea in tine, iar de acolo un pas pana la vindecare! Pete raman, urme adanci, dar uiti de ele, si rar, amintiri circula prin minte, si vezi omul de atunci, si ramai mut! Eu?! Eu puteam sa fac asa ceva?! Cum am putut?! Chiar merita?! De ce am reactionat asa?! Pentru ca asa ai vrut.....remember?! Asa ai simtit?! E suficient! Dar azi?! Ai mai face la fel?! Si raspund clar nu?! Pana cand?! Pana data viitoare?! Dar ceva e schimbat! Tu! Reactionezi altfel, privesti altfel, iti doresti altceva! E bine, e rau, dar nu mai conteaza, tu incepi sa devii multumit, sa-ti placa de tine, refuzi, spui nu rastit si sigur!
Diferente?! Multe! Noutati putine! Ieri eram mai prost, azi un strop mai bun, maine nu stiu cum, dar greselile se repara, inveti si le consumi, nu sunt un delicioase, dar sunt necesare,incat vei continua sa faci greseli, sa ai o judecata intunecata uneori, dar conteaza sa vrei sa schimbi totul! Sa iti asterni capul pe perna, si sa zambesti multumit! Nu totul se rezuma la tine, dar ca sa vrei totul, trebuie sa aflii ce vrei, si acel ce vrei, se schimba de la un minut la altul, azi iti e pofta de clatite, maine de ciocolata, dar tu deja format, urcat pe o treapta suficient de mare, ajungi sa ramai la fel,sa nu te mai uimeasca totul, si sa zambesti si cand nu iti e bine! Iar eu Azi zambesc din nenumarate motive....

joi, 15 octombrie 2009

Song of nature

Urlet nebun, dorinta ascunsa, ritm alert, si sunete rebele! Vantul rasuna suspicios, frunzele fosnesc spre deliciul spectatorilor necuvantatori, o pasare isi exerseaza replicile dintr-un copac batran si palid, un caine latra in departare, fad si ragusit, scartait de frane impanzasesc soseaua curbata, si linistea dispare in rasarit! Neatza soare! Zambeste si priveste calm zgomotele impunatoare, indolent nu misca o raza spre pamantul negru, si frigul zambeste semet, face cu ochiul, si abia astepta ocazia de a-si face de cap! Nu se vede, dar se simte, la fel si cu muzica mediului, se aude, si e pretutindeni!
Timp sa-ti faci, sa renunti pentru o clipa la tot ce faci, sa pui pause, sau sa te misti lent, sa inchizi ochii, si sa plutesti lent, pe aripi calde si melodioase! Si le pierzi imediat ce gandurile iti rasar prin minte,nu-ti dau pace, te lovesc si revii la prezent! Incerci iar, dar degeaba, nu mai auzi nimic! Doar lovituri crunte, ce rasuna stupid! Magie sau nu?! Realitate sau doar amintiri ponosite?
Valuri irosite la mal aduc singuratate, nisipul ce suiera prin aer, doar drumuri abatute, iar vantul e un mijlocul de transport in comun,ce nu taxeaza! Si totusi linistea e la ea acasa! Privind in zare, alunecand pe culori, pornesti intr-o simfonie, vise goale, se aseaza cap la cap, si dau sens unei imagini incadrate prin viata, sunete perfide, uneori chiar dulci, dau nuanta, dar si risipesc urmele imaginatiei bogate!
Si scuze....nu am chef de mai mult!

duminică, 11 octombrie 2009

Lucruri simple

E simplu sa respiri, lasi aerul sa patrunda in plamani, il simti asa rece uneori,dar iti face atat de bine! De la aer,pana la apa, lucruri esentiale vietii, mai parcurgem multi pasi, si ne lovim de tot feluri de materiale, pe care nu le observam!
E simplu sa spui nu, sa refuzi tot ce se afla in jur , pe motive stupide, unul ar fi, nu te multumeste, vrei altceva! Mereu vrem mai mult,si putinul din jur ne doboara, si simtim cum ne blocam intr-o stare de rutina, dar pasul pentru mai mult lipseste! Nu din lipsa de vointa, nu din amintiri crunte, ci doar tu te impiedici singur! Privesti in urma, si acuzi, dai vina pe cei din jur, dar vinovatul esti tu! Urasti lumea , locurile dragi, si te simti singur, dar e mai usor sa dai vina pe altii sau altceva,decat sa recunosti greseala! Dar poate acel mai mult, e chiar cat poti tu! Poate e potrivit pentru tine, si nu trebuie sa te dezamageasca ci,doar sa te bucure! Sa te faca sa zambesti in fiecare clipa, sa savurezi lucrurile simple printre care te aflii, si la final, sa te multumeasca totul! Dar e asa greu, ne e asa de frica de tot ce tinde sa ne strice mediul, si linistea, incat ne protejam mai ceva ca durex-ul, si zambetul paleste sub lumina fada a zilei de maine!
Pentru unele lucruri simple e nevoie de sacrificii, de la a renunta la un ultim leu, pana a renunta la tine in dragoste, si atunci cand pierzi acel ceva, pentru care tu erai in stare sa faci tot, incepi sa te urasti, chiar sa le urasti pe ele, ele sexul feminin, si sa te schimbi intr-un misogin convins,sa vezi lumea altfel, chiar egoist! Daca fiecare ar fi doar pentru el, ce s-ar alege de noi?! Faci gesturi, dar nu trebuie sa le si regreti! Cauti scuze, dar mai bine gasesti direct vinovatul! Tu!
Orice urma a ta, orice vorba , poate schimba un drum, si te aseaza pe altul, te pune in contact cu alti oameni, pe unii ii cunosti, pe altii doar ii atingi si le suflii praf magic, le poti da, sau lua speranta, supara sau sa-i faci fericiti, salva chiar din momente critice, si incepi sa te gandesti pe tine cine te ajuta?! De unde atat altruism, chiar se merita oare in aceasta realitate cruda?! Te-ai gandit ca esti ajutat chiar in momentul de fata?! Doamna de la piata iti zambeste, si o faci si u imediat dupa, nu vrei sa fii nepoliticos, unul planteaza o floare, a carui miros iti improspateaza casa, altul gateste si iti satisface stomacul intr-un restaurant, si sunt doar exemple simple, minuscule,ce nu se observa cu ochiul liber, poate nici cu ochelari, ci doar in minte! Poate chiar aceste randuri te fac sa vezi altfel, sa gandesti un strop mai calm, sa zambesti, sau doar sa te lase rece! De tine depinde, dar sunt lucruri simple!
Te ploua, vantul suspina catre tine, freza se prapadeste, sacoul se lipeste de corp, dar continui sa mergi, nu te abati de la drum, vrei cu orice pret sa ajungi la destinatie! E greu sa te bucuri de tot ce-ti sare in cale, e usor sa treci peste momente fermecate, doar inchizand ochii,sau privind in alta parte, si nu are rost sa te chinui singur o viata intreaga, cautand raspunsuri la ce nu ai! Ar fi mai simplu sa te bucuri de ce ai!

vineri, 9 octombrie 2009

Miez de toamna

Parfumul de toamna il simti, te cuprinde, si te binedispune, uneori chiar moleseste, sau te doboara in astenie! Daca iti indrepti privirea, si cauti exact ce vrei, gasesti farmecul! E liniste, soarele zace pe cer, culmea si luna o face, e inca dimineata, fior rece cuprinde trupul dezbracat ca de vara, vantul gadila, se aude intr-o simfonie simpatica, inchizi ochii, si te lasi purtat pe notele muzicale, traiesti si iti place cum o faci! Frunzele se aseaza intr-un covor pufos, zgomotos la o calcare apasata, cald in bataia gingasa a soarelui. Marea singuratica e rasfatata din loc in loc, de turisti intarziati, valurile descanta, marsaluiesc spre desfiintare, la lovirea nisipului fin, iar imaginea asternuta, e gata pentru o poza la minut,de pus in rama! Multi adora marea, magia ei atrage oameni si oameni, ii cuprinde sub mantia ei, si hipnotizeaza, incat an de an, acestia vor revenii sa-si arunce picioarele obosite, in apa rece si "neagra"!

Aleile par ratacite intr-un oras gol, niciun pas de om, niciun caine olog, doar toamna!
Seara se lasa, cu ea vine si tristetea, plictiseala, oboseala de peste zi, si durerea unei rutine banale! Agale, cu motorul razand, te plimbi in cautarea unui loc antrenant, cald, cu ciocolata calda, si muzica buna, dar ai incercat tot, si nimic nu te mai captiveaza!
O noua zi, patura te cuprinde, soarele bate in geam, perna miroase a somn, si cheful de a renunta la pijamale dispare, te simti protejat, si nu vrei sa spui pas ocaziilor ce probabil peste ani, nu vor mai fi! Continui sa fumezi acel moment, sa inspiri aerul nou, ce isi face loc pe langa fereastra slab deschisa! Un mic dejun in pat, un serial cu haz,kinder topit si bun, ceasul iti reaminteste ca e tarziu, dar tot nu ai chef!
Doua stari diferite de a consuma toamna, prima plina de farmec si de mediul din jur, iar a 2 de complacere in situatii de a nu face nimic! Sunt stari ce te invaluie, te urca, ca mai apoi sa te coboare in realitate, sa realizezi diferenta! Sa iti dai seama unde te aflii, ce ai si pe cine poti conta, sa stii ce vrei, dar sa ignori orice tentativa de lupta! Prima iti ofera speranta, iti umple sufletul de parfumul strugurilor copti, ce zac in butoi, greu e culesul, dulce-i vinul! Un efort pentru un produs finit ce tine de cald in iarna geroasa! La fel si in viata, cu mult efort, obtii tot ce-ti doresti, iar cand nu ai ce-ti doresti, recurgi la a 2 varianta, si stai, asteptand, cand culmea, ar trebuii sa faci exact opusul!
Pana atunci, zilele se scurg, iar toamna e cu atat mai aproape de finish, cu cat noi suntem cu atat mai departe de ce vrem!

duminică, 4 octombrie 2009

State of mind...

Ai ceva in suflet,nu-ti da pace, te macina, sfarma orice urma din tine, te schimba, si ramai un trecator la tot ce misca in jur, te abati de la drumul tau, si nu stii ce sa mai faci, unde sa te intrepti?! Ce e acest sentiment zguduitor?! Un strop de DURERE....se manifesta diferit, unii arunca lacrimi, ce uda pamantul, altii zac in ei, se inchid, sau chiar urla,pana ragusesc! Si vrei sa-ti demonstrezi ca esti tare, ca nimic nu te poate afecta, devii indiferent, si mergi inainte, incercand sa uiti, sa elimini acea durere muta, dar nu faci altceva decat sa te minti singur, sa zaci intr-un rau plin de pietre ce continua sa te loveasca, in drumul lor spre albie! Faci vanatai,dar dai din maini, si incerci sa razbati, si o faci, dar ceva acolo ramane la fel, nu se vindeca, doar se uita, si asteapta un mic semn pentru a iesii la aer, sa-si incarce bateriile, apoi este ignorata iar!
Iti vine sa faci orice, dar cheful dispare, te schimbi, uiti ca exista o lume in jurul tau! De la nivelul tau, totul pare inchis, gri, posac, refuzi orice ajutor din exterior, si urla in tine de disperare sufletul! Rautate, chiar si masochism, pornesti pe drumul ce continua pasii pentru un tratament reusit! Asa aduci MANIA! O poti utiliza in liniste,sau aruncand lucruri, o farfurie sparta face bine, o piatra in apa si mai bine, si incepi sa te descarci, usor, e nevoie de timp, cat?! pana cand vei spune tu stop si treci la urmatorul capitol!
Vrei sa iesi in lume, sa cunosti sa reintrii in joc, dar totul s-a miscat cat ai fost plecat cu privirea spre trecut, lumea e intr-o continua miscare,nu sta locului, ca un roi de furnici ce-si pregatesc culcusul pentru iarna! Ai ochii largi deschisi, esti constient si matur, si cauti scuze, unele chiar cretine si simpatice, incat si pe tine te fac sa razi, te compatimesti, te plangi, si te uiti in oglinda! Esti la fel, continutul s-a copt,dar inca nu e pregatit de a fi gustat! Are nevoie sa treaca de FRICA! Sentimentul ce te cuprinde si te nelinisteste, iti face viata grea! Iti e teama sa te urci in masinute? Sa sari in piscina de la 2 metri! Sa alergi pana nu mai poti! Sa nu fii sanatos! Dar cel mai mult, iti e teama de tine, de suferinta! Te-ai saturat de ea! Si nu vrei sa mai prinzi iar mirosul dulce amar, desi te protejezi, uneori chiar prea mult, dar timpul te face sa SPERI!
Incepi sa modifici lucrurile, sa-ti faci un drum, sa continu sa mergi pe el, chiar daca nu e asa cum vrei, si iti doresti ceva nou, incerci sa-l prinzi de coada, sa te zbati pentru el, apoi pentru tine, sa apara o scanteie in ochii tai, si deja cerul prinde alta culoare, ploaia te racoreste si nu te mai uda, mirosul anotimpului cenusiu iti rapeste un zambet, din monocromul de ieri, devii curcubeul de azi!
Pretentios si crud, cauti ce e mai bun, incerci sa culegi florile frumos mirositoare, vrei potrivire, lucruri pentru care merita sa te zbati, si acestea intarzie, te invata sa ai rabdare, desi pe moment vezi doar TRISTETE! Incepi sa te plafonezi iar, sa culegi laurii insuccesului, si uiti ce iti doreai! Dar e trecator, te molipsesti cu FERICIRE! Mirosul sarbatorilor, familia ce iti e alaturi, sansele ce ti se ivesc, profiti de toate, zambesti, razi, te bucuri, ca un copilas ce si-a gasit jucaria, sau si-a primit cadourile de la Mosul cel ager! Nimic nu e mai placut decat acest sentiment de implinire, de farmec, si vraja asternuta peste noapte! Condimente: neprevazut, viata, oameni noi, intamplari, riscuri, si TU!
Ai pornit cu Durerea, te-ai lasat razuit de Manie, ai facut un update pentru Frica, apoi Speranta te-a bagat in priza, Tristetea te-a molipsit,dar Fericirea te-a facut OM! Stari de spirit a unul suflet purtat prin viata, ele te ridica, te coboara, si cand ajungi in varf, trebuie sa te satisfaca momentul, vei calca gresit in timp, apoi iar si iar culegi fericire! Suntem oameni si disperam,cand ceva nu merge, cand nu e la locul lui, ne-a scos din mediul nostru cald si calm,dar toate au un rost, depinde cum vrei sa privesti! Si chiar daca ceva se termina, si inca ti-l doresti, si vei simtii tot ce e mai sus, afla ca altceva incepe! O poveste ce se scrie singura iar si iar......!

Can i ask u out?!

Teama de un refuz te pune in situatia de a elimina aceasta intrebare din vocabular! Un prim pas ce va schimba totul, o prima vorba, sau un simplu gest, te da peste cap, apare frica de respingere, si preferi sa stai in banca ta,e mai sigur! Dar tot singur ramai! Si chiar de e reciproc, si fata de dupa colt, iti arunca priviri patrunzatoare, si mesajul il alungi in timiditate! Macar ai gasit o scuza! Una buna! Dar ea de ce nu poate lua initiativa?! De ce?! Asa sunt fetele, comode, sensibile, il asteapta pe print, pe un cal mare si alb, sa le cucereasca inca de la prima privire, si cu cat se lasa mai greu, cu atat fac mai dulce jocul, sau gustul victoriei! Poate pentru ele, pe baieti ii cam lasa rece, daca nu si indiferenti, acest joc de care-i mai bun, care reuseste sa iasa in fata, fara sa piarda din orgoliu! Acum depinde si de oamenii implicati! Sa nu generalizez!
Tehnologia in dezvoltare duce la pierderea unor moravuri, sau obiceiuri, si usor usor, farmecul dispare, cu un simplu sms, scoti pe cineva la cafea, cu un mesaj p hi5 poti avea id-ul unei persoane, si deja inceri sa o cunosti, dar unde-s biletelele din trecut?! Scrisorile si acordul parintilor?!
O fata sta la masa de langa, priviri se incruciseaza, altul se holbeaza chiar, nu vreau sa generalizez, dar de obicei e baiatul, studiaza in detaliu chipul, gesturi, si realizeaza ca ii place! Pana cand se inverseaza rolurile, si se creeaza acea stare tensionata, unde fiecare asteapta altceva, in afara de o privire! Dar,sucurile din pahar se golesc, poate chiar si cafeaua amaruie, nota vine, ochii inca zboara, si atitudine pauza! Se tot asteapta, dar cu cat amani, cu atat ocazia dispare in trecut, si te dai cu capul de pereti, ai ratat sansa! Si ea gandeste la fel, dar daca iti lasa un numar de telefon, crezi ca-i usoara, daca te saluta, dispare misterul, si se strica un 2 poate potrivit, sau o atractie de moment!
Subtilitatea e un joc abil,fara rezultate uneori, se fac ca ploua,sau chiar nu inteleg, si-ti piere cheful de a mai invita, nu trebuie dat totul din casa, inca de la prima mutare, doar nu vrei sah mat, si out!Apropouri indiscrete, motanul alearga pisica, prinde soarecele si-l face cadou, ce e refuzat mai apoi, motanul canta si-s face de cap, si geamul ii e inchis in fata, ofera o cana de lapte cald, dar laptele e primit, el lasat la usa, si drumul e dur, plin de neprevazut, de situatii spectaculoase! Si tot nu inteleg de ce ne chinuim unii pe altii, de ce alegem complexul, poate din plictiseala, sau vrem mereu altceva pentru noi, dar uneori avem nevoie de cineva,indiferent cat de puternici si singuri suntem!
Nu stiu daca exista un anumit tipar de a invita pe cineva in orash, si nu doar de dragul unei amicitii, nu exista fraza perfecta, ci doar, un simplu buna, poate schimba radical o situatie, si riscul asumat are un gust mai dulce, mai usor de mestecat! In cel mai rau caz, un refuz categoric iti spune exact unde te aflii! Fara sperante, fara regrete, macar am incercat, am vazut daca se merita sau nu! So....can i ask u out?!