joi, 22 octombrie 2009

Haos

Alegeri nebune, situatii extreme, durere si lacrimi, zambete si fericire, stari profunde, toate se produc la nivelul de perceptie al oamenilor! Vrem sa privim durere, asta primim, gandim pozitiv si deja schimbam radical momentul, si alergam neobositi dupa lucruri trecatoare! Realitatea e un haos uneori, o teorie ascunsa in inceputuri, atunci cand oamenii desluseau ideea de a vorbi, gandi, exprima stari!
Mereu punem intrebari! Ne pricepem la asta cel mai bine,dar cand trebuie sa oferim raspunsuri ne schimbam, balbaim vorbe, voce tremuranda, nu e usor sa dai din casa, nu e usor sa fii sigur pe tine, si plus, mereu exista frica de esec! Chiar daca o negi, ea ramane acolo ascunsa si la timpul oportun, iti bate la usa! Adevarul sau minciuna?! Redau raspunsuri! Corecte sau nu?! Bine pentru tine, rau pentru altii, chiar si invers, atunci realizezi partea cu cine suna la usa! De ce sa nu fim noi, asa cum suntem, de ce sa ne ascundem in fata mastilor numite chipuri abatute, cand putem sa o luam cu inceputul, si asta a fi corecti fata de noi, apoi usor fata de restul! Ne complicam singuri, stiu, mereu o facem, dar gustul e mai suav, mirosul succesului te poarta pe valuri in larg, plutesti, calci, fara sa dai din maini, si fara riscul de a ramane fara aer,scufundat in marea spatioasa! O mica aluzie....
Vrem totul sa iasa dupa noi, succes dupa succes, situatii convenabile, si atunci unde ar mai fi farmecul unui castig?! Obisnuiti cu ele, ne plictisim, apare acea stare lipsita de chef, deci nici asa nu e bine?! Ciudat?! Asa spuneam si eu! Facem planuri, si cautam in ele dorinta ascunsa din suflet, buf, c doare contactul cu trezitul la realitate, hai sa nu mai visam, chiar daca ne zbatem, reusim sau nu, dar de ce atat consum de nervi?! Si nici nu se regenereaza neuronii!
Haos se voteaza?! Trafic infernal, galagie aspra, imagini aleatorii, muzica buna, povesti nescrise, unele se scriu exact in acest moment,idei si jocuri stupide, chiar stari confuze din suflet, ce ne fac viata un chin, mici indecizii,ce se dezvolta cu fiecare tic si tac, pana cand ne saturam si acceptam totul asa cum vine! Shi nu cum vine dupa noi, ci din jocul de interactiuni universale, inglobate in viata de zi cu zi, noi ne aflam fix in mijloc, un strop de acolo,putin si de dincolo, culegem roadele, sau uneori ele ne culeg pe noi,de pe carari pierdute in noapte!
Si simti nevoia de liniste in tot acest peisaj, sa pui in echilibru, sa vezi ce-ti place, ce face diferenta, ce conteaza, si cand nu gasesti ceea ce vrei, se complica, si pierzi incredere, pierzi luciditate, si doar pahare goale pe mese intinse! Dar nu e asa, pana si acele clipe dureroase, sunt lucide! Te cunosti pe tine, testezi limitele, chiar daca spui ca nu ai,te uimesti, si ridici privirea, mergand mai departe, mereu exista o solutie, doar sa vrei sa-i faci cu mana, sa o apuci de picior, si sa-i rezolvi misterul! Caramida cu caramida, pornesti de jos, azi una,maine alta, pana cand zidesti in jur un mic zid,impenetrabil, iar tot ce pana ieri te afecta, azi au devenit doar simple furnicaturi in talpa, te fac sa razi, si scarpini apasat!
Oferim lucruri, sau primim, un lucru aleatoriu in univers, nu stim momentul, dar impactul e altul, modificand pana si cele mai mici clipe, invatam, gresim, si profitam, cu zambetul pe buze vrem! Eu azi vreau un kinder,e un inceput!Voi?

0 comentarii: