duminică, 4 octombrie 2009

State of mind...

Ai ceva in suflet,nu-ti da pace, te macina, sfarma orice urma din tine, te schimba, si ramai un trecator la tot ce misca in jur, te abati de la drumul tau, si nu stii ce sa mai faci, unde sa te intrepti?! Ce e acest sentiment zguduitor?! Un strop de DURERE....se manifesta diferit, unii arunca lacrimi, ce uda pamantul, altii zac in ei, se inchid, sau chiar urla,pana ragusesc! Si vrei sa-ti demonstrezi ca esti tare, ca nimic nu te poate afecta, devii indiferent, si mergi inainte, incercand sa uiti, sa elimini acea durere muta, dar nu faci altceva decat sa te minti singur, sa zaci intr-un rau plin de pietre ce continua sa te loveasca, in drumul lor spre albie! Faci vanatai,dar dai din maini, si incerci sa razbati, si o faci, dar ceva acolo ramane la fel, nu se vindeca, doar se uita, si asteapta un mic semn pentru a iesii la aer, sa-si incarce bateriile, apoi este ignorata iar!
Iti vine sa faci orice, dar cheful dispare, te schimbi, uiti ca exista o lume in jurul tau! De la nivelul tau, totul pare inchis, gri, posac, refuzi orice ajutor din exterior, si urla in tine de disperare sufletul! Rautate, chiar si masochism, pornesti pe drumul ce continua pasii pentru un tratament reusit! Asa aduci MANIA! O poti utiliza in liniste,sau aruncand lucruri, o farfurie sparta face bine, o piatra in apa si mai bine, si incepi sa te descarci, usor, e nevoie de timp, cat?! pana cand vei spune tu stop si treci la urmatorul capitol!
Vrei sa iesi in lume, sa cunosti sa reintrii in joc, dar totul s-a miscat cat ai fost plecat cu privirea spre trecut, lumea e intr-o continua miscare,nu sta locului, ca un roi de furnici ce-si pregatesc culcusul pentru iarna! Ai ochii largi deschisi, esti constient si matur, si cauti scuze, unele chiar cretine si simpatice, incat si pe tine te fac sa razi, te compatimesti, te plangi, si te uiti in oglinda! Esti la fel, continutul s-a copt,dar inca nu e pregatit de a fi gustat! Are nevoie sa treaca de FRICA! Sentimentul ce te cuprinde si te nelinisteste, iti face viata grea! Iti e teama sa te urci in masinute? Sa sari in piscina de la 2 metri! Sa alergi pana nu mai poti! Sa nu fii sanatos! Dar cel mai mult, iti e teama de tine, de suferinta! Te-ai saturat de ea! Si nu vrei sa mai prinzi iar mirosul dulce amar, desi te protejezi, uneori chiar prea mult, dar timpul te face sa SPERI!
Incepi sa modifici lucrurile, sa-ti faci un drum, sa continu sa mergi pe el, chiar daca nu e asa cum vrei, si iti doresti ceva nou, incerci sa-l prinzi de coada, sa te zbati pentru el, apoi pentru tine, sa apara o scanteie in ochii tai, si deja cerul prinde alta culoare, ploaia te racoreste si nu te mai uda, mirosul anotimpului cenusiu iti rapeste un zambet, din monocromul de ieri, devii curcubeul de azi!
Pretentios si crud, cauti ce e mai bun, incerci sa culegi florile frumos mirositoare, vrei potrivire, lucruri pentru care merita sa te zbati, si acestea intarzie, te invata sa ai rabdare, desi pe moment vezi doar TRISTETE! Incepi sa te plafonezi iar, sa culegi laurii insuccesului, si uiti ce iti doreai! Dar e trecator, te molipsesti cu FERICIRE! Mirosul sarbatorilor, familia ce iti e alaturi, sansele ce ti se ivesc, profiti de toate, zambesti, razi, te bucuri, ca un copilas ce si-a gasit jucaria, sau si-a primit cadourile de la Mosul cel ager! Nimic nu e mai placut decat acest sentiment de implinire, de farmec, si vraja asternuta peste noapte! Condimente: neprevazut, viata, oameni noi, intamplari, riscuri, si TU!
Ai pornit cu Durerea, te-ai lasat razuit de Manie, ai facut un update pentru Frica, apoi Speranta te-a bagat in priza, Tristetea te-a molipsit,dar Fericirea te-a facut OM! Stari de spirit a unul suflet purtat prin viata, ele te ridica, te coboara, si cand ajungi in varf, trebuie sa te satisfaca momentul, vei calca gresit in timp, apoi iar si iar culegi fericire! Suntem oameni si disperam,cand ceva nu merge, cand nu e la locul lui, ne-a scos din mediul nostru cald si calm,dar toate au un rost, depinde cum vrei sa privesti! Si chiar daca ceva se termina, si inca ti-l doresti, si vei simtii tot ce e mai sus, afla ca altceva incepe! O poveste ce se scrie singura iar si iar......!

3 comentarii:

Gabriela Tardea spunea...

chiar mi-a placut sa citesc articolul. Foarte frumos, plin de sentimente, o lectie :) ... si DA! asa e, una rea, una buna, pornim de la durere, invatam cum sa ii facem fata si reusim sa zambim...pentru noi, pentru altii, pentru ca merita sa ne dam noua o sansa, poate ca viata vrea sa ne invete ceva prin acele experiente triste. Complex si daca citesti cu atentie articolul, cred ca fiecare se regaseste in el ;)... :) success in continuare

miki spunea...

De multe ori si eu am avut tendinta sa pun intrebarea"DE CE?", dar asa cum spui si tu , nimic nu este intamplator.Totul are un rost si pana la urma fiecare eveniment nu este decat o lectie.Important este sa constientizam acest lucru si sa invatam ceva.
Sa ai o saptamana frumoasa!

Brindusa spunea...

Frumos blog, frumos stil. e o placere sa citesc ce scrii. Sper doar ca la frumoasa ta varsta sa iti fi gasit optimismul si setea de viata. Succes si da-i inainte.