joi, 29 octombrie 2009

Uimit,si nu de altii!

Viata te pune in situatii neprevazute, uneori lucrurile nu depind de tine, alteori decizia sta in mainile tale! Nehotararea ramane, indiferent de solutie! Ai o urma pe suflet, o mica pata,ce nu-ti da pace, nu te lasa sa respiri regulat, dureri de cap, si ganduri necurate! Si daca...
Mai simplu ar fi sa decida altcineva pentru tine, tu doar sa accepti situatia, si sa te bucuri sau nu de ea, sa zambesti, sa multumesti, si mai apoi sa te lovesti de alte decizii! Dar pana cand?! Ne lovim de lucruri ce ne plac, le dorim, dar nu le putem avea! Apoi cand reusim intr-un final sa realizam ce ne-am propus, si gustam dulcele amarui, nu mai are farmec! Sau doar ne intrebam, e bun pentru noi?! Ma ajuta? Mai am nevoie de el? Sau e doar orgoliu prostesc!
Trist cand nu stii ce vrei! Cu toti am trecut, cel putin printr-o perioada de genul, daca nu cu sutele! Eu inca trec, in anumite privinte,treptat am realizat ce imi place, ce vreau, dar mai am de pus la punct detalii semnificative, ca totul sa functioneze, gen un ceas elvetian de precizie! Dar cand persoanele din jur nu stiu ce-si doresc, dar tu te aflii prin planurile lor?! Se lovesc de tine, vor sa interactioneze,dar nu stiu cat de bine le faci! Si nici nu mai conteaza.... pana la un punct te afecteaza,sau te afecta, dar cu timpul inveti, ca nu trebuie sa te rogi de nimeni, sa te placa asa cum esti, sau sa ai pretentii exagerate, cand inca nu-ti vezi varful nasului! Uneori refuzi elegant acele planuri, dar cand si tu iti doresti sa te aflii intre ele ce te faci?! Disperi? Stai nelinistit? Sau e doar o situatie de calm, de asteptare nociva, in care esti spectator, dar si actant! Incerci sa influentezi deciziile celuilalt? Sa ii redai gandurile tale, sau ce ai vrea sa faca, si sa-ti vezi doar de interesul tau?! Sau pur si simplu, discret, plasezi cheia, spre elucidarea micului mister?! De obicei, omul are tentatia de a se arunca direct in plasa, fara sa gandeasca, senzatia de a pierde ceva ce e al lui, e distructiva!Si nu accepta sa se recunoasca invins! Orgoliul stupid! Dar experientele din trecut, durerile, starile de zgomot, suferinta, te face mai puternic, incat si tu ramai uimit,de ce poti face! Pentru inceput, inveti sa spui NU! Wow ce usor a fost! 2? Rabdare, cu ea inveti sa ai tactica, sa nu mai pari disperat, sa nu mai existe un capat de lume, si nici sa devii indiferent, redai un aer, cat sa iti si pese, dar nici sa te doboare! 3? Te pui pe primul loc, si stii ce nu iti face bine,dar iti doresti acel ceva! Si analizezi, iar persoanele de langa ce inca sunt indecise, raman acolo,pline de incertitudine! Pe cand, tu stii ce vrei,dar nu mai e capat de tara! Stii ce poti, ce ai! Nu te mai schimbi pentru nimeni, calci pragul,si privesti si spre viitor! 4 Un nu stiu e suficient! Nu vrei sa tragi de acel cineva, si mi se pare normal, daca nu isi da seama de ce are, asta e, poate ii face bine, poate greseste, dar teama ii ramane in suflet! Nu va stii ce e corect?! Pana cand?! Pana cand realizeaza ce a pierdut,sau ce a castigat! Un loz plin de noroc, dar un noroc pe care ti-l faci singur!
Revenind la mine, sa asociez titlul, m-am uimit singur azi! Si sincer, sunt mandru! Nu stiu cum trebuia sa reactionez sau sa fac, dar m-am comportat atat de bine, incat m-a facut sa fiu mandru!Chiar matur in gandire, open mind! Si mi-a placut, desi nu depinde de mine! Si nici nu incerc sa schimb! Sunt spectator si actor, joc pe scena vietii, si imi place! Imi place complexul, si nu ma mai las doborat din nimicuri! As vrea sa explic in detaliu, dar nu pot, nu se cade, si nici nu as stii cum! E o trezire de moment,desi stii ca iti doresti acel ceva! Dar daca el nu te doreste?! Nu il atragi, sau are alte prioritati?! Vrea altceva,dar in acelasi timp te doreste nebun, si ii e frica de tine! Ii e frica de ce poti produce, o furtuna cu scantei, sau un cer senin,plin de siguranta! Si viata merge inainte, si eu vreau sa-mi fac ordine, sa scutur praful, sa arunc cd-urile din trecut, sa asez cursurile, sa-mi fac patul, si sa zambesc fara frica! E greu, dar macar incerc, si voi incerca mereu sa fac sa-mi fie bine! Pana cand? Mereu! Nu mai indur rautati, cand pot da replici dure! Nu mai merg cu jumatati de masura, cand pot avea totul! Nu mai fac multe,dar mai si gresesc, si o spun in gura mare, si poate, trebuie sa reactionez, dar chiar nu conteaza! Voi vedea, iar pana atunci, lustruiesc praful din suflet!

0 comentarii: