miercuri, 25 noiembrie 2009

Future by past

Dimineata, ceasul rasuna impunator in camera ce miroase a somn, inca o zi, te simti obosit, vrei sa lenevesti, nu ai chef, ai vrea sa renunti la tot, si sa zaci in pijamale cu patura pe tine, si soarele sa nu-ti faca cu ochiul! Ceva iti tot lipseste, deja te obisnuisei cu golul ce-l purtai zilnic, dar azi totul difera, pentru ca vrei tu! Analizezi adanc, si privesti in urma, asta ai tot facut in urmatorul an,cinele tale erau compuse din amintiri dulci, pline de cunscut,si nu de nou, un fel de a traii in trecut, unde era cald si bine, zambetul la el acasa, privirea distrasa, si doar pentru ca tu vroiai sa vezi asa! Se numeste suferinta! Si nu una fizica, sau o vanataie, ci inima nu-ti bate dupa cum doresti, ci are un curs de urmat, dictat de ea, senzatia de atasare, iubire, pasiune, sau doar de complacut! Si dureaza....
Tinzi spre perfectiune, asociezi perfectiunea cu o ea, ce ti-a distrus sufletul, iti era prea bine, si te simteai alergand pe nori, dar daca ea nu era potrivita pentru tine?! Daca tu iti doreai o ea asemanatoare, doar pentru sentimentul de siguranta. Multe variabile la mijloc, ideea de dupa furtuna ar fi trebuit sa fie simpla: trait, simtit, invatat, zambet, fericire, lacrimi, durere, si mergi mai departe! Ai trecut prin toate, exceptand ultima parte, e un pas greu, unde curajul si vointa, sunt necesare,nu exista tratament.
Dar azi privesti diferit, renunti la obiceiuri si sentimente de complacere, dai barba jos, o tinuta noua, si te indrepti spre viitor, avand in spate trecutul,nu invers! Sunt lucruri pe care le-ai refuzat sa le vezi! Arunca vederea spre trecut, doar un strop, lasa faptele bune, clipele si zambetul, si intr-un moment de claritate, acea perfectiune dispare, faceai oare ce vrea ea?dar ce vrei tu? Se bucura pentru tine? Sau doar un mic pasager ce ti-a trecut prin viata lasandu-si amprenta crunt? Probabil cauti un raspuns bun, ce nu-ti va lasa un gust amar, dar nu-l gasesti! E prea departe si el, de ce sa nu recunoastem. A fost frumos, mult prea mult, dar nu mai esti orb, si totul pare altfel din exterior nu? Iar asa ai facut si pasul ce mare, ce te-a schimbat, ti-a luat incredere, speranta, si cam tot ce aveai, toate convingerile! Trist, dar lumea nu ramane in loc, asa cum ai ramas tu, ci se misca ca intr-un roi de furnici, pentru a-si asigura hrana si atinge telurile!
Cand te astepti mai putin, cand crezi mai putin, si nu de putine ori te-ai simtit asa, atunci coincidentele apar. Ramane doar sa le vezi, sa actionezi si sa zambesti! Partea grea acum incepe, alergi si tu de nebun, pentru ceva ce vrei tu, dar sa nu faci greseala de a merge pe contrasens, poate esti acuzat de egoism, sau distrugi si u suflete, o stare prin care ai trecut, si o cunosti foarte bine! Oricat de mult urasti acea stare, acea persoana, acel trecut, ai avut nevoie de el, ti-a deschis ochii, te-a facut mai bun, sau ti-a dat experienta, depinde unghiul din care privesti. Iti ramane sa crezi, sa speri, sa vrei mai mult,cu frica de suferinta, cu probleme de incredere, mici greutati, care dispar intr-o clipa, cand vezi un zambet larg, un sarut cu ochii inchisi, si o imbratisare calda. Chiar daca nu stii ce-ti rezerva viitorul, asta nu inseamna sa nu-ti traiesti prezentul nu?!

marți, 24 noiembrie 2009

Mic,si totusi la inaltime!

Inca de mici ne dorim lucruri, de la jucaria vecinului, pana la o viitoare cariera in politie sau medicina,iar pentru acestea e nevoie de munca, efort si rabdare! Chiar tactica, pentru a-ti lua parintii intr-un joc numit dorinta, a-i pacalii si a le intra sub piele, pentru a nu-ti refuza nimic! Dar uneori raspunsul lor e NU! Cunosti dezamagirea inca din inocenta copilarie, dar speranta si nevoia de altceva, iti da incredere, si te formeaza!

Esti mic,si vrei sa fii mare! Sa atingi mai repede starea de maturitate, pentru a obtine chestii, avantaje, ce la 7 ani par imposibile! Dar fiind mare, vrei exact opusul, sa revii la acea varsta lipsita de griji, unde nevoia de joaca si somn, era totul. Unele lucruri se fac pana la o anumita varsta,dar tu ai vrea sa le faci mereu! Sa ramai mereu un copil, sa nu ti se reproseze, dupa o mica cearta ciocolata rezolva boacana, sa alergi pana obosesti, sa rupi pantalonii si sa nu-ti pese, si multe multe altele! Nostalgia anilor ce au trecut, fiecare an, e esential, fieacare perioada iti aduce ceva nou, te schimba,dar iti ia si ceva in schimb! La 4 aveai o privire ce-ti usura drumul, incat nimic nu-ti era refuzat, la 7 incepi scoala, la 8 ai o prima prietena, la 10 schimbi prefixul, 14 buletinul, 18 devii major, 21 esti major in toata lumea, 23 termini facultatea,si uite asa la 25 pornesti un nou drum, la 30 unii au familie, la 40 cuvantul tata te dispera, iar la 50 tragi linie si oare s-a meritat?! 60 devine trist, la 70 chiar o povara, 80 realitatea e altfel, 90 deja intrii in cartea recordurilor, iar mai incolo nu se stie cat apuci. Trepte ce se urca, ar fi fost mai usor invers, sa dai timpul inapoi cand vrei sa schimbi ceva, sa lasi in urma, sa uiti, sau sa te bucuri! Dar nu, un drum ai,si-l trasezi serpuit, prin haz si necaz, prin frig si ploaie, soare si vant, si mereu vrei sa fii in fata,primul,sa-ti oferi tot ce-ti cere inima, sufletul, sau mintea!

Raman amintiri, ce palesc in viitor, ramai tu, ce imbatranesti in timp, si clipele de atunci nu se mai intorc! Intorc cutitul in rana, dar perioada cand tu erai in centrul atentiei, cand toate privirile se indreptau catre tine, si nimic nu mai conta! Erai acolo sus, si te simteai invincibil, acum esti doar jos, intr-o multime de oameni, pierdut in probleme si griji, si cu nimic mai special. Poate o functie, un costum scump, sau doar un zambet te deosebeste, dar nu mai esti in fata tuturor!
Erai mare, si totusi mic, zambeai, visai, iar lumea era a ta,acum doar faci parte din lume, si poate porti o masca, sau esti un robotel, ce da din coate, sa-si faca loc, poate asa, te apropii un pic, de ce-ti doresti!

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Unfinished things

Suntem oameni, iar asta nu ne face perfecti! Avem asteptari, si nu doar de la noi,ci si din jur! De la oamenii ce se perinda in jurul nostru, ce incearca sa ne schimbe un strop mediul in care ne aflam si convietuim, sau doar sa-si spuna cuvantul in incercarea de a ne descoperii!
Chiar si atunci cand suntem puternici, tot slabi ramanem! Mereu va exista ceva sa ne induioseze, sa ne aduca aminte de o parte nu prea fericita: un trecut aspru, o persoana draga, sau doar lucruri care dor! Dar oare prezentul nu e mai important?
Incepem lucruri, si din numarul total, oare cate am terminat? Cate am dus la bun sfarsit, ca mai apoi sa fim multumiti de moment?! Feluri si feluri de oameni, unii cu ambitii enorme, altii doar delasatori, dar intalnim situatii cand suntem pusi intr-o cumpana vaga! Iar atunci, chiar nu mai putem continua, nu ne mai putem mintii, sau doar nervosi pe propria persoana, ca nu e in stare sa-si atinga idealurile. Cautam motive, scuze, dar vinovatul se afla in oglinda! E atat de aproape incat merita una dupa ceafa! Exista si explicatii plauzibile,de ce asa,si nu altfel, dar am putea schimba situatia, cu un mic gest dus pana la capat, sau doar o vorba rostita! Vrem sa o luam de la capat, am renunta la tot, doar pentru a ne fi mai usor, mult mai usor,dar suntem retinuti! Avem si momente placute! Chiar mult mai multe, decat lucrurile incepute,si nesfarsite, dar niciodata nu e prea tarziu pentru a termina, de la o simpla lista din copilarie, de la un vis stupid, pana la un plan elaborat, dar plin de frica! E bine sa si risti, chiar daca ramai cu nimic concret! Incercarea conteaza, chiar daca te lovesti de zidul realitatii!
Prima greseala ar fi trecutul, ezitam din amintiri, din lucruri patite, si dureroase, din esecuri clare, privim adanc, si risipim energie! Frica de a recunoaste greseala? Prea putini mai sunt sinceri, mai ales cu ei, cu restul nici nu mai spun, mastile zilnice, au riduri mincinoase. Apoi de la acel mic moment, incepi sa te complaci, sa decida altii pentru tine, iar cand te hotarasti sa ripostezi, ai uitat cum e sa duci razboiul fara arme! Iar dusmanul te loveste si te aduce de unde ai plecat, nu ai schimbat nimic! Chiar nimic! Renunti? Sau iti pregatesti temele, studiezi tactici de reusita, te zbati, iei suturi in fund, cazi, te ridici?!
Ca de obicei, de tine depinde totul! Si cand multi din jur, iti spun ca in viata nu poti face numai ce iti place, ar trebuii sa-i ignori! Sa le suflii in fata un aer dulce, daca ei nu au reusit, tu de ce sa te complaci ca ei?! De ce sa nu iti urmezi drumul,chiar daca nu stii unde te poarta, facand ce iti place, terminand lucruri incepute, sau incepand lucruri terminandu-le?! E dificil, dar nu si imposibil. Bine acum nu vrei sa muti muntii din loc, sau sa zbori fara aripi, te vei lovii atat de tare, incat nu stiu daca iti revii! Zdrobit e cuvantul bun, pe asfaltul rece si umed, numit viata! Dar cand poti decide tu, fara sa tii cont,dar sa si asculti in acelasi timp, ai fi considerat cu nasul pe sus, si sa faci ceea ce iti doresti,deja ai inceput ceva! E calea ta, plina de mister, de lucruri noi, iar finalul il stabilesti tu, cand pui pauza, privesti in lume, si te declari multumit,seara la culcare!
Eu? Am inceput multe, mult prea multe de cat as putea duce, dar mereu vreau mai mult,si stiu ca pot, doar ca pe drum ma plictisesc, pierd motivatia, sau doar ma complac, ma las purtat in bataia vantului, in loc sa ma opun! Am acceptat multe de la multi, un joc de cuvinte dur, un joc numit viata, si de multe ori, pana si eu am fost dezamagit de mine, pentru ca nu termin ce am inceput! Lene, sictir, durere , trecut, amintiri, si multe lucruri ce se leaga, dar partea buna,exista una, e ca vreau sa incep, sa termin tot, de la texte ratacite prin foldere, la probleme legate de viitor, la fapte simple, parcurgand drumul spre a face mereu ceea ce imi place! Si imi plac multe...

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

302

Durere in mod inconstient!Lovesti in persoane fara sa vrei, doar pentru ca te-ai invatat altfel,si vrei sa-ti fie bine,nu mai faci pe plac,ci doar iti faci pe plac! Redai culori si chiar e bine! Dar dezamagesti....nu ii poti impaca pe toti, o prima lectie invatata!
E crud! Lipsit de gust, si trist! Mici roboti, ce se protejeaza, si cauta sa-si satisfaca dorintele! Noi oamenii! O mica definitie, ce se leaga treptat,daca privim in profunzime! Nu critic pe nimeni in special, ci doar "sistemul"! Carpim suflete, si dezvelim monstrii! Suferinta distruge, dar iti si ofera solutii! Unii prefera dramatismul, altii iau la pumni tot ce prind, iar restul zac scufundati in durere!
Apoi?! Calci usor si nepasator, te plimbi, lovind in stanga, si in dreapta, iti lasi amprenta, trecand mai departe printre suflete pustiite! Al tau e deja empty! Te inveti asa, timpul trece, soarele apune, luna rasare, zilele curg spre o obisnuita plictisitoare!
Gasesti urme din trecut presarate prin minte, ti se face dor, si nu stii ce sa faci, le ignori, sau crezi iar in tine?! Nu ar strica un strop de ajutor,dar de la cine?! Respingi delicat, si chiar strivesti!
Rabdare,un cuvant caruia nu ii mai dai sens, ti se pare stupid,pentru ce? Sa te amagesti cu apa? Sau sa gusti un strop de vin dulce?! Vinul e cu atat mai bun, cu cat se invecheste, ciudat, cum lucrurile bune,vin cu cat astepti mai mult, cu cat iti formezi o noua perspectiva, aflii ce poti si ce ai, si realizezi ce vrei,desi e dificil!
Stari de moment?! Sau lectii de viata?! Oare efortul depus se va concretiza in lucruri simple? In zambete calde, si amintiri placute? Sau doar opusul acru al notiunilor de mai devreme?! Nu stiu! Nici nu vreau! Misterul nu strica, prelungeste savoarea....


P.S Why 302?!?

luni, 9 noiembrie 2009

Tip

O tinuta nepotrivita, pantalonii largi matura asfaltul,un hanorac cu gluga, total nepotrivit pentru frigul de afara, atarna pe corpul plapand! Tinuta total neingrijita, nu aduce pic de respect,ci doar aparente inselatoare! Nu conteaza ca ai un iq prea mare pentru a fi inteles, sau portofelul plin cu carduri, esti doar judecat la prima vedere, apoi ignorat, sau tratat cu rautate!
Uneori, noi singuri afisam o imagine de genul, doar pentru a putea fi lasati in pace, sa nu mai fim in centrul atentiei, ci doar mici obiecte intr-o lume imensa! Esti ceea ce lasi sa se vada! Nu stiu cine a spus citatul, nici nu am dat google sa aflu, de lene, dar in mare se potriveste!
Ai vrut sa pari un nesuferit, ai jignit, ai ironizat, ras sau luat la misto, ai spus un adevar ce nu-si avea locul, sau doar ai mintit pentru a avea cazierul curat! Te-ai jucat cu focul in dragoste, ai umilit, plecat si purtat indiferent, nu ai apreciat, si doar te-ai folosit! Printre randurile de mai sus, se regaseste tiparul nesimtitului!
Dar bunatatea? Rasfatat, ajutat fara sa ceri ceva in schimb, vorbe dulci si pline de calm, rabdare, si multa vointa! Barbatul ideal in pat, cat si in afara lui?! Neah....nu exista, esti doar bun si atat! Stie ca mereu esti acolo, si acolo vei ramane! Dar tu esti impacat cu tine! Tipul fraierului
Rau si bun?! Azi esti, maine pleci, iti bagi piciorul,injuri, si nu privesti la lacrimile din spate, dar revii la sentimente mai bune,iti place drama, si mai ales sa vezi pe cineva cum se roaga de tine! Te joci cu focul, dar cand te arzi, si pierzi controlul incepi sa disperi! E un amestec de tipuri, nu e definit clar,si tocmai poate doar tipul confuz e pe aproape!
In fine, ideea e: oameni si oameni, caractere puternice, sau doar modelino din faina, priviri si sentimente, cu totii suntem diferiti, dar ne asemanam asa mult in suferinta! Ne protejam, si lasam masti de opera, sau teatru, intr-o realitate cruda! Oare pe cine mai poti privii in fatza, si sa-i vezi adevarata poveste, sa crezi ce spune, si sa te simti in siguranta, daca ai renunta la vesmantul ocrotitor?!
Uneori ma mint singur ca las sa se vada ceea ce sunt! Si nu de multe ori chiar am dezvelit magia, dar am momente, cand mijlocul meu de autoprotejare, isi intra in drepturi, si cladeste imagini! Imaginea omului cu barba plictisit, a durului indiferent, a emotionatului, daca nu a si visatorului din poveste! Imaginea de afisat, precum si imaginea de stat in pijamale! Putin diferite,dar in acelasi timp, la radacini sunt doar eu! Depinde cum ma prinzi, de momentul si starea de spirit! Dimineata sunt lenes, seara plictisit, intre ore, plin de entuziasm! Si ma tot invart in jurul unui subiect, si as recunoaste,dar nu! Imaginea de a nu ma amagii cu lucruri, isi spune cuvantul!Dar imaginea in kre ma aflu imi place, are un farmec aparte, si stiu de ce! Iar curiozitatea te roade?! Nu?! Cum putin mister nu strica, poate, in viitorul apropiat, voi revenii cu detalii picante!

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Free smile

Miros de toamna, de vreme mohorata, ploaie rece si stresanta, nori sumbrii si plictisiti, un strop de soare isi arata coltii, dar nu ofera si caldura mult dorita! Aramiu in jur, covorase zgomotoase, vanturi reci,iar pustietatea isi lasa amprenta! Pustie e si speranta, vederea umbrita, dorinte ascunse se naruie pe fundal, iar gol alergi prin peisaje cromate!
Nimic nu e cum vrei, nimic nu-ti face cu ochiul, iti lipsesc atat de multe incat nici nu-ti vezi picioarele ce sunt infipte in noroi, dar culmea, ceva in tine iti da incredere, nu-ti mai ofera speranta, ci doar incredere! In tine, si in ce poti, dar nu ai nicio tragere de inima, peisajul nu-ti ofera acest lucru! Te complaci....acel sentiment inghetat! O zi, doua, daca nu si luni bune, si o asteptare continua, distractie nu?! Plictiseala, si usor uiti, uiti tot ce-ti facea bine, ursuz din fire, faci riduri palide, si durerea creste!
Nu uita! E doar alegerea ta! Tu alegi sa vezi astfel, sa privesti negrul, si nu culoare, sa simti si altceva decat stari nocive! Pana cand?!
Nu exista un tipar gata scris pentru succes, pentru acea stare de bine, sau cum sa treci peste?! Difera de la moment, la situatie, de la un om la altul, si nu poti reda modele, ca altii sa le citeasca, ca mai apoi sa se arunce dupa exemplu! Nici vorba! Pot scrie eu randuri imense in noapte, pot reda stari si emotii, dar nu si sfaturi, nu le stiu pe toate, chiar nu, nu vreau sa le stiu, vreau doar sa invat! Sa toc notiunile iar apoi sa le diger! Sa fumez orice ramasita, si sa ii simt gustul, acru, amar sau dulce! Ma stramb daca nu imi place, sau zambesc daca o ador! Si ador atat de multe lucruri! Iar primul e acel zambet stupid ce se naste, pe strada, mergand prin frunze, sau privind in departare! Exista si motive! Dar nu ele dau sens textului,cine vrea sa priveasca in spate o face, cine nu, trece mai departe! Iar eu zambesc din n motive, maine stau suparat din alte 20, si nici nu conteaza, sunt stari si atat! Important e ca se poate! Se poate sa merg pe aleea plina de copaci imbatraniti, sa privesc spre elevii ce scapa de la scoala, sa arunc un ochisor spre trecut, sa revin in prezent, sa calc pe un nou drum, sa cunosc oameni noi, si sa zambesc cretin! A free smile...no matter what!

miercuri, 4 noiembrie 2009

The rebound

Dragostea....si ar trebuii sa las puncte puncte, ce ne facem cu ea?! Ne lovim la tot pasul, ne prabusim, ne ridicam, si mereu mergem inainte! Dar e dura, atat de dura, incat ne ia totul intr-o clipa, speranta, zambetul, privirea, chiar increderea, incat ne goleste sufletul! Apare intr-o secunda, creste din nimic, iar nimicul acela devine ceva! Un mare nimic, cu multe neintelesuri! Mici concesii, schimbari in viata de singuratic, o chimie inca neelucidata de catre savanti, si sincer nici nu cred ca ii vor gasi substratul, se pierd si ei in sentimentele profunde pe care le nutresc in timp ce respira adanc,privind persoana de langa!
Revenind, la perioada cand dragostea dispare, paleste sub apusul de soare, si noaptea se asterne peste sufletul tau, si ramane acolo o buna perioada de timp, incat uiti ce inseamna a iubii! Se spune ca ai nevoie dupa o dezamagire, de o alta persoana langa, asupra caruia sa-ti reversi amarul, nervii, si sa dezamagesti la propriu, cica ajuta?! Poate, nu spun nu, dar roata se invarte, iar urmarile tale, se leaga de cealalta persoana, si uite asa se produce un joc fara sfarsit! Cauti solutii, nu le gasesti, si timpul trece, ramai un pic invechit, cam greu sa revii in joc, si prea pretentios sa mai accepti multe! Trist nu?!
O actrita cu un zambet magic, chip inocent, dar in acelasi timp doza de nebunie te provoaca sa razi! El putin cam sobru, un bine intruchipat, suferind, cautandu-si drumul prin viata, lovindu-se numai de dezamagiri,si probleme! Ca si noi in viata, alergam ca nebunii la propriu, si la sfarsitul serii, ramanem singur intr-un pat prea mare pentru noi!
2 copii! Unul putin cam cretz,si chiar istet, o ea acida si plina de viata! Combinatia potrivita! El, ea si copiii,plini de intrebari! Situatii neprevazute, momente funny, fraze chiar bune, scrise de nu stiu cine,nu ca ar conta, mereu vedem imaginile, nu si persoanele ce trudesc in spatele filmului! O industrie uriasa, pentru doar 94 de minute! Scene fierbinti, cu patratel portocaliu, situatii jenante, si in final un sentiment de dragoste, urmat de frica! Chiar si o diferenta de varsta, ce sincer nu-si are rostul, dar face totul mai interesant! Ce e sexul?! Un masaj cu sperma! Ups! Sper sa nu citeasca copiii! Rostita din gura unui copil, chiar are farmec!
Iar cum totul nu se rezuma la dragoste, apar si nepotrivirile de caracter, acele mici lucruri pe care le gasesti in celalalt, doar de dragul de a gasi o scuza, o cale de evadare,din ceva ce devine prea serios! Oare de cate ori am facut-o cu totii?! Evident, se poate trece peste,dar sarea si piperul unde ar mai fi?! Dezamagirea reapare cu drepturi depline, iar calatoria continua, nu era momentul inca, si nici nu se stie daca va mai fi, dar lectia invatata?!
Persoanele vin si pleaca, ne schimba viata, devenim mai puternici, uneori mai slabi, mai degustati, dar mereu vrem sentimentul pierdut! Tindem spre perfectiune, dar dragostea nu inseamna deloc asta! Ci doar lucruri marunte facute stupid, situatii jenante, un strop de ceai varsat pe masa, putina miere pe haine, si facem ceai cu miere, le combinam atat de bine, incat la sfarsit privim ca 2 spectatori, in roluri principale! Poze, amintiri, si viitor nou!? Ne legam de tot, dar neprevazutul isi joaca rolul ascuns intr-un colt, si isi dezveleste farmecul, atunci cand te astepti mai putin, cand nu ai nimic, si la propriu nimic, si ai nevoie sa te regasesti!
Finalul?! Il descoperiti singuri! Te uiti in punga ta, numita viata, si vezi ce ai?! Daca nu ai? Vei continua sa cauti, pana cand vei fi multumit, sau stupid te vei scarpina in par, si arunci 2 cuvinte, fara sa-ti dai seama! Iar filmul?! Filmul merita vazut, cu pop corn, un pahar mare de fanta, o perna moale si rece, mai ales cand vantul de afara iti suiera in geam! Ideal in 2, educativ in singuratate, te face sa speri, si sa vrei, dar iti si arata ca poti sa pierzi! Astept impresii....!!

duminică, 1 noiembrie 2009

Aproape 1000

La inceputul lunii trecute,din pura curiozitate, am zis sa fac un test, sa vad ce se intampla cu articolele de pe bloc, daca sunt sau nu citite, daca prind farmec, si inspira! Nu stiu cat inspira, nu stiu cat va plac, desi am primit si comentarii, si spun un multumesc, cu toata caldura din suflet, dar stiu cat de vizionate au fost! Putina matematica, o functie de scadere, si un rezultat uimitor! Sincer, nu ma asteptam! Ma bucura, si ma face sa vreau mai mult, sa pot reda evenimente, fapte, ganduri intr-o maniera cat sa placa publicului larg! Pe mine ma ajuta sa scriu, dar nu mai scriu doar pentru mine, ci si pentru voi!
Intru intr-o lume a cuvintelor, a imaginilor ce vorbesc singure, unde pot simplifica,sau complica, dupa plac, totul! Si nu nascociri, nu politica, desi intr-un singur articol e vorba si despre ea, tin evidenta, nu minciuni, ci doar o realitate cruda, plina de neprevazut, si contraste puternice! Nu a fost o luna bogata in articole,12, 3 pe saptamana, si nici in inspiratie, am trecut de la o stare la alta, am constientizat, am observat, m-am pierdut, am regasit, am scris si am dezvelit idei mixte! Iar 12 articole sa stranga o mie de vizitatori, ma incanta! Nu folosesc articolul acesta, ca un motiv de lauda, sau motive de genul, ci doar pentru a multumii, si a ramane ceva concret, ce-mi spune ca se poate! E o mica pasiune ce prinde culoare, curios, daca pot face din ea si un mod de trai, desi am criticat vehement aceasta ideea candva, si nu stiu ce siguranta ofera, dar merita incercat?!
Am o mica problema, imi place sa motivez persoanele din jur, sa le ofer sperante, idei, chiar sustinere, dar nu ma pot motiva pe mine! Ciudat! Nu stiu sa aplic tactica de invaluire, si sa ma surprind! Vreau sa fac multe, dar nimic concret,inca!
Sper sa fiu la nivelul asteptarilor, sa am sustinerea voastra, si voi incerca sa ofer mai mult,mai bine, mai placut,chiar vast! Iar cand gresesc, pot fi si criticat, mi se pare normal! Ma gandesc ca eram pe punctul de a renunta la scris, iar acum o spun, mare greseala daca mergeam pana la capat, si de obicei chiar merg, dar numarul din titlul imi dovedeste contrariul, ma si ambitioneaza!
Va multumesc inca o data, si ne mai auzim!(990 un numar mai exact).