miercuri, 25 noiembrie 2009

Future by past

Dimineata, ceasul rasuna impunator in camera ce miroase a somn, inca o zi, te simti obosit, vrei sa lenevesti, nu ai chef, ai vrea sa renunti la tot, si sa zaci in pijamale cu patura pe tine, si soarele sa nu-ti faca cu ochiul! Ceva iti tot lipseste, deja te obisnuisei cu golul ce-l purtai zilnic, dar azi totul difera, pentru ca vrei tu! Analizezi adanc, si privesti in urma, asta ai tot facut in urmatorul an,cinele tale erau compuse din amintiri dulci, pline de cunscut,si nu de nou, un fel de a traii in trecut, unde era cald si bine, zambetul la el acasa, privirea distrasa, si doar pentru ca tu vroiai sa vezi asa! Se numeste suferinta! Si nu una fizica, sau o vanataie, ci inima nu-ti bate dupa cum doresti, ci are un curs de urmat, dictat de ea, senzatia de atasare, iubire, pasiune, sau doar de complacut! Si dureaza....
Tinzi spre perfectiune, asociezi perfectiunea cu o ea, ce ti-a distrus sufletul, iti era prea bine, si te simteai alergand pe nori, dar daca ea nu era potrivita pentru tine?! Daca tu iti doreai o ea asemanatoare, doar pentru sentimentul de siguranta. Multe variabile la mijloc, ideea de dupa furtuna ar fi trebuit sa fie simpla: trait, simtit, invatat, zambet, fericire, lacrimi, durere, si mergi mai departe! Ai trecut prin toate, exceptand ultima parte, e un pas greu, unde curajul si vointa, sunt necesare,nu exista tratament.
Dar azi privesti diferit, renunti la obiceiuri si sentimente de complacere, dai barba jos, o tinuta noua, si te indrepti spre viitor, avand in spate trecutul,nu invers! Sunt lucruri pe care le-ai refuzat sa le vezi! Arunca vederea spre trecut, doar un strop, lasa faptele bune, clipele si zambetul, si intr-un moment de claritate, acea perfectiune dispare, faceai oare ce vrea ea?dar ce vrei tu? Se bucura pentru tine? Sau doar un mic pasager ce ti-a trecut prin viata lasandu-si amprenta crunt? Probabil cauti un raspuns bun, ce nu-ti va lasa un gust amar, dar nu-l gasesti! E prea departe si el, de ce sa nu recunoastem. A fost frumos, mult prea mult, dar nu mai esti orb, si totul pare altfel din exterior nu? Iar asa ai facut si pasul ce mare, ce te-a schimbat, ti-a luat incredere, speranta, si cam tot ce aveai, toate convingerile! Trist, dar lumea nu ramane in loc, asa cum ai ramas tu, ci se misca ca intr-un roi de furnici, pentru a-si asigura hrana si atinge telurile!
Cand te astepti mai putin, cand crezi mai putin, si nu de putine ori te-ai simtit asa, atunci coincidentele apar. Ramane doar sa le vezi, sa actionezi si sa zambesti! Partea grea acum incepe, alergi si tu de nebun, pentru ceva ce vrei tu, dar sa nu faci greseala de a merge pe contrasens, poate esti acuzat de egoism, sau distrugi si u suflete, o stare prin care ai trecut, si o cunosti foarte bine! Oricat de mult urasti acea stare, acea persoana, acel trecut, ai avut nevoie de el, ti-a deschis ochii, te-a facut mai bun, sau ti-a dat experienta, depinde unghiul din care privesti. Iti ramane sa crezi, sa speri, sa vrei mai mult,cu frica de suferinta, cu probleme de incredere, mici greutati, care dispar intr-o clipa, cand vezi un zambet larg, un sarut cu ochii inchisi, si o imbratisare calda. Chiar daca nu stii ce-ti rezerva viitorul, asta nu inseamna sa nu-ti traiesti prezentul nu?!

1 comentarii:

Claudia Balan spunea...

Continui sa ma uimesti. Barbati nu gandesc asa, atat de profund. M-am obisnuit sa intru in contact cu oameni superficiali, care traiesc intr-o lume anosta, care se multumesc cu ceea ce au...Tu esti altfel, motiv pentru care te felicit. Te rooooog, scrie mai des pe blog