sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Unfinished things

Suntem oameni, iar asta nu ne face perfecti! Avem asteptari, si nu doar de la noi,ci si din jur! De la oamenii ce se perinda in jurul nostru, ce incearca sa ne schimbe un strop mediul in care ne aflam si convietuim, sau doar sa-si spuna cuvantul in incercarea de a ne descoperii!
Chiar si atunci cand suntem puternici, tot slabi ramanem! Mereu va exista ceva sa ne induioseze, sa ne aduca aminte de o parte nu prea fericita: un trecut aspru, o persoana draga, sau doar lucruri care dor! Dar oare prezentul nu e mai important?
Incepem lucruri, si din numarul total, oare cate am terminat? Cate am dus la bun sfarsit, ca mai apoi sa fim multumiti de moment?! Feluri si feluri de oameni, unii cu ambitii enorme, altii doar delasatori, dar intalnim situatii cand suntem pusi intr-o cumpana vaga! Iar atunci, chiar nu mai putem continua, nu ne mai putem mintii, sau doar nervosi pe propria persoana, ca nu e in stare sa-si atinga idealurile. Cautam motive, scuze, dar vinovatul se afla in oglinda! E atat de aproape incat merita una dupa ceafa! Exista si explicatii plauzibile,de ce asa,si nu altfel, dar am putea schimba situatia, cu un mic gest dus pana la capat, sau doar o vorba rostita! Vrem sa o luam de la capat, am renunta la tot, doar pentru a ne fi mai usor, mult mai usor,dar suntem retinuti! Avem si momente placute! Chiar mult mai multe, decat lucrurile incepute,si nesfarsite, dar niciodata nu e prea tarziu pentru a termina, de la o simpla lista din copilarie, de la un vis stupid, pana la un plan elaborat, dar plin de frica! E bine sa si risti, chiar daca ramai cu nimic concret! Incercarea conteaza, chiar daca te lovesti de zidul realitatii!
Prima greseala ar fi trecutul, ezitam din amintiri, din lucruri patite, si dureroase, din esecuri clare, privim adanc, si risipim energie! Frica de a recunoaste greseala? Prea putini mai sunt sinceri, mai ales cu ei, cu restul nici nu mai spun, mastile zilnice, au riduri mincinoase. Apoi de la acel mic moment, incepi sa te complaci, sa decida altii pentru tine, iar cand te hotarasti sa ripostezi, ai uitat cum e sa duci razboiul fara arme! Iar dusmanul te loveste si te aduce de unde ai plecat, nu ai schimbat nimic! Chiar nimic! Renunti? Sau iti pregatesti temele, studiezi tactici de reusita, te zbati, iei suturi in fund, cazi, te ridici?!
Ca de obicei, de tine depinde totul! Si cand multi din jur, iti spun ca in viata nu poti face numai ce iti place, ar trebuii sa-i ignori! Sa le suflii in fata un aer dulce, daca ei nu au reusit, tu de ce sa te complaci ca ei?! De ce sa nu iti urmezi drumul,chiar daca nu stii unde te poarta, facand ce iti place, terminand lucruri incepute, sau incepand lucruri terminandu-le?! E dificil, dar nu si imposibil. Bine acum nu vrei sa muti muntii din loc, sau sa zbori fara aripi, te vei lovii atat de tare, incat nu stiu daca iti revii! Zdrobit e cuvantul bun, pe asfaltul rece si umed, numit viata! Dar cand poti decide tu, fara sa tii cont,dar sa si asculti in acelasi timp, ai fi considerat cu nasul pe sus, si sa faci ceea ce iti doresti,deja ai inceput ceva! E calea ta, plina de mister, de lucruri noi, iar finalul il stabilesti tu, cand pui pauza, privesti in lume, si te declari multumit,seara la culcare!
Eu? Am inceput multe, mult prea multe de cat as putea duce, dar mereu vreau mai mult,si stiu ca pot, doar ca pe drum ma plictisesc, pierd motivatia, sau doar ma complac, ma las purtat in bataia vantului, in loc sa ma opun! Am acceptat multe de la multi, un joc de cuvinte dur, un joc numit viata, si de multe ori, pana si eu am fost dezamagit de mine, pentru ca nu termin ce am inceput! Lene, sictir, durere , trecut, amintiri, si multe lucruri ce se leaga, dar partea buna,exista una, e ca vreau sa incep, sa termin tot, de la texte ratacite prin foldere, la probleme legate de viitor, la fapte simple, parcurgand drumul spre a face mereu ceea ce imi place! Si imi plac multe...

1 comentarii:

Anne-Mary spunea...

Sunt datoare cu un comment, imi cer scuze pt intarziere...
Din postarile pe care le-am citit imi dai impresia ca esti o pers ce gandeshti cam mult, fiecare detaliu il gandesti,il analizezi…si eu fac asta:P,si uneori nu e prea bine dar, .... Pari a fi una dintre putinele pers ce au mai ramas in parametrii normalului, fara fite si figuri… o pers de gasca, ce a-i ce vb cu… in concl o pers placuta. Esti o pers realista si asta se vede prin ceea ce scri si subiectele alese… cat despre defecte…din postari,mmm.. n-as putea sa comentez nimic, mai ales daca nu cunosc persoana nu-mi permit.ce-mi mai place faptul ca scri exact ce gandesti, fara retineri, o pers ce nu se ascunde dupa un deget;))
As mai vrea sa imi cer scuze ca cu toate ca u mai citeshti blogul meu si-mi lasi commenturi eu....cam pauza, si chiar imi place ceea ce postezi. take care>:D<