luni, 28 decembrie 2009

Why does my heart feel so bad...

Relatii trecute, relatii noi, toate ne fura increderea si o ascund intr-o temnita pierduta, se joaca cu ea,o chinuie, o supune terorii, si parjoleste totul prin suflet. Te schimba radical, iti deschide ochii, privim partea buna, dar pe langa asta iti ia totul. Speranta, inima, zambet, chip, fericire si puterea de a iubii! Un singuratic calare printr-o realitate cruda, purtat spre noi aventuri, dar fara inima, un fel de Piratii din Caraibe, ea, e ascunsa intr-un cufar la capatul lumii, si nimeni din jur nu te poate ajuta, sau refuzi ajutorul. Trecand de la o extrema la alta, de la nostalgie, la durere, te cunosti, iti inveti limite, si inveti ce poti! Si poti rezista la multe, puternic, indiferent, dar esentialul iti lipseste, si alergi dupa el intr-o cursa fara sfarsit. Locul 1? Esti tu pe el, dar alergi singur, de nebun, ai nevoie de competitie, de cineva sa-ti aduca aminte ce inseamna aerul, vantul si apa, sa-ti mangaie chipul, sa-ti sarute buzele si sa te ia in brate la lasarea noptii. Cu totii avem nevoie, mai devreme sau mai tarziu, desi nu recunoastem.
Aceleasi greseli, aceleasi placi, aceeasi frica,ne ascundem dupa degete, intr-o magie a impenetrabilului, si vrem, dar nu putem, sau putem, dar nu depinde de noi, viata e un calvar numit dorinta, pasiune si iubire! La ce se rezuma banii, cand nu poti cumpara decat fericire trecatoare sau dragoste materialista?
Intr-un final gasesti ceea ce cauti, dar nu e ceea ce te asteptai, are defecte, poate remediabile, sau nu, incerci sa schimbi, sa repari, dar nu merge,simti cum tragi si te agati de acel fir de ata, si vezi cum se despica,se subtiaza, si nu stii ce sa faci! Aplici tactica cu indiferenta si fugi, e mai usor, decat sa suferi, sau doar continui sa crezi, sa te minti, orbit de speranta! Oameni buni, sa speram? Ce rost mai are cand e in zadar....?
Nu e bine, oricum am actiona, mereu ce facem nemultumeste persoana de langa, o indepartam, sau o apropiem, dar nu ar recunoaste, ii e frica si ei, suntem niste fricosi intr-o lume imensa, unii recurg la curaj si ies invingatori, alti mor cu el in mana, plecand cu coada intre picioare, si tot asa, o jungla unde animalele salbatice suntem noi, cu nevoile noastre, si problemele cotidiene! Filme, seriale, melodii, toate redau o poveste, incearca sa dezvaluie misterele inimii, si sa acorde o lectie de viata! Dar nu traim in filme, ci noi avem jocul nostru, unul pe muchie de cutit, o prapastie adanca se iveste, cand urcam un munte anevoios, si ce ramane de facut?!
Il iau pe nu stiu in brate, si ignor totul, cu o durere in piept, una stupida, fara motiv, strangand din dinti, si jurand ca data viitoare va fi altfel! Mereu e diferit, dar mereu durerea, teama raman,iar speranta se naruie.
De ce ma simt asa?! Am motivele mele, n la numar, pot lua o hotarare, dar prin defect profesional, asta nu stiu cum se va remedia, indecizia persista! Ma chinui singur, poate am aduce aminte ca acolo undeva in mijloc, putin pe stanga, exista speranta, sentimente si durere, si vreau sa cred, dar uneori nu pot! Nu-mi da voie acea ratiune, si imi e teama ca pierd atat de multe, actionand asa, si im vine sa-mi trag una dupa ceafa, sau o simpla palma, sa-mi vad de prioritatile mele, sa nu ma abat de la drum, lovind in laterale, pentru a-mi face loc!
Mereu asociez melodiile cu starile pe care le consum, iar azi lifehouse broken, revine in prim plan, un vechi post, descrie potrivit acea melancolie perfida. Broken? Candva era usor, atat de simplu, de lipsit de probleme, fara a cauta un scop, doar traind clipa, acum vreau mai mult, iar cu cat anii se duc, o sa vreau mai mult, dar oare o sa vrea cineva mai mult de la mine, incat eu sa vreau de la ea in acelasi timp?! E o stupiditate de intrebare retorica, cunosc raspunsul deja, iar speranta creste, si scade, ca bataia unei inimi la curgerea unei emotii!

duminică, 27 decembrie 2009

Un an(du) nou....

Din clepsidra se scurg zilele anului 2009, incet pornim spre un 2010, un nou asteptat, un nou inevitabil, plin de neprevazut! Cand ceasul ticaie spre ora 00 00 iti revin in minte amintiri ale anului ce tocmai intra in istorie, si incepi sa te vezi in situatii, sa parcurgi un drum, cautand o concluzie.
An bun? Poate, daca nu ar fi existat mici exceptii, probleme ce te-au chinuit profund, ce ti-au mancat zile, si nu te-au lasat sa respiri. Greu? Nimic nu e usor in ziua de azi, satisfactii?! Soiuri de intrebari, dileme, riduri si ganduri nebune! Pentru fiecare totul difera, de la un amanunt mic, pana la omul ce isi asteapta soarta in 2010.
Ajunge! Anul 2009 pentru mine, postul asta e doar al meu, azi sunt egoist! Sa astern mici evenimente, si sa ma analizez singur, sa vad greselile, si sa consum amintirile, sa le las pe o craca, sa culeg roadele.
Artificii, mancare multa, zapaceala si alcool! 2009! Asa am pasit in el, apoi cu o zi de nastere, a 24-a, cu tort si surprize, cu indiferenta si gheata, cu incredere distrusa, cu incapabilitatea de a simtii lucruri uitate, cu un nou Andu, cu privirea ridicata, cu probleme cat casa, dileme epuizabile, nervi si durere! Subit am schimbat foaie, si am inceput curatenia de vara, usor am terminat o facultate, multumit chiar, cu o bucurie imensa, dupa aflarea rezultatului, pe o vreme mohorata, ca si cea de azi! Mi-am demonstrat ca pot, desi m-am complacut, puteam ma mult, dar e prea tarziu. Am inceput sa arunc tot ce nu-mi folosea, idei, ganduri, vorbe, amintiri, am curatat orice colt cu un burete, si am lasat doar un gol, ce astepta sa fie completat! Un 1 mai nebun, nou, o vara incendiara, sa nu exageram, doar potrivita, as fi putut face mai multe, dar m-am complacut.
Am alergat ca nebunul dupa ceva ce nu exista, am dezamagit, dar m-am pus pe primul loc, si a fost al naibii de bine, cam asa a ramas de atunci! Nu e vorba de egoism, ci de a nu mai renunta la mine,pentru nimic si nimeni. Unii au vrut mai mult, eu nu le-am putut oferii, am fugit, sau am spus pas, am provocat ravagii, si am patimit, am profitat, si m-am simtit uzat, am dus distractia la maxim, renuntand la consecinte, clipa, principii schimbate din drum, somn pana seara, munca potrivita, cu gust de vama, concerte noi, si toamna singuratica!
Persoane noi si vechi, revenind in peisaj, plecand la fel de repede,doar pentru ca eu am ales asa, greseala sau nu, m-am bucarat de clipa, toamna calda am simtit-o in fiecare parte a corpului, plimbari nocturne, aer de capitala, stupiditati crude, muzica noua, pe alt ritm.
Multe filme, seriale, conceptii, timp pierdut, km parcursi, si medicamente nocive!
Vindecarea s-a facut intr-un final, de la sufletelul mic si distrus, pana la corpul slabit, iar spre finalul anului m-am pus pe picioare, singur singurel, fara sa cer ajutor, asa din senin, cand m-am saturat de vechiul andu, slab, prost si bun! Am invatat sa spun NU! Si cam Nu a ramas de atunci, orgolios din cale afara,doar de dragul de a face ce vreau, cand vreau, cu cine vreau, dar nu si cu cine trebuie! Dar s-a rezolvat si mica problema!
Cred in mine si in ce pot, am nevoi, dar si probleme minuscule, pe care nu le evit,nu le ignor, dar nu stiu cum sa le rezolv, vreau un job, si nu pe mare, vreau sa ies din criza, si sa fac ce-mi place, prea putini inteleg asta, si stiu nu-s in masura de a ma juca cu oportunitatile ivite, dar cat nu ma atrag?!
In 2009 m-am agatat de trecut mult, refuzand schimbarea, dar nu m-am lasat batut, desi uneori sentimentul de siguranta si complacere au dominat peisajul, am calcat in picioare, si am ajuns aproape de 2010! Asteptari de la noul an?! Poate pentru la anul, pana atunci respir ploaia rece, ma las purtat de vantul inghetat, si calc pe zapada invizibila.
Imi cer scuze persoanelor carora le-am gresit, sau celor cu asteptari mari, dar in primul rand imi cer scuze mie pentru tratamentul la care m-am supus, mintindu-ma singur, si devorand amintiri, doar pentru ca acolo era bine. Am o mie de cuvinte in minte, si nu stiu sa le redau pe toate corect, suficient pentru moment.
Un an nou fericit!
P.S. Blogul a prins culoare in 2009!

vineri, 25 decembrie 2009

Zi de Craciun

Nu ma pricep la urari, sau mesaje de sarbatoare, e foarte usor sa dai un reply sau copy.Un simplu Craciun fericit, rostit din suflet e suficient!

miercuri, 23 decembrie 2009

Poveste de Craciun

Mirosul de cozonac invaluie incaperea, daca inchizi pleoapele, ii simti gustul, putin pufos, nuca crocanta, rahatul dulce, te atrage ca intr-o capcana, cu final fericit. Masa e plina, frigiderul da pe afara, beculetele rasar la geamuri, iar bradul se impune in camera inalta, mireasma lui te duce cu gandul la munte si la zapada!
Colindatorii se vad in departare, isi numara banii,arunca nucile si portocalele, nu-s pe gustul lor, injura batranii ce le ofera 1 leu, si zambesc la 10 lei! Lipseste omatul rece, doar urme noroioase si inghetate ne aduc aminte de albul pur.
Magazine pline, parcari aglomerate, nervi, galagie, cosuri pline si profit in buzunarele intreprinzatorilor, prea mare deranjul, prea multe pregatiri, unde este adevaratul spirit al Craciunului, si nu doar o sarbatoare plina de afaceri?
Priveste in jur, vremuri de criza, vitrine pline, iar economisirea nu se observa in portofel, daca si acum ne limitam, unde mai e farmecul? Si asa suntem o natie limitata...
Vreau farmec, vreau acel special ce reda speranta si bucurie, nu vreau cadouri bogate, nu vreau mancare multa, vreau Craciun! Vreau mirosul de cozonac in vene, vinul rosu fiert, prieteni alaturi si distractie in frig! Vreau sa simt! Insensibil din multe puncte de vedere, nu vreau sa fiu si aici, vreau sa vad bradul asa cum era candva, cu nostalgia diminetii de Craciun, cu alergatul dupa cadouri prin casa! Unele lucruri se pierd in anii ce vin, crestem si lasam in urma multe, preferam prezentul, aruncam amintirile trecutului la gunoi, dar ne detasam cu totul, nu pretuim micile bucurii.
Poveste de Craciun?! O batranica zace in coltul strazii in frig, jumatate adormita, daca nu inghetata, un copil al strazii merge cu colindul pentru o paine, un pensionar isi arunca pensia pe medicamente,iar cumparaturile pentru casa se indeparteaza in pasi de dans, o mama isi poarta copilul spre medic disperata, si multe multe alte exemple,e corect?! Nu! Dar nu ne gandim la restul, cand noi avem problemele noastre, cand suntem loviti de greutati, si lipsiti de speranta.
Sarbatori fericite!

marți, 22 decembrie 2009

Amintiri pe CD

Pregatirile de Craciun includ si o curatenie generala, oboseala si timp pierdut, dar merita osteneala. Altfel il astepti pe Mos. M-am pierdut intr-un morman de cd-uri vechi si prafuite, intr-un munte de amintiri reci si dulci.
Anii au trecut, iar schimbarile se vad pe cd-uri, desi ai totul stocat in memoria principala, partea subiectiva nu te lasa sa vezi modificarile. Nu stiu daca e trist sau doar nostalgie,dar te pune pe ganduri! Acolo in lumea digitala, realitatea se leaga cap la cap, etape ale vietii, distractii trecatoare, prieteni dragi, persoane importante, dragoste si familie, imagini ce vorbesc, iar nevoia de cuvinte expira!
De la pozele colorate, la melodiile vechi si bune, documente, schite, jocuri, lucruri copilaresti, desene, de toate, stupide si interesante! Se leaga intre ele, redau amintiri si clipe, momente strecurate in trecut,emotii, stari diferite, greseli ascunse, dar si mistere faimoase!
Delete pentru cd-uri, nu exista, doar o cutie, unde zboara lin, reflectand lumini albe, lucruri nefolositoare, stricate, dar nimic din ce se vrea uitat! Amintirile se pastreaza pentru stra stra stra stra stra nepoti.
Culmea sunt lucruri ce normal mi-ar lasa un dezgust, si nu e asa, zambesc, rad de fata mea cretina, de intamplarile de atunci, si click mai departe, trecand la urmatoarea! Cunostinte vechi, doar trecatoare, fara sa-si puna amprenta asupra schimbarii mele, altele care m-au ajutat, iar unele care mi-au distrus principii, iar la final, cand trag linie, ies pe plus! De ce asa?! Pentru ca era nevoie de tot, fiecare amanunt, greseala, lovitura a peretelui cu capul, dezamagire, durere, suferinta, toate au cladit o imagine buna de asternut pe ecranul vietii, au si furat idei, credinte, sentimente, emotii, bla bla, si nu conteaza! Strainii din viata mea, sunt destui, candva erau asa de aproape,incredere orbeasca, iar azi, simple persoane de care ma mai leaga o poza, o amintire, sau un imi pare rau.
Colectie impresionanta ce se inmulteste zilnic, curios peste 10 ani la ce numar se va ajunge, la cate informatie acumulata,dar cel mai important, va fi imaginea mea de peste ani, de la copilul mic si dulce, inocent, la tanarul nelinistit, pana la adultul experimentat!

vineri, 18 decembrie 2009

No sense

Fulgii ce roiesc in aer, frigul apasator, vantul ragusit , zapada magica, si-au pierdut din sensuri! Aduceau bucurii, acum doar limitari! Nu-mi place, nu mai miros aer proaspat, nu mai stiu sa ma joc, vreau sanie, vreau bulgari, vreau provocare!
O vad la tot pasul, si nu o apuc de mana, o las sa se indeparteze, iar eu intorc spatele, la asta ma pricep cel mai bine,sa fug de coltul de lume crud! De ce am nevoie?! De mine si de incredere, curaj, si speranta! Cum vremea de afara se schimba, asa am facut si eu, dar nu in bataia vantului, ci a realitatii! Imi e dor de statul in zapada, de fulgii cazuti si gustati, de alergatul cu gatul gol si urechile inghetate, de iarna mirifica, iar acum....
Acum as putea sa imi arunc fundul in zapada, dar nu o fac, din lipsa de curaj, de nebunie sau plictiseala! Am crescut, iar lucrurile simple se uita in grija zilei de maine!
Cuvintele nu au sens asternute pe foaie, nu au logica cand redau ganduri confuze, dar printre randuri se nasc intrebari stupide, iar eu cu multe nevoi!
No sense

joi, 17 decembrie 2009

Dilema

Sa faci sau nu ceea ce-ti place?! Ceea ce simti, ce-ti spune mintea si sufletul, sau sa asculti de cei din jur,au dreptate esti constient, dar nu ti se potriveste, nu e ceea ce-ti doresti, nu te vezi acolo?! Sa le faci lor pe plac? De ce trebuie sa fie asa greu?! De ce totul se rezuma la alegeri ce-ti modifica viitorul, o rascruce ce nu-ti da pace!
Stiu ce vreau de la mine, stiu ce pot, stiu ca m-as descurca si as invata, dar nu ma multumeste! Oare reuseste cineva sa ma inteleaga?! Conteaza ce vreau si eu?! Sunt plusuri si minusuri, le cunosc pe toate, le-am analizat in profunzime, traim in vremuri de criza, e greu, totul difera, dar criza e si in mintea mea! Poate sunt defect, dar daca viata nu-ti ofera situatii bune,te pune sa alegi, si chiar daca gresesti, e greseala ta, regretul tau, iar eu am cateva pareri de rau, pentru ca nu am facut ce am vrut! Am fost lasat sa aleg voalat, doar de suprafata, iar acum acelea s-au intors asupra mea!
Intrebare......sunt bun de reporter?! Cu asta ma confrunt, si imi bat capul de vreo 8 ore, pot sa plec pe drumul asta, si sa-mi pun cuvantul inainte, sau sa fug cat ma tin picioarele spre necunoscut?! Dar ca sa faci ce e mai sus, trebuie sa-ti si placa, sa simti, sa te atraga, iar eu? Eu sunt fix de cealalta parte a prapastiei, iar scara e subreda! Nu imi e frica sa calc, si nici de consecinte! Dar nu vreau sa dezamagesc increderea acordata, nu vreau sa gresesc iar, si vreau sa fac ce-mi place! Multi, si stiu persoane, isi doresc locul acesta!Dar sansa nu le surade, iar eu dau cu piciorul? E corect? Nu! Dar nici sanatos! Imi e greu....m-am saturat sa-i impac pe toti, cand as putea sa ma impac singur?! Dar singur nu ma pot decide! Ceva ce nu-mi place la mine....starea de confuzie,e bine sau rau?! Imi place sau nu?! Ma distruge?!
Chiar va rog sa raspundeti la intrebare, bun sau nu de reporter?!

duminică, 13 decembrie 2009

Vreme rece

Ironic titlul, eu chiar ma asortez cu ea! Frigul de afara ma lasa rece, indiferent si rau! Am un dezgust in seara asta, unul ce persista de foarte mult timp, nu-mi da voie sa mai cred in vorbe false, nu ma lasa sa mai sper, sa visez! Nu ma lasa sa fac nimic! Cand o raza de soare apare ma bucur, cand apar norii devin posac, apoi pe intuneric orb de furie, ciudat mod de a reactiona, fara tipete, lacrimi sau durere, doar gust amar insuportabil.
Zapada se topeste la contactul cu asfaltul umed, la fel si sperantele mele se duc la lovirea crunta de realitate! Lucruri goale, azi am sacul gol, nu e cu cadouri, nu cu cuvinte dulci, nu cu magie, ci privirea se pierde in imensul sacului!
Vantul imi poarta amaraciunea prin lume, si imparte din ea celor doritori, sincer nu as fi asa de darnic, dar macar povara dispare, ma puteti injura,aveti voie!
Mocirla?! O pata ce ramane si dupa aparitia soarelui.
Iar eu....nu inghet, nu tremur, ci intregesc peisajul!

joi, 10 decembrie 2009

Randuri cu suflet

Sunt randuri scrise cu ura, altele din dragoste, sau doar emotii simple ce ma macina uneori, trecand de la o stare la alta, unele chiar scrise din nevoia de a avea ceva pe alb! Unele raman goale pentru mine, altele imi plac, ma impresioneaza si pe mine, ma pot declara multumit. Apoi am rasfoit articolele pustii, alea m-au dezamagit, sunt lipsite de magie, desi ating subiecte de care ne lovim zilnic.
Nu pot scrie mereu din suflet, nu pot face multe din ce as vrea eu sa iasa, poate pentru ca imi doresc prea mult, sau cine stie, nu tind spre perfectiune, dar vreau ce e mai bun, cand stiu ca pot da. Ma intrebam ce articol ma reprezinta si ma rasfata? Iar in fiecare e o parte din mine, una sensibila,alta dura, critica sau simpla, durere sau fericire, zambet si lacrimi, totul porneste de la un simplu cuvant, o idee, sau situatie, iar treptat se dezvolta, creste, iar produsul finit devine public. De ce public? Imi e greu sa raspund, nu de alta,dar nu stiu raspunsul, acum, dupa aproape 2 ani, lucrurile s-au schimbat, au alt sens, si inca incerc sa aflu de ce continui, de ce apar noi si noi articole ce zboara spre voi.
Cert e ca imi plac articolele care vin de la sine, fara efort, fara sa-mi strofoc creierii sa redau imagini. Sunt mai simple, chiar misterioase, si dezvelesc o lume noua, noua si pentru mine, si as vrea sa multumesc! Cui? Voua ca ma cititi, apoi sufletului meu ce are inspiratie in miez de noapte!

miercuri, 9 decembrie 2009

Help what?!

Cand ai nevoie de ajutor strigi sau te lasi purtat de sentimente? Uneori nu e rau sa ceri o mana, sa vorbesti cu cineva, sa golesti tot ce te framanta,dar oamenii sunt prea orgoliosi, sau doar prosti, incat aleg calea dificila! Natura umana e definita de sentimente, prin ele actionam, si ne cladim lumea din jur, si tot cu ele ramanem in singuratatea noastra cand noaptea isi asterne paturica.
Iti urla durerea in tine, dar tu nu misti un deget,si in timp te schimbi, si te inveti sa suporti tot ce te loveste, din exterior,sau interior, privesti lucrurile altfel, si vrei altceva! Iar asta duce la un om lipsit de sentimente, dur, ignorant si plictisit! Nu mai faci gesturi decente, sau fapte concrete, exista un EU in vocabular, si-ti rasuna la orice tentativa de a da o mana de ajutor unei persoane! Cand ai oferit lucruri simple fara a cere ceva in schimb? Cand ai intins degetele spre cineva sa-l scoti din suferinta? Cand ai adus un zambet pe chipul dulce al unei persoane apropiate? Cand ai spus multumesc pentru tot? Cand cand si ce! Apoi un cum...
Nu totul se rezuma la tine, lumea se poate descotorosii de tine intr-o clipa, poti sa fii unic, sa le ai pe toate, dar daca le ai doar pentru tine, unde e farmecul? Ramai cu nimic la sfarsit, dezamagit si regrete profunde. Cu totii am incetat sa ne mai gandim la aproapele de langa, indiferent de persoana, desi, unii chiar se zbat pentru noi, iar noi rasplatim cu indiferenta! Nu-i corect, dar e sanatos, in modul acesta gandim. Iar la orice greseala, bagam placa, suntem simpli oameni.... Nu trebuie sa-i impaci pe toti, in mare tu trebuie sa te impaci cu tine, dar sa nu uiti ca altii au nevoie de ajutorul tau, iar recunostinta vine mai tarziu, cand nici nu te astepti!

luni, 7 decembrie 2009

Your smile

Privesti peste umar, ai o imagine clara a trecutului, si ramai acolo contempland actiunile, consumand amintiri, incercand sa aflii greseala! Parcurgi etape dragi, stai ca un spectator in primul rand, dai din palme si te bucuri, si totusi....e doar o amintire, dar fiorii raman. Emotionat, zambesti, si tinzi sa readuci acele momente in prezent, dar nu mai e la fel. Te-ai schimbat, precum si persoanele implicate, nevoia de altceva te departeaza, scartaie ca o balama neunsa, iar uleiul nu rezolva nimic.
Intiparit in minte ramane un zambet cald, de primavara, placut la vedere, ce dispare la atingere. Ai incercat sa atingi un zambet? Probabil, dar exact atunci l-ai stricat, s-a evaporat in neant sau spre inaltul cerului, zboara fara niciun gand de a revenii, incerci sa-l prinzi, dar nu ai cum, il alergi neobosit, pana cand apune in zare. Un chip fara zambet, e unul trist! O spun cu toata sinceritatea si pasiunea! Acel zambet din memorie, azi te rasfata si-ti reda speranta, ai uitat cum era, ai uitat tot! E doar o gluma, tu oricum te zbengui prin trecut la orice colt si in orice moment al zilei. Te trezesti si fugi repede in oglinda, reproduci zambete, dar toate sunt incolore, nu se aseamana si nici nu rasar. Rasuflii greu, mascat de umbrele trecutului, prezentul joaca feste.
Intr-o simpla zi de iarna parcurgi distante nemarginite, intr-o rutina zilnica, absurda, si nici amintirile nu-ti reinvie dorinta de a zambii,dar dupa un copac un copil rade cu pofta, mama il priveste zambind, isi soarbe pruncul plina de nostalgie, pe strada doi tineri indragostiti zambesc, si nici nu se opresc, iar tu incepi sa crezi in tine, desenand un zambet nou. Realizezi ca difera, pentru ca si tu esti altul, ai alte motive, nimic mai simplu,dar placut. Inveti o lectie despre viata, greutati si realitatea din jur, dar si despre tine: ieri cautai motive, azi nu le ai dar zambesti. Cum e posibil, nu intelegi, si privesti in detaliu,intr-un final renunti, e mai placut sa te bucuri de el!
Zambetul tau nu e ca un rau ce curge necontenit, lovit de interperii si pietre, e doar sensibil, fragil, daca e frig ingheata, ar fi bine, l-ai avea mereu, daca e cald se moleseste, si dispare! Dimineata rasare cu soarele, o noua zi, il amagesti cu un mic dejun, si il alimentezi cu lucruri ce-ti plac, iar seara la culcare adoarme cu tine, dar totul depinde de tine. Pretentios nu? Dificil uneori cand farmecul dispare si nu gasesti motive, scurt cand momentul devine un trecut, si lung cand ai o inima plina!
Your smile can do anything: deschide usi, aduce fericire, indragosteste persoane, reda speranta, si te duce pe culmi de poveste! E al tau si nu ti-l poate fura nimeni, desi multi incearca sa-l doboare, dar le poti da peste nas! Azi esti egoist! Iar zambetul nu-l imparti, il oferi.

Razbunare

Gresim , suferim in tacere, apoi ne ridicam din cenusa! Suntem simplii oameni, cu bune, rele, iar oricat de puternici suntem, avem si slabiciuni, mult prea multe, si chiar atunci cand nu recunoasteam asta, suntem slabi! Se intampla un rau, noi cautam vinovati! Indiferent de situatie, e mai usor sa dai vina pe altcineva, ai constiinta mai impacata, desi uneori esti singurul vinovat.
In jurul nostru exista probleme, foarte multe mai exact, de la sistemul in care ne ducem existenta, pana la sanatate! Ignoram, sau le facem fata, luptam cot la cot, pentru o lume mai buna nu? Suna a cliseu! Ne ascudem cand dam de greu, nu ripostam pentru ca e mai comod asa, si in tot acest timp, cineva lucreaza in secret! In liniste, priveste, analizeaza, si cauta modalitati de iesire, se intensifica din insuccese, dezamagiri, suferinte, pana cand explodeaza! Boooom! E oare vorba de ura?!
Jobul nepotrivit, situatia materiala, vecinul de langa, curtea lui e mai aratoasa, prietenul ce te-a lasat balta, iubita ce ti-a inselat increderea, ti-a luat inima si te-a lasat singur, intru-un cuvant te simti distrus, gol, si negi totul, incerci sa te adaptezi din mers, sa creezi un nou inceput, in care sa-ti fie bine! Dar pana acolo sunt praguri de trecut, intai a trata cauza, a te elibera de toata energia negativa, sa elimini ura acumulata! Nu e usor, dar nici imposibil. Accepti situatia, desi doare, dar inveti, apoi escaladezi munti noi, calci in picioare, si dezamagesti si u, ti-a venit randul sa fii de cealalta parte a baricadei!
Razbunare?! In fiecare gest, vorba, situatie, o regasesti, desi, o renegi. Trebuie sa-i demonstrezi unei persoane ca esti mai bun, sau doar sa iesi in fata, poate roata e rotunda, si ajungand sus, dai peste nas, devii cineva, un nume, iar de pe buzele celor din jur suna altfel, mai melodios, si plin de satisfactie! Ai fost bun, ai luat-o in barba, ai sacrificat convingeri si idealuri, si regreti cu tot trupul, simti cum arde,e orgoliu sau esec? Poti sa fii geniu, sa lovesti in plin, intr-un plan tacticizat, te cronometrezi, si esti atent la detalii, nu vrei sa fii prins pe picior gresit,in trecut te-ai lovit crunt, sau doar un prost ce-si varsa amaraciunea, calcand in picioare inimi. Castigatorul? In niciun caz tu!! Ai satisfactie de moment, sau tot ce ti-ai dorit, dar gustul dispare, si nu mai ai nimic. Ti-ai atins scopul, si cu ce ramai? Un suflet gol ce-si poarta ura in timp. Arma stupidului?
Sunt persoane ce trec prin viata ta, lasand urme, durere, lacrimi, te schimba, dar nu trebuie sa te arunci ca un leu dupa prada, ar fi mai simplu sa-ti accepti greselile, sa dai cu pumnul intr-un sac de box, sau sa plangi pana nu mai poti, ramai cu suspinul si sughitul, dar lipsit de ura, amarat si plin de speranta! Ai castigat potul cel mare, dar altii s-ar putea razbuna pe tine, de tine depinde cum alegi sa te impui, ripostand, sau un imi pare rau, nu trebuia, nu vroiam sa las durere, nici sa distrug, sau sa fac persoanele din jur sa simta aceeasi stare ce m-a sufocat! Cuvintele potrivite de mai sus, si devii pe jumatate iertat. Dar nu poate fi chiar asa, sau cum vrei tu, se complica jocul, devine periculos, si poate te arzi iar,nu-i nimic, un nou inceput se zareste mereu la orizont.

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Un loc numit...

Mister si magie! Un 2 m plini de profunzime! Ceea ce in realitate,rar ai ocazia sa vezi, si asta pentru ca esti prea prost,sau chiar orb sa te bucuri. Un loc aglomerat cu locuri, unul si unul, pasii te poarta linistit pe strazile unde candva se scria istoria, briza marii iti rasfata tenul, vantul cald de primavara incarca bateriile, iar privelistea? Ea te face sa visezi...
Lasi grijile in buzunar, golesti mintea sufocata de viata cotidiana, si ramai mut, respirand regulat, cu un zambet stralucitor, o stare de bine , o stare ce se consuma cu inconstienta, cu muzica fina, in tril de sarbatoare,un moment de bucurie inocenta!
Plictisit in rutina, in drumul spre casa, acelasi drum, de aceleasi cafenele, baruri si peisaje aspre, negi suferinta, si te complaci,desi ai putea sa actionezi! Simplu nu? Orasul e nesuferit, pentru ca tu esti asa! Morocanos , mitocan , si multe altele, e doar inceputul unei lungi liste obosite, pixul nu mai aluneca lin, nu mai reda fidel, ci doar linii si litere oloage exprima pata lasata in suflet, dar nu ii da si sens, ceva nu se leaga! Tu!
Tu, un biet om, intr-o lume vasta, intr-un loc unde farmecul e dupa colt, doar trebuie sa-l apuci de deget, sa dai noroc cu el, si sa-i multumesti! Dar pana acolo, trebuie sa faci un compromis, si nu cu realitatea, cu tine, sa vrei sa schimbi, sa aduci un plus vietii plictisite! Cum?
Paseste pe tomis in jos, gerul te va chinuii un strop, fularul iti va da caldura, priveste in jur, asculta galagia ce se lasa, masinile ce-si consuma drogul numit benzina marsaluiesc spre o noua zi de weekend, iar oamenii blegi, din care inca faci parte! Acum faci pauza si respiri, inchizi ochii, in timp ce mergi,chiar daca te lovesti si unii te fac nebun, iar dupa cateva secunde ridica privirea, si ce vezi?!
Copaci cu mantie de Craciun, beculete, stelute, si curcubeu! Linistea se asterne, si ramai un spectator intr-un cadru de poveste, unde spiritul de sarbatoare iti intra in vene, si iti da speranta, vrei cadouri, zapada si un Mos ce nu exista! Vrei sa privesti altfel, si chiar acum incepi sa o faci! Aerul e proaspat, nu te mai sufoca, vantul iti da culoare in obraji, iar ochii lacrimeaza, e frig, dar nu-l simti aspru, ajungi la mijloc, statui impunatoare, cladiri vechi ce imbina noul, zaresti marea, asculti sunetul naturii,si plutesti! Sentiment ciudat nu?! Dar placut! Incat iti vine sa ramai acolo, dar miroase a ceai, a fructe de padure, si vrei sa te incalzesti. Azi ai schimbat ceva, ramane sa vrei sa persiste, ca un parfum dulce si scump! Doar ca starea nu costa, ci se simte!
Un loc numit......acasa,un loc numit Constanta! Unii tanjesc vara, altii fug iarna, dar tu realizezi ca-ti place,si il adori, te schimbi in acelasi timp cu orasul, cresti si incerci sa-ti lasi amprenta, cat de putin, chiar deloc, dar e al tau, si nimeni nu ti-l ia!

vineri, 4 decembrie 2009

Girls talk

De ce oare fetele merg in grup la baie? De ce au nevoie de zile pline de barfe? Sau girls night?! Intrebari cu raspunsuri multiple,unu ar fi pentru ca e normal, cum noi iesim cu baietii la bere, renumita replica barbateasca si romaneasca,chiar ieftina,apoi se satura sa-si asculte barbatii, prietenii, iubiti, si nu in ultimul rand vor sa se confeseze,sa imparta ce au facut nou,impresii, sau dorinte ascunse, cu acea persoana ce e aproape la bine si la rau!
Lungi discutii, poate chiar interminabile, pentru noi, sincer, fara ofensa, plictisitoare, dupa o zi plina, numai chef de ascultat nu avem,mici exemple: colega de la munca a divortat, unghiile french, coafor time, si multe multe altele! Nu spun ca barbati nu trebuie sa-si asculte consoartele, dar uneori vor prea mult, din lipsa unei persoane de a asculta, sau din plictiseala, sau doar sa discute,si noi le suportam, avem rabdare, dar am vrea sa evadam,doar de ar suna telefonul.
Oare de ce barbatii nu simt nevoia de a-si discuta secretele?
Despre ce vorbesc femeile? Tot! Te uimeste? Dar spun tot! Cum ai fost aseara in pat? Ce i-ai facut,pozitia preferata, chiar si despre orgasmul mult asteptat, ca mai apoi sa inceapa barfa, mereu gasesc ceva nou de dezbatut, despre noua prietena din grup, despre aspectul ei, ca sa nu mai spun discutiile legate despre greutate, cadoul care a dezamagit-o, problemele de comunicare,
si relatii incheiate! Genul feminin stie la ce ma refer.
Dar acum serios, e nevoie sa stie cea mai buna prietena totul?! Ok,erati invatate, dar intimitatea noastra, a barbatilor, oare nu e violata?! Cum sa dau eu ochii cu cea mai buna prietena a ta, ea stiind ce-ti fac eu tie in dormitor?! As putea sa nu ma gandesc la asta,sa trec cu vederea, dar jena ramane.
In plus invidia si orgoliul e mareeeeee! Pot reda si situatii concrete, dar nu am drepturi de autor, dar nu e nevoie, va faceti singure viata complicata, sapati partenera de la munca cu calm si zambetul pe buze, sau aruncati un zvon despre colega de facultate, nu e nevoie de mai mult schimba opiniile, va distrugeti! Cunosc persoane ce se numesc prietene, dar pe partea cealalta, isi infig cutitul in spate!
Noi barbatii ne chinuim sa va intelegem, eu unul asta fac, desi nu reusesc mereu, si accept situatia cum vine, ne scoateti din minti, ne invinuiti, tipati si aruncati cu lucruri in noi, plangeti si va milogiti, suna urat ultimul cuvant, nu aveti chef de multe, dar cand vreti ceva, loviti cu piciorul adanc in podea, si asteptati!( nu generalizez, cazuri si cazuri). Recunoastem greseala, chiar daca nu e a noastra, aveti un stil aparte de a pune problema, cu priviri aspre, si ganduri notorii, si un imi pare rau, va linisteste, calmeaza, va atinge orgoliul! Ne eclipseaza mintea voastra misterioasa, am vrea sa-i aflam secretele, nu mereu, dar ne-ar ajuta sa va intelegem mai bine, si sa nu mai fim criticati in lungile voastre momente de barfa! Cat la suta e critica si cat e lauda intr-o discutie face to face, intre 2 persoane de sex feminin? Raspundeti voi aici, chiar va rog....
Sughitam zilnic, dar nu recunoasteti neam, nevoia voastra de cunoastere e sporita, mai ales la capitolul prietena mea si relatiile ei, adorati, va mirati, wow, cum a putut sa faca asta?nu ma asteptam, lasa-l fata, nu e de tine,desi prostul se zbate sa te faca sa zambesti, si alearga pe jos prin ploaie, usor influentabile, nu jignesc, dar chiar asa se intampla in peste 50 la suta din cazuri! Pentru voi conteaza mai mult ce spun persoanele, decat a voastra parere, sau a persoanei de langa, si desi sunteti un mister profund, recunosc ca aveti o mie de alte calitati, si reusiti sa ne faceti sa zambim! Va acceptam cu sindromul acela pre...., cu acei pitici ce joaca sah in mintea voastra, cu corpul imperfect, si cu chipul dulce, si oricat ne scoateti din minti, mereu noi ne cerem scuze, exceptand cazurile, cand chiar nu e nevoie, sunt multe,plecam capul si mergem inainte langa voi! Dar berea cu baietii, e doar bere, nu si barfa!

joi, 3 decembrie 2009

Scrisoare

Draga Mos Craciun,

Inca de mici suntem invatati sa credem in lucruri ce nu exista,da,stric sperantele copiilor,Mosul e doar o poveste, un pretext pentru a fi cuminte un an intreg, ca mai apoi sa-ti primesti cadoul mult visat! Si e frumos sa astepti, sa te bucuri de acele clipe, sa ramai surprins placut! O intreaga traditie, dar in timp se pierde, cu anii ce vin, mitul mosului pleaca in lumea copiilor, iar tu ramai cu spiritul Craciunului! Farmecul moare, zambetul cretin nu mai e inocent, sclipirea din ochisori paleste, si ai vrea sa crezi, sa fie iar ca inainte!
E bine sa pastrezi acel suflet de copil, acele clipe, sa iesi din rutina, sa faci orice altceva, de la plimbarea prin parc, pana la a te da in leagan, multi chiar o fac, iar restul se pierd in multimea oamenilor mari.
Mos Craciun nu e, nici la Polul Nord, nici in vis, iar spiritul de sarbatoare: bradul verde ce improspateaza casa, masa frumos asternuta, cadourile venite din partea celor dragi,familia alaturi; atenuaeaza golul din suflet! Iar eu azi, vreau altceva, ceva diferit! Nu mai sunt copil, dar macar sa incerc!
Mosule, nu-s mic, si nici cuminte nu stiu cat am fost, m-as trece singur pe lista neascultatorilor, nu-s genul sa asculte si sa se supuna, atat timp cat nu imi convine, de ce sa tac, cand pot riposta?! Specific, atat timp, cat am dreptate! O usa inchisa, se deschide cu perseverenta,nu si cu nesimtire! Nu am fost perfect, poate doar in ochii unora, ci am incercat sa dau tot ce am mai bun, sa fiu corect, si cu un strop de egoism, mi-am cladit o lume, unde ma simt bine! Ma complac usor in situatii, nu vreau mai mult din plictiseala si lipsa de chef, poate chiar dintr-un sictir, suparare, nu stiu cum sa-i spun,si nici nu mai conteaza! Am produs si suferinta, doar pentru ca multi au vrut prea mult de la mine,iar eu nu am putut sa ofer, am incetat sa-i mai impac pe toti,am calcat si in picioare cuvinte, nu si promisiuni, am gresit, dar am recunoscut, si multe multe altele! Dar tu esti Mosul,le stii pe toate, nu ma pot trece singur pe lista celor rai, e o alegere, si nu a mea!
Ce sper sa primesc?! Sa visez? Sa vreau o lume calda, plina de ciocolata si kinder bueno?! Sau doar lucruri concrete? Revin in realitatea cruda, si incerc sa-mi dau seama ce vreau. Material? Multe dulciuri, kider kinder kinder, caprice, si lacta! :X Un job....am nevoie neaparat de unul, nu lovit de val si departe de uscat, nu in singuratate,unul sa imi asigure nevoile, si sa ma invete multe! Un nou inceput intr-o lume mare! Vreau sa o iau asa, sa simt cum noptile pierdute invatand, nu au fost in zadar! Altceva?! Golul l-am umplut singur, mai greu, cu stari stupide, si momente delicate! Vreau un pup, unul dulce, sa-mi spuna Craciun Fericit, sa ma tina de mana! Vreau cadou simplu, atat de simplu incat sa-mi vina bine:)))
Acum serios, in afara de job, nu mai am nevoie, poate un strop de inspiratie, sa fac mai mult,sa astern praful,sa scriu bine, si altceva nou! Lipsesc cateva lucruri, dar usor le asez la locul lor, le dau sens, desi uneori am nevoie de ajutor!
Multumesc ca m-ai ascultat Mosule, si sper ca nu te-am plictisit, iar daca nu poti sa-mi aduci cadoul, o sa fiu dezamagit,dar ma voi zbate singur altfel! Si acum inchei, desi nu mai cred in tine,imi e dor de clipele de magie, dimineata devreme, cand saream sub brad, plin de fericire, curios si neastamparat!Nu mereu am primit ce mi-am dorit,dar orice mic lucru, era primit cu bucurie si zambet! Iar pentru altii,abia astept sa fac eu pe mosul, sa deschid suflete prin lucruri simple, si sa impart voiciune!