marți, 12 ianuarie 2010

The invention of lying

O lume plina de sinceritate, de naivitate si incredere?! Sa mergi la piata, iar cel de langa sa-si spuna parerea despre tine, fara ocolisuri, exact ce ii trece prin minte, chiar daca suna rau, si e deranjant! Sau o prima intalnire, iar fata de langa iti arunca textul, din plictiseala, nu avea cine sa ma scoata din casa. Situatii multiple, dar la baza ar sta adevarul. Distractiv nu?! Sexul nu a fost grozav, mirosi a usturoi, parul tau e oribil, te-ai vopsit? si morcovul are culoarea mai frumoasa! Urat nu?
Naivitatea ar fi o calitate suprema, sa crezi tot ce-ti spune celalalat, sa il privesti mirat, sa nu intelegi subtilitatea, si sa te simti si bine. Nu ar mai exista cuvantul a profita, ci doar situatii reale, ganduri aspre si fapte sincere.
Ai spart o vaza, recunosti, ai injurat, la fel, vrei sa faci sex, spui, simti spui, desi nu e momentul, mergi la medic, iti da vesti proaste, gatesti, si e oribila mancarea. Undeva, pe drumul spre evolutie, omul si-a pierdut din inocenta, iar pentru a-si face loc,pentru a ajunge in varf, a apelat la tertipuri, si uite asa a aparut pe piata minciuna! La inceput a fost amuzant, manipuland persoanele din jur, obtinerea de favoruri, servicii, chiar aruncand cu complimente voalate, dar cu timpul, lucrurile s-au schimbat! A aparut dezamagirea, lipsa de incredere, si durearea! Cum te simti cand stii ca esti mintit?! Mai ales atunci cand esti constient, si luat de fraier?!
Acum omul e o enigma totala, ai vrea sa-l citesti, dar nu-ti poti da seama, se ascunde, isi usureaza situatia sub masti macabre, isi atinge telul calcand in picioare. Iar tu, care abia ai intrat in randul lumii, ramai cu un gust amar, si incepi sa te schimbi, sa devii anost, corupt, si de succes.
Minciuna cu sensuri diferite? De ce mint barbatii?(un mic articol pe un blog) Multe acuze, multe scuze, si idei, din punctul unei femei, iar acum eu o intorc! De ce mint femeile?!
Pentru ca sunt in stare cu zambetul pe buze,sa se gandeasca la altul, pentru ca vor sa ajunga sus, fara efort, si n motive, fraieri suntem noi, ca le acceptam jocurile, si avem incredere in ele! Bine, sentimentele orbesc, dar nu incat sa nu-ti dai seama ca esti jucat pe degete? Apleci privirea in pamant,si te minti singur, o sa fie bine, dar de unde? Lucrurile o iau razna, si ramai pustiit, sufletul gol,iar inima distrusa! Razbunare!!! O dah! Dar nu ajuta! Recurgi la minciunele, te prostesti,o iei pe un drum lung, plictisit de momentul in sine. Vrei mai mult, dar nu ai de unde culege, poate doar minciuni cu zambet.
Nu traim intr-o competitie, nu trebuie sa iesim in evidenta prin minciuni, ci putem sa promovam o lume mai curata, pura, sincera.

1 comentarii:

ANKlina spunea...

Foarte real referitor la minciuna. Cand oare vom invata sa spunem adevarul si sa-l acceptam asa cum este el? Dureros sau nu, macar e adevar...