sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Prea tarziu

Ne lovim de un tarziu necopt, apar probleme ce nu-si au rezolvarea decat in timp, dar rabdarea e pusa pe jar, starea de neliniste se intensifica, iar atunci lovim cu batul in balta. Ne pripim si automat gresim, mergem cu jumatati de masura, sau poate cu un orgoliu dus la exterm, incat la final luam primul perete la tinta si ne lovim cu capul. Si doare al naibii de tare contactul cu suprafata rece numita realitate, pentru ca am fost prea fraieri sa actionam la timpul potrivit.
Suntem oameni, facem diferente si conexiuni, ne legam de momente si amintiri, tragem concluzii,dar mereu actionam prea tarziu! Ne hotaram in ultim moment, iertam la fel, aruncam cuvinte nepotrivite, gesturi in disperare de cauza, si toate se intampla prea tarziu.
Prea tarziu ne trezim dimineata, prea tarziu incepem munca, prea tarziu mergem la culcare! Pierdem clipe pretioase, si tot noi suntem singurii dezamagiti, aveam alte pretentii si asteptari de la persoana noastra! Dar mereu actionam din impuls, nervozitate, sau ura, si nu mai stim sa facem diferenta intre ce e corect,si ce nu.
Prea tarziu deschidem ochii si vedem persoanele din jur, ce si-au pus amprenta asupra destinului nostru, care erau acolo, dar nu si noi pentru ele, prea tarziu ne exprimam in sentimente, si tot atunci ne luptam cu problemele rezolvate. Oamenii vin si pleaca, lasa in urma lor doar urme de pasi, care mai de care mai adanci, iar tarziu avem o sclipire, si incercam sa remediem intamplarea, doar ca.....e tarziu.
E tarziu si acum, noaptea isi ingroapa stelele in bezna, norii plang neincetat, si e prea tarziu pentru regrete.

0 comentarii: