vineri, 15 ianuarie 2010

Primul pas

Inceputul mereu e greu, trebuie tras tare, oboseala, dar azi chiar a fost simplu, fara gol in suflet, fara stres si nervi, doar curatenie in ganduri! Fara listute, fara lucruri puse in balanta, fara efort intelectual am inceput sa caut solutii! Spre mirarea mea, chiar a mers, putin drastic, fara ocolisuri, direct la obiect, am lamurit relatii cu persoane dragi, am explicat, am cerut explicatii, sunt bune pentru a stii unde esti, si am inchis ochii, am intors spatele si am plecat mai departe spre micul meu viitor!
Am acceptat situatia, si intr-un fel chiar suna bine,desi greul abia acum incepe, iar lucrurile de care eu singurel o sa ma lovesc, vor fi dure,nu-mi pasa, pot face fata, si e pentru binele meu,iau in calcul solutia, poate imi va fi pe plac!? Poate!
Nu-mi plac starile de confuzie ce nu depind de mine, oamenii nehotarati ce-si joaca rolul in tacere, ca mai apoi sa revina in prim plan, cand iti e lumea mai draga! NU am de gand sa joc teatru, doar pentru ca imi place drama, jumatatile de masura au fost taiate de pe lista, ca si multe altele. Bun...am pornit la drum eu cu punctele de suspensie, am analizat in esenta ce-mi place, si ca de obicei, ce iti place nu poate fi si pe placul altora, sau invers, si culmea singurel, din geam, privesc orasul cufundat in somn.
Mi-am cerut scuze pentru ca am gresit fata de cateva persoane ce mi-au vrut binele, poate au vrut si mai mult,dar nu le-am facut pe plac,ultima oara cand am verificat, incercam sa-mi fac mie pe plac, dar recunosc am gresit! Iar! Meritati mai mult...nu un om ursuz, plictisit, indiferent, si fara chef.
Usor cheful apare, reinvie, creste, paharul plin, e mai aproape, la gust chiar placut, si increzator in mine, cu o atitudine total pozitiva, incep sa dau din coate! POT! Imi permit! Sunt stapan pe propriul rol, chiar daca altii impun lucruri, daca imi aduc un beneficiu, o sa plec capul, strangand din dinti, si le voi da dreptate!
Vreau sa aduc farmec la tot ce e in jurul meu, un praf de stele magic, dar cu realitate inclusa. Am inceput sa indeplinesc vise, sa-mi redefinesc visele, sa caut solutii, si cam toate astea, imi aduc linistea mult voita,chiar daca e pentru moment!
Pasul 2? prea usor sa-l dezvalui, poate maine, dar trebuie sa aduc un mic retus blogului, sa arunc acea sensibilitate profunda in articole ce ma reprezinta, sa dau o sansa talentului ascuns, daca exista, macar incerc. Imi plac unele articole, punctul de vedere, aranjarea in pagina, mixul de cuvinte, si vreau sa imi placa totul, nu doar de dragul de a fi ceva postat,sau din nevoia de edtare.
Nu stiu multe, dar am de gand sa invat, sa ma documentez, sa citesc pana la epuizare, si sa cladesc raspunsuri in nopti fara somn. Wish me luck!

3 comentarii:

yolanda spunea...

Foarte reusit acest eseu, aceasta "expunere", si, totusi, nu e nimic rau in a iti fi teama, in a regreta sau in a invata oricand, oricum, orice! Eu nu cred in ideea de schimbare radicala a unui om, cred doar in evolutie!

Simion Alexandru spunea...

evolutia e tot o schimbare! Cum ai realizat greselile, incerci sa le indrepti, sa modifici, sa cresti, sa vrei altceva! Cum?! Prin schimbare.
Iar raul apare atunci, cand nu recunosti teama, durerea, regretul, sau nu vrei sa inveti oricand,oricum, orice! Mi-am permis sa te plagiez putin, sper sa nu ma dai in judecata.

Dana spunea...

Intotdeauna roata se intoarce...mergi pe drumul tau si nu regreta nimic..toti gresim, toti iubim, toti suntem parasiti, toti suntem optimisti..cateodata pesimisti dar mergem tot inainte....pt ca nimeni si nimic nu trebuie sa ne doboare!
Frumos..ceea ce ai scris ...sunt convinsa ca fiecare cuvintel a fost scris din suflet si mai ales reprezinta ceea ce ai simtit atunci cand ai scris. De obicei cand te asezi sa scrii...nu iti mai vine sa te opresti...si ai vrea sa cuprinzi absolut tot ceea ce simti...:)