marți, 19 ianuarie 2010

Saniuta vesela

Asteptam cu nerabdare prima zapada, iar la primii fulgi un zambet larg se intiparea pe chip. Noaptea nu vroiam somn, ci priveam fulgii jucausi, si nerabdatori, dimineata, fugeam spre fereastra inghetata. E iarna!!
Hainele groase, fularul colorat si fesul fudul, mereu la partea cu fesul e o problema, il ascundeam de cum ieseam pe usa, iar urechile inghetau,un rosu aprins, o mancarime ciudata imediat cum dadeam de caldura. Dar nu conta, nimic chiar, doar bucuria inocenta, si orele petrecute in zapada! Omuleti de zapada, saniute in trenulet, bulgareala dura, aruncat in zapada si privit cerul inchis, pana cand un parinte striga de nebun, hai in casa,ai inghetat! Haine ude, nasul de ren, sosete pline cu zapada, si prima intrebare...Mai tarziu ma mai lasi afara? Te rooooooog!!! Un mic exemplu din copilaria mea, cand gerul nu era aspru, iar zambetul venea din orice, iar azi, privesc pe geam cum fulgii se alinta in straturi mari de zapada, iar farmecul s-a schimbat! Imi place, recunosc, ador zapada, dar nu ma mai pot bucura de ea, chiar si bulgareala nu mai are sens, desi o plimbare prin neaua pufoasa relaxeaza, si ce e mai trist, generatia ce vine din urma a uitat sa se bucure si ea. Unde e copilaria? In calculatoare, tv si filme? Jocuri cu violenta? Prietenii virtuale si hi5?
Parinti prea ocrotitori, exasperati de gripa, vitamina c si lamaie, grija impinsa la extrem, toate acestea au dus la o strada pustie, intr-o zi cu fulgi fermecati. Gradina e goala, fara oameni de zapada, fara derdelus, iar masinile abia rasar din omat, iar eu ca sa ma bucur putin, pun mana pe lopata si fac drum spre strada necirculata. Obositor, inghetat, dar totusi in zapada!

2 comentarii:

nimeni ;) spunea...

..pana intr-o zi in care stergand cu dosul manecii geamul, iti vezi zambetul cum iti zambeste inapoi .. fastacit si cu urechile rosii (dar nu de frig) .. iti pui acelasi fes intr-o parte.. si geaca care sta exemplar .. arunci o privire misterioasa in oglinda ..si te avanti sub valul de ninsoare - ca doar suntem la mare ;).. iar ea ..care astazi e iarna si copilaria ta.. te ia de mana si te cearta ca ti-ai uitat manusile in casa.. fara sa stie, suparata, ca le-ai lasat sa ii simti caldura.. sub pasii vostri, tristetea se topeste iar trecutul sta pe alb.. de ce sa-ti privesti urmele .. pentru ce sa-ti intorci privirea cand rasul ei de primavara te inconjoara, te saruta si te alinta ..

Christinne L spunea...

Poate ca zapada aceasta imaculata a ramas sa-ti tina treaza in suflet copilaria ta, poate ca nefericirea provenita din regretul ca, acum, in era calculatorului se nasc numai copii batrani te face sa iubesti si mai mult zapada...