duminică, 10 ianuarie 2010

unspoken

Cuvinte nerostite umbla prin ganduri adormite, discutii pierdute in praf, fara rost la momentul actual, dar cu mare importanta atunci! Suntem oameni si ne ascundem dupa chipuri posace, avem nevoie de siguranta, de lucruri concrete pentru a putea spera, pentru a ne produce o lume unde suntem in centrul atentiei, iar cand dam de greu,ne refugiem in trecut, sau in tot ce ne facea bine.
Complicati din fire, greu de citit, dar atat de slabi in comportament, alergam ca nebunii in viata pentru a ne usura munca, dar in acelasi timp aruncam un aer dificil peste noi, si pornim agale. Spre?
Educatie , dragoste, job? Iar lucrurile marunte se pierd, simtim si pierdem, aruncam idei, ne lovim de indiferenta, de persoane dragi, de necunoscuti ce-si imprejmuiesc teritoriul, de timp pierdut, si sentimente profunde! Trairi interioare in contradictoriu, stari critice, actiuni nerabdatoare, dureri ametitoare, fericiri banale, stari de frica, si noi! Om cu om, 2 maini, 2 picioare, si priviri ascunse, difera invelisul, apoi chiar si interiorul, copt sau crud, unii se ridica, merg mai departe, plini de oportunitati, de intamplari fericite, altii zac in noroi si ploaie, si nu e corect, dar norocul ti-l mai faci si singur, asta daca putem da vina pe noroc.
Deschidem o usa, intram plini de curaj, nu privim in jur, incredere in fortele proprii, si cu pasi potriviti ne facem loc, dam din coate, si ajungem unde ne dorim, apoi cu ce ramanem? Treptat dispar lucrurile dorite, unele se realizeaza, altele pleaca singure, in functie de alegerile facute, de prioritati, si stam lipsiti de dorinta, de pasiune, mistuiti de un foc puternic in bataie vantului cald de vara. Inchidem usa, nu privim in urma, doare, desi mai usor ar fi sa acceptam trecutul, chiar daca e stresant, si zambim fad! Jocul s-a terminat, ne abatem de la tot,traind o ceata densa, pana cand intr-o zi descoperit altceva ce ne dorim. O luam de la capat, cu teme bine facute, cu greseli, cu imaginatie noua, si amintiri vechi, mereu putem face ce ne dorim, doar sa avem vointa, putin curaj, si speranta, iar cand nu avem nimic?! Atunci esti un exemplu de asa nu, te privesti in oglinda, si incearca sa-ti spui, eu pot, eu sunt magician! Nu nu! Doar ca poti, e suficient, si cu incredere in tine, caramida cu caramida, vei afla ce iti doresti,si e greu, mai ales cand nu ai nimic.
Un mic nimic e simplu, banal, si trist, dar cand micul creste, atingi un mare nimic! Te intrebi e suficient? Sau se poate mai mult, si se poate cat vrei tu sa te complaci, pana cand spui stop. Vaicareala e buna, o drama ce da bine pe scena, dar in acelasi timp si patetica, poate chiar reusesti sa impresionezi, dar nu iti aducea pacea. Cuvintele nici atat, dar tu, poti incerca, macar incercarea o ai in maini, poti profita, sau doar astepta sa-ti pice din cer, ceea ce pare cam ireal.
Cuvintele au fost redate, ganduri misterioase inca zac plictisite, dar peisajul difera, nu mai e adormit, si nici banal, ci doar plin de speranta.

0 comentarii: