vineri, 26 februarie 2010

Hand in Hand


E vant, zapada, si gheata! Aluneci usor pe asfaltul degerat, bocancii de firma nu fac fata, si disperarea se citeste pe chipul tau, prapastia e aproape, iar tu te indrepti spre ea. Arunci in graba o mana, poate, poate te-ar ajuta cineva, dar totul e pierdut in noapte. Fulgii cad, orele se scurg incet, si tu, inca patinezi, fara gratie, fara vointa, ci sub semnul soartei. Ai renunta la orice pentru un mic ajutor, pentru o oaza de speranta, dar oare nu e prea tarziu?
Suntem dependenti in anumite clipe de o strangere de mana, acele degete firave, ce vin, te cuprind surprinzator, si-ti incalzesc podul palmei, acea senzatie de siguranta, acel moment in care stii ca nu mai esti singur! Singur in fata tuturor! Prinzi curaj, incredere, si ambitie chiar, te motiveaza, zbori spre taramuri nebanuite, incat si tu, ramai uimit de ce poti face, cu 2 maini contopite intr-o uniune potrivita.
Privesti pe strada cum un parinte isi tine protector copilul de manuta, sau un iubit mandru, isi plimba tantos consoarta, sau doar 2 batranei, loviti de timp si greutati, isi fac loc prin lume, legati unul de altul, la bine, si la rau. Sunt doar imagini de care ne lovim zilnic, si pe care evitam sa le observam, sunt atat de aproape, iar noi nu stim sa facem diferenta.
Pana si cei mai indiferenti, sau solitari, au momente, cand simt nevoia de caldura, apropiere, strangere,si ce poate fi mai frumos, decat sa-ti privesti in ochii iubita, strangand-o de mana, atunci cand cele 3 cuvinte mult visate apar( Lets get naked). Starea de negare isi face simtita prezenta, te insori cu cariera, alergi dupa postul mult visat, faci loc prin multime, iar cand satisfactiile apar, tu ramai incomplet, ai pierdut pe drum multe, si uneori e chiar prea tarziu sa mai schimbi din mers, dar nici imposibil. Compromisurile se tot nasc, inca putin, nu strica sacrificiul depus, e doar pentru mine, dar pana cand?! Vor fi toata viata mici cai de mediere, dar trebuie sa faci si diferenta, sa spui nu, azi fac altfel, dar nu stii cand e momentul, cand simti nevoia de acel altceva, iar purtat in voia sortii nu prea poti, nu detii controlul, iar asta te sperie ingrozitor.E comod sa-ti ignori necesitatile, desi suna dur termenul, dat trebuie sa intinzi mana, iar cineva se va gasii sa te ajute, sa-ti dea acel imbold de care ai nevoie, ajutorul si increrea!
E mai placut sa strangi un cordon, la al carui capat se afla un caine? Sau sa simti degetele ce te gadila si-ti dau fiori? Noi ne alegem singuri drumul, si de acolo suntem cuprinsi in mici vartejuri, pline de nou, si vechi, de amintiri ce se scriu, sau poze palide, iar in final cautam o palma, sau doar vrem una dupa ceafa sa ne trezim din visul murdar ar realitatii.

marți, 23 februarie 2010

twisted feelings

Love can't be plan! Poti sa te impotrivesti, sa te zbati, sa spui nu, dar intr-un final te loveste si pe tine, mai devreme, sau mai tarziu, exact cand te astepti mai putin. De la o simpla amicitie, pana la o privire aruncata din mers, situatiile devin complicate, joaca incepe si drumul e neclar.
Love sick! Senzatie de care am vrea sa ne lipsim cu totii, nu e o durere fizica, ci una mai insemnata, neinteleasa uneori, ce se ramifica in toate directiile, iar creierul iti amplifica ideea, nu merita, nu trebuie, dar in stanga se alimenteaza stari si sentimente, incat dau pe afara si te cufunda in moleseala si tristete. Cum explici suferinta din dragoste? Un gol? O stare de apatie? Sau doar lacrimi? Ne manifestam diferit, de la urlete si tigai in cap, pana la usi trantite si somn de voie. Dupa un timp senzatia de dor isi face loc, nevoia de atasare, singuratatea se instaleaza cu un soft gratuit, si petreci momente, revizuind greselile, incercand sa te intelegi, sa-ti vezi greselile, si unde ai dezamagit. Dar nu totul e doar din vina ta, invata sa citesti semnele din jur, si astfel calea se netezeste, iar gustul apar se indulceste un pic.
Intrebarile apar, multe principii se distrug, apar altele noi, dezamagiri profunde, iar tu te razboiesti in sentimente rasucite. Te intrebi daca persoana de langa a avut vreo intentie serioasa? sau doar? Iar daca dragostea te face sa te simti rau.....nu e un capat de lume, ci esti capabil sa simti, sa dezvolti stari, sa fii fericit din lucruri marunte.
Cand gasesti pe cineva, si incepi sa cunosti persoana respectiva, si gasesti lucruri ce iti plac, dar si mici neplaceri, si incepi sa faci compromisuri, sa treci cu vederea, sa asterni o poveste cu happy ending, te-ai saturat de drame, sa ai incredere, si sa vrei mai mult. Exista clipe, cand totul nu se indreapta nicaieri, solutiile nu se vad, iar speranta ta se dilueaza in realitate, si te gandesti, oare merita efortul? Dar cand tii la cineva, tii, si-l accepti cu bune si rele, cu tot ce misca in jurul lui, e ca o slujba, de care te lovesti zilnic, iar cat timp exista placere, totul vine de la sine.
Adanc in noapte se astern pe hartie povesti de dragoste, din gesturi simple, din priviri patimase, si magie de moment, iar noi, din simpli straini, ne apropiem si gustam din fructul dulce al inimioarelor ce zboara, loviti de un cupidon plictisit. Nu stii cand te cuprinde, zambesti in fata telefonului, sau doar pe strada, orgolii ascunse, imagini ce se scurg pe aripile timpului, invatam, si traim, consumam, savuram chiar, iar uneori ne si plictisim, dar pana atunci bucuria sentimentului pierdut exulta.
Am fost acid, am fost rau, dar in acelasi timp si sincer, facut misogin din cateva articole, respect sexul feminin, cum il voi respecta mereu, il apreciez, cand trebuie apreciat, dar si spun lucrurilor pe nume, atunci cand e cazul! Recunosc, subiectiv in unele momente, si nu conteaza, e ce vad eu in jur, iar daca am gresit cand mi-am spus parerea, nu dau inapoi, pot aduce argumente, chiar exemple, si sincer, nici nu conteaza. Am trecut de la indiferenta la neprevazut, m-am plimbat prin stari confuze, am stors orice urma de speranta din mine, m-am delectat cu a spune NU, nu a fost si cand trebuia sa am incredere, nu a fost si cand se merita un da, iar acum....zambesc.
Respir si consum orice clipa, ma bucur, scriu mesaje, rad in fata laptopului, invat, sper, si nu vreau perfectiune, ci doar momente reale, concrete, in care sa pun pauza, si sa spun, stii imi place,vreau mai mult.

sâmbătă, 20 februarie 2010

Femeile vor sa fie iubite, nu intelese!

Confuzie totala in mintea unei femei, o spun sincer, lucrurile uneori nu se bat cap in cap, le faci pe plac, fac nazuri, te porti frumos la fel, daca le intorci spatele devii un idol, incat sunt in stare sa se arunce la picioarele tale. De cand cunosti pe cineva, si vrei mai mult, incerci sa o intelegi, sa-i vezi nevoile, dorintele plus capricii. Nu e usor,iar bataile de cap vin zi de zi, incertitudinea te invaluie, si chiar nu mai stii cum sa reactionezi. Confuzia lor, te pune si pe tine pe ganduri, se joaca asa usor cu mintea ta, desi de preferat e sa te joci tu cu a lor, e mai stabil pentru tine, mai fara suferinta.
Eu o iau logic, in primul rand, daca vrei sa iubesti pe cineva, oare nu trebuie sa o intelegi? Simplu! Cum sa iubesti o persoana pe care nu o cunosti? Oare e posibil? Ele intai vor iubire, apoi cunoastere? Desi sincer am primit un te iubesc in trecut dupa 3 zile, si nici ca persoana respectiva sa ma vada! :O Iar eu nu prea credeam in acele vorbe, si chiar m-au speriat, iti arata cat de maniaca e persoana respectiva. Iar fetele sigur nu vor maniaci, sau mai stii?
O privesti in felul tau, o doresti cu stralucire in ochii ,iti e draga, ai vrea sa o saruti, dar te abtii, nu stii ce gandeste, ce vrea , ai face tot posibilul pentru o clipa in mintea ei, o imbratisezi, te zbati, iar cu timpul incepi sa simti, la inceput un simplu sentiment de atasare, ca mai apoi realitatea se denatureaza in jurul tau, si o consumi pe EA la micul dejun, pranz, cina. O devorezi pana se plictiseste, tu esti prea orb in momentul acela sa mai vezi imperfectiunile, sau semnele ce apar.
Serios acum, voi ca femei, ce nu va ajunge incat mereu faceti figuri? Orgoliu? Sau vreti sa dati bine pe ecranul numit realitate? Nu totul se rezuma la voi, e chiar asa greu de inteles? Prioritatile le stabilim in functie de necesitati, si da sunteti o necesitate incontestabila, dar nu de neinlocuit! Mereu apare alta, mai devreme sau mai tarziu, cum si pentru voi altul, dar la voi se repeta jocul.
Complicati singure totul, incat vreti iubire, dar absurditatea voastra o alunga, vreti intelegere fara iubire, iar iubire fara intelegere, si deja cereti mult! Cate dintre voi ati alungat pe cineva doar prin simplele voastre figuri, nu ati apreciat, si usor disperarea si nervii l-au cuprins, incat sa intoarca spatele, si sa spuna PA!! Uneori exact asta vreti, e mai usor sa dai vina pe un El, decat sa-ti recunosti starea sufleteasca, si neplacerile, si mai e ceva, mereu El isi cere scuze, chiar daca nu a gresit, iar asta va produce o satisfactie enorma! Nu un orgasm cu fiori, dar o stare de bine ce se imprastie in tot corpul, o placere chinuitoare, ce va alimenteaza orgoliul.
Chiar se poate iubire fara intelegere? Oare intelegere nu e atunci cand il accepti pe cel de langa, cu bune si rele, treci cu vederea defectele, si faci totul pentru acea persoana? Un mic dejun adus la pat, o floare in miezul zilei, o plimbare romantica, sau o noapte cu lucruri picante pline de romantism? Un biletel cu 2 cuvinte, cu cata nerabdare le asteptati, si cat dramatism manevrati pana le auziti, iar apoi dupa ce scopul a fost atins, puteti pleca fara urma de regret, nu e usor sa-ti pierzi controlul, cand stii ca ai de suferit, iar atat timp cat esti tu, cea care nu si-l pierde, ai un 10 pentru rol.
E chiar nevoie de figuri? De lupta in 2, pana unul se declara castigator? De ce sa scoatem ce e mai rau din noi, sa profitam unii de altii, sa ne scoatem ochii, sa varsam lacrimi, cand am putea sa ne bucuram de fiecare clipa impreuna, de ceva frumos, fara regrete si limite?

joi, 18 februarie 2010

Adevarul printre randuri

Esti judecat inca de cum deschizi gura sa arunci un cuvant spre exterior, fie el adevar, sau doar o minciuna simpla, oamenii analizeaza, gandesc,apoi isi expun parerea, uneori reproseaza, critica sau lauda de aparente. Dar adevarul cam doare mereu, si lasa urme in mintea unui om de langa, il ataci, desi esti sincer, preferi lucrurile mai pe direct, mai corect, si la obiect, nu ne ascundem stand in umbra, lumina face bine.
Mereu aceeasi poveste, dar actori diferiti, ne lovim dur de societatea din jur, de conceptiile ei invechite, sau corupte, iar in timp aceasta ne anexeaza, marindu-si orizontul.
Adevarul vine dintr-o lacrima cazuta pe un obraz lovit de dureri, din gura unui parinte ce-si iubeste copilul, sau a tanarului indragostit, ametit de sentimente. Il rostesti, si te simti mai bine, esti un om mai bun, mai corect, dar in ochii unora, esti doar un simplu fraier...
In jocul in 2, cum rostesti un mic adevar, esti o cauza pierduta, pierzi controlul situatiei, dar te lasi purtat pe aripilie neprevazutului, uneori pierzi, dar sunt situatii cand si castigi, nu trebuie sa dai din casa, decat atunci cand e cazul, momentul potrivit, sincronizare, de obicei, sexul feminin nu mai apreciaza la valoarea potrivita persoana de langa, cand e sigura de sentimentele ei, si da cu piciorul, ca intr-un caine ce-si cauta hrana. Vor incertitudine, asta le ofera doza de mister,ce le face sa-si bata capul, sa-si doreasca mai mult. Ce vine usor, pleaca la fel de repede, oricat de intens ar fi, iar tu ai impresia ca nu gresesti, ca ai fost sincer cu tine, si nu vrei sa te chinui, nu vrei sa te compatimesti in minciuna, dar poate chiar ai gresit, iar ce ramane un semn de intrebare, e chiar sinceritatea ta, oare se mai merita?

marți, 16 februarie 2010

Enjoy

Romania! Doar simpla rostire a numelui, produce o mica grimasa, pe fata fiecarui roman, cu totii avem o dezamagire. Privim stirile, numai nenorociri, marea inghite nisipul, zapada inunda sate, politica pune tara pe chituci, pensionarii mor de foame, iar somajul creste mai rapid decat actiunile de la bursa,iar noi, oamenii simpli, stam nemiscati in bataia vantului, cu dureri si suferinte crude, incat pierdem valoarea si sensul vietii. Grijile cotidiene orbesc farmecul,cheful de a face altceva devine inexistent, iar rutina exulta.
Romanul se limiteaza prin existenta! Poate mai mult, dar e suficient, nu se oboseste, desi isi doreste, lasa visele sa piara inca din starea de contemplare, arunca manusa inainte de a suna gongul. In jur, totul e cam trist, dar hai sa nu mai disperam atat, si sa vrem mai mult.
Ce ne motiveaza sau ne ofera incredere? Speranta in ziua de maine? Sau raul din jur? Deschide ochii, ridica privirea din pamant, si analizeaza realitatea! Luam spitalele de exemplu, ce nu au bolnavii de acolo, si ce avem noi? Sanatate! Trebuie sa ne intiparim bine in minte aceasta notiune, sa o fixam, si sa tragem mereu de ea, e suficient de motivatoare, dar uitat la fel de repede, cum uitam sa ajutam un prieten bolnav.
Poate viata ta nu e asa cum iti imaginai cand erai mic, te-ai impiedicat pe drum,ai uitat sa zambesti,te-ai pierdut, ai fost dezamagit, mintit si lovit din multe parti, te privesti in oglida, si ai fi vrut sa fi in alta parte, sunt ganduri ce-ti streseaza neuronii zilnic, dar ai avut momente fericite,ai iubt, ai fost fericit, te-ai plimbat si ai calcat in locuri, unde multi isi doresc sa ajunga. Te sufoci in aglomeratie, iti ceri scuze,strangi din dinti, dar nici nu schimbi nimic, ci preferi aceasta stare de nici nu stiu cum sa o mai definesc, si nici nu mai conteaza.
Regret? Oare nu ai avut satisfactie in trecut? Nu ai invatat? Nu ai evoluat spre mai mult? Dar prostia doare, pentru ca nu vrem sa vedem esentialul,si sa traim clipele, sa le apreciem, cu zambet larg pe buze, chiar daca sunt probleme, si neplaceri, iar socotelile de acasa nu se intersecteaza cu rezultatul asteptat. Enjoy! Simt un oarecare optimism in vorbele mele, si nu as avea un motiv suplimentar, ci dintr-un mare nimic, o prostie observata intr-un moment de luciditate.

sâmbătă, 13 februarie 2010

My Valentine...

Inca o sarbatoare imprumutata, pe langa multe altele, mai avem nevoie de ziua Recunostintei, si ne apropiem de America, macar asa, daca altfel nu se poate. Nu mai e un simplu mod de a-ti declara iubirea, ci un brand, din care se fac bani,si inca foarte multi. Chiar e nevoie de o zi speciala in care poti sa-ti dezvalui sentimentele celui iubit? O poti face in fiecare zi, la orice moment, cand se asteapta mai putin, nici prea des, ca devine patetic,e nevoie si de aer! Nu stiu cum se face, de am devenit un expert in relatii, dar nu si in ale mele, din exterior totul pare usor, sfaturi, gesturi, vorbe, observ greselile unora, le si subliniez, poate poate, ar intelege ceva, dar mereu le repeta!
Cadouri? Totul se rezuma la ele, la gesturi frumoase, si cuvinte potrivite! Iar inspiratia pe moment dispare, e cam greu sa redai ce simti, mai ales cand nu simti, sau e doar de dragul sarbatorii. Pe 14 februarie romantismul uitat in timpul anului, renaste, si inconjoara realitatea cu inimioare, flori, si zambete. Comercianti au speculat momentul cu ani buni in urma, iar acum afacerea creste, si capitalul se mareste. Investitie=profit! Investesti cadouri in relatie= profit( sex, dragoste, gesturi fine). Sa nu fiu asa dur, nu acum cand e vorba despre sentimente, dar in relatii mereu se doneaza cam tot, pana te pui pe planul 2, si din umbra privesti cum celalalt profita,si nu apreciaza. In mod egal, da?
Cel mai frumos cadou de 14 februarie? Fetele vor o noapte speciala, lumanari , flori, petale, daca ar fi la munte, devine vis, zapada, mai nou jacuzzi si spuma, acum chiar daca ele nu-s romantice, simt nevoia de gesturi tandre, iar prostii, astern pe tava totul, chiar daca unele nu ofera si ele, macar bun simt, si dragoste. Puteam sa nu fiu rau?! Baietii? Pe multi ii auzi, iar 14 februarie, iar cadou, iar bani cheltuiti, iar altii, se dedica zilei, se contopesc usor, incercand sa-si arate dragostea indiferent de pret, cadourile simple, mereu au mai mult succes. Pentru cine vrea sa observe, ca-s unele blonde, draga nu mi-ai luat inel?! Sa nu te vad...pleaca!
O iesire la un restaurant scump? Sau o seara magica in casa, cu un film bun (I Hate Valentine's Day ) sau doar o floare in noapte, cu un sarut apetisant si dulce! Idei, solutii se gasesc, romanul e inventiv,fiecare isi vede dragostea intr-un fel, si ii da o forma, incat celalalt sa o aprecieze! Macar de ar fi apreciat efortul, si nu cadoul in sine.
Sampanie si club? Dansuri lascive, camasi scumpe, si piti materialiste! Si am cam spus tot!
Melodia perfecta, versuri ce simbolizeaza inimioarele din stomac, si o imbratisare patimasa, cu privit in ochii,si sorbit partenera, chiar daca e in pijamale, si nemachiata. Atunci se vede frumusetea unei femei, nu cu tone de fond de ten, si rimel.
Acum dau o mica revizuire, sa vad cand am petrecut cea mai frumoasa zi de 14 februarie! Rasfoiesc bine, ma vad pe mine dandu-si interesul, cautand cadoul potrivit, straduindu-ma, sacrificii, etc, dar spre mirarea mea, nu mi-a ramas nimic marcant prin minte! Nu ca nu si-ar fi dat interesul, nu aduc acuze, dar e empty. Iar in ultimii 3 ani , nu ca ar fi cineva insemnat, incat sa-si sacrifice ziua, sa-mi aduca un zambet special, ci doar persoane trecatoare, si eu pe langa, dandu-si interesul. Fetele sunt comode, chiar curios,cand una si-a luat iubitul si chemat intr-un loc special, cu masa, pat, sampanie?! Ele chiar au pretentia sa se ocupe baiatul de tot, si vin si ele cu un cadou rasuflat! De ce nu se inverseaza rolurile un pic? Am uitat...suntem barbati!
My Valentine is....! Me me and only me! E primul an cand sunt singur de Sf Valentin! Ce realizare, desi pentru unii ar fi o nerealizare, si o chestie trista! Dar nu mai am de gand sa-mi impart zilele cu persoane care nu merita, sau doar de dragul de a fi acolo cineva,sa-mi aduca o cana, un ursulet de plus, poate o perna, sau ciocolata. Acolo chiar ma loveste unde ma doare. Ma lasa rece sarbatoarea asta, dar imi si place senzatia ca nu trebuie sa-mi bat capul pentru a pune planuri diabolice, si surprize, care mai apoi sa nu fie apreciate. Prea putine au apreciat gesturile, chiar mi s-a si reprosat uneori, sunt asa de relaxat, incat nici ca-mi pasa cum trece ziua, desi stiu sigur! Prietena mea, exista una pentru seara asa, se numeste Absolut! Nu cere multe, doar 2 cuburi de gheata, si 3 degete de santal de mere, nici prea slaba,nici prea tare, potrivita, imi va tine companie, va dansa cu mine,si-mi reda si zambete moca, fara sa ceara nimic in schimb, ba nu mint, sa fie bauta.
Va urez distractie placuta, cat mai multe gesturi frumoase, lasati orgoliile, certurile, si ambitiile, sarutati-va partenerul,iar sinceritatea va crea totul, cu cateva cuvinte alese.

joi, 11 februarie 2010

First love

Poti traduce in cuvinte fiorii primei iubiri? Poti reda fidel acele momente de magie rara, in care simti ca plutesti, zbori, iar zambetul e undeva in nori? Sunt amintiri frumoase, dar de cele mai multe ori dureroase, incat iti strapung inima in 2, o parte plina de speranta, si de noi aventuri la orizont, si una neincrezatoare, pesimista,posaca si nesuferita.

Inca de la varste fragede, chiar din copilarie se pot ivi sentimente profunde, bine acum, depinde de fiecare cum se ataseaza, si de cum vede iubirea, daca spui te iubesc la 20 de persoane, unde mai e farmecul? Acele 2 cuvinte pline de tarie, sunt intelese gresit, si devin simple. Trecand prin relatii, de la copilul inocent, la adultul in devenire, ajungi sa te atasezi, sa-ti placa, sa cunosti, sa vrei mai mult, sa faci sex, dragoste, sa te desparti, si sa suferi, dar mereu exista o prima iubire, una care te schimba, si te face mai matur, acel rau necesar in care ne regasim cu totii, unele chiar rezista si azi, mici exceptii intr-o realitatea plina de tentatii.

Studiu de caz! Pentru fiecare din voi, oare ce a ramas in voi, dupa prima iubire stinsa, si specific iubire, sentiment complesitor, in care simti lipsa, ti se face dor, ai nevoie, si imparti la 2 totul, nu doar intr-un singur sens, in care unul fute, altul isi streseaza neuronii! Ai prins ideea! Cum ai savurat aceasta intamplare trecuta,sau cum o savurezi inca? Mai esti la fel? Nu prea mai ai cum, cu cat inaintezi in ani, unele lucruri se pierd in copilarie, in modul de cum privesti persoana de langa, cum inocenta paleste in perversitatea de zi cu zi. Chiar vreau raspunsuri, daca se poate si exista timp pentru ele.

De unde pana unde acest articol? De la o simpla intrebare, Andu tu la ce fata ai tinut cel mai mult?! Nu conteaza cine a intrebat, si oricum nu e vreo fata trecatoare ce si-a lasat parfumul prin jurul meu, ci de la cine nu ma asteptam, chiar uimit, cu armele jos in momentul de fata.Am analizat un pic, recunosc un pic mai mult, sa vad care a fost first love, desi stiam care va fi raspunsul inca de la inceput.Tin sa precizez, ca nu o astern ca un regret, sau o dorinta, ci doar din simplu motiv ca trebuie mentionata, si atat! Fara subtilitati, ironii, sau durere, o amintire si atat.

Incepe din senin nu?! Te ia valul, si te loveste din toate partile, te scufunzi, tragi aer in piept si respiri izul de primavara-vara, plutesti, traiesti, razi, si zambesti in somn. Cum mana ei te cuprinde, cum degetele tale ii mangaie privirea, cum totul o ia razna, iar tu constient de greseala te afunzi mai rau, si pierdut, incepi sa nu te mai recunosti. Iti e bine, dar trebuie sa spui si nu, daca lucrurile vrei sa continue, dar nu o faci, creierul e in razboi cu inima, iar mereu invingatoare va fi cea din urma, incat e mai puternica si misterioasa,plus suporta orice dezamagire, mai sunt si exceptii.

Se consuma treptat, de la copiii plin de curaj si nebunii, la ursuzi aflati in certuri, un afrodisiac, plin de energie, de sentiment, si fericire, dragostea=fericire, cand merge si totul e in regula, mai exista certuri, orgolii, nepotriviri, dar daca se vrea, se trece peste, iar la final raman pozele! Se arunca intr-un folder, si raman acolo, iar cand faci ordine te lovesti de ele, si iti aduci aminte, bah ce prost am fost, dar nu as schimba nimic, as face la fel, poate doar sa dureze mai mult, reparand micile greseli, si nici nu conteaza, acum chiar ramane un zero indiferent, o amintire, plina de nostalgie, si un nou patimas. Timpul vindeca, curata, si schimba, incat sa-ti fie bine cu tot ce culegi in viitor,si de acolo se porneste o lunga cautare, a celei pe care o doresti, iar mereu intarzie sa apara,dezamagiri cu ploi torentiale,fulgere si momente de calm si nepasare.

Te mai si intrebi, oare chiar ai iubit?! Oare asta e dragostea? Daca ea produce durere, de ce s-ar numi dragoste? Ca sa cresti, si sa inveti,ca mai tarziu sa-ti fie bine, si sa nu fii naiv, copil, si capos, sa vezi ce e bucuria, si dragostea, sa ai nevoie de ea, si sa-i faci loc in viata ta, chiar daca riscul ramane, increderea dispare, si lacrimi apar.

Prima iubire ramane mereu sensibila? O mica pasiune nebuna, ce nu se stinge niciodata, o pasare phoenix? Cam aici se invart gandurile indragostitilor, dar e doar o amagire de final, una ce spera, ca intr-un viitor apropiat sau indepartat, lucrurile vor revenii la normal, dar nu e asa, ne imbatat cu sperante, atunci in momente de durere, dar cu cat ceasul ticaie, realizezi nepotrivirea, si unele lucruri, pe care atunci nu le observai, fiind prins in jocul fantastic al emotiilor, ideile curg intr-un rau vast, si asterni pe o hartie imaginara totul, iar cand tragi linie, ramai cu nimic, doar cu amintirea, si sufletul gol. Ce e terminat, asa ramane, desi uneori reinvie, dar moare incet.

In prezent daca privesc spre prima dragoste,raman indiferent, nu ma mai sensibilizeaza,doar dorul acela de iubire dedicata, tind sa precizez ca vorbesc din perspectiva mea, nu stiu cat a fost de reciproc, dar la prima vedere asa era,de imagini ce ma faceau altfel, si mai bun, ce imi inseninau ziua, si imi dadeau speranta, doar acele clipe imi misca inima, si nimic mai mult. Ranile s-au inchis,s-au cicatrizat, iar eu?! Sunt altul, matur, copt, si rece, rama urmari pe termen lung, dar se trateaza cu zahar, si momente noi dulci, cu alte persoane, ce te invata altceva, pana cand, acumulezi suficienta informatie sa vrei mai mult, de la o persoana cu care merita, si o meriti.

Pozele, amintirile , personajele se pierd in povestea realitatii, a timpului ce misca, si gesturi stupide, care in acelasi timp fac diferenta! E doar un exemplu, atat!

miercuri, 10 februarie 2010

Nu esti tu! Sunt eu...

Sinceritatea in ziua de azi e un lux, pe care unii nu si-l permit,si nu pentru ca e scumpa, ci e mai simplu asa. De ce sa spunem un adevar, cand o minciuna da bine pe ecran?! Iar de aici pornesc lupte cu eul, singura ranita fiind increderea! Convingerile de pana atunci se schimba intr-o noapte geroasa, cu lacrimi in ochii, intr-un moment de claritate, iar omul de ieri, nu se aseamana cu cel de maine, o urma serpuita doar se va inalta in zare. Apar pretentiile pe drum, ma amuza fetele care se tavalesc pe covor, si bat din picior,ca vor sinceritate, iar ele nu-s in stare sa dea un raspuns clar,la obiect, si tot la perversitati ajung,ocolisuri, incat sa te scoate vinovat, absurd, desi tu ai intrebat ce s-a intamplat?! Piti de bamboo, un alt specimen, draga in seara asta ies cu fetele, iar cand colo ea danseaza pe masa unora, iar tu stai acasa,o astepti. Mereu am ocolit ultimul gen de fete, ca sa nu spun ca am tot ocolit persoanele ce pun minciuna in practica, si culmea, cu cat fugi, cu atat te arzi mai tare. O impocrizie permanenta, in asta traim, noi ne mintim pe noi, lasa, o sa fie bine, ele ne mint pe noi, crede prostul, iar noi ne prefacem, si astepam momentul sa dezvelim misterul, iar altii mint de ingheata marea, nu imi e rusine cu niciunul. Dar genul feminin prefera drama, o pun atat de bine pe scena, incat daca le-ai filma, ai avea audiente extraordinare pe youtube, cu zambetul pe buze, seductie, priviri aruncate peste cap, stari de lesin, certuri, ca sa nu mai spun ca se dau si singure de gol, si chiar atunci tot cu nerusinare mint. Barbatii o fac mai voalat, mai dur, mai la obiect, si isi recunosc vina,doar cand sunt prinsi cu matza in sac, sau cu cucu-n pasarica. Vinovati suntem cu totii! Dar nu aici vreau sa ajung, si nici sa despic firul in 4.
Relatiile! Au un inceput, si un sfarsit,iar uneori se termina inainte sa existe ceva. Iar la momentul acela zero, unde trebuie sa dai explicatii, sa oferi motive serioase, si sa pui capat, sa impachetezi ani intr-o valiza si sa pleci, atunci te precipiti, iti e frica sa nu dai inapoi, apoi recurgi la mici minciuni. Poate nu ai un motiv clar, te-ai saturat, sau esti vinovat, si nu vrei sa arunci vina pe tine,ori te gandesti cum sa fie mai usor pentru amandoi. Sinceritatea se duce undeva in cosmos, in momentul acesta, pentru ca orice se spune, numai adevar nu e: acuze, scuze, reprosuri, urlete, cuvinte nepotrivite, lacrimi, si chiar palme, apoi un moment de calm, si de la capat, prea putini stiu sa piarda cu capul sus,si cu un spate intors. Iar femeile pana nu au ultimul cuvant de spus, nu se lasa, pana nu despica firul,si culeg roadele nu se simt ele femei.
Un barbat, isi ia prietena de mana, o duce intr-un loc unde se poate discuta,daca e prea acida, chiar intr-un loc public, nu are chef de zgomote puternice, iar acolo nu se poate manifesta, aviz amatoarelor,iar intr-un moment de curaj maxim, maxim am spus, nu e vina ta, e a mea,dar nu pot mai mult, nu mai vreau, nu mai exista noi 2! Desi e si vina ei, cum e si a ta, dar preferi sa te faci un nesimtit, sa iti iei vina asupra ta, incat sa fie mai usor pentru ea,sau simplu sa o acuzi pe ea, si sa te doara in fund, jos palarie pentru persoanele de genul, desi nu e corect! Dar am fost de prea multe ori acuzat, cand ele se scuzau, iar eu ca o persoana ce-si dadea interesul, si vroia sa fie bine, fraier chiar, accepta mici reprosuri si intepaturi neadevarate. Greseala mea, recunosc! Iar cand fata vrea sa se desparta de cineva, sau nu vrea nimic, cauta scuze stupide, de iti sta mintea in loc, si nu iti vine sa crezi cum vine la tine cu texte expirate, si ce e mai rau, ca unii chiar le dau crezare.
"Nu esti tu, sunt eu....de vina!" E deplasata,absurda si neverosimila! Nu stiu ce vreau, am nevoie de timp de gandire, vreau altceva, imi placi, esti tot ce vreau, dar momentan ce vreau eu e distractie, sau pe altcineva,oricum nu adevarul, nu ceea ce gandeste, si nici ce vrea, dar jocul e mai gustos asa, mai dramatic, si plin de neprevazut, au o satisfactie deplina cand un prost le canta in struna, si devine patetic, orgoliul fara margini, satisfactie garantata! Se simt dorite, si flatate, chiar lasate rece de gesturile disperate ale unui mascarici amorezat. Iar cand baietelul, nu reactioneaza cum isi imaginau ele, atunci schimba foaia,incearca din rasputeri sa ajunga ele cele care castiga, vai puiu am gresit, nu se mai intampla, pana data viitoare, iar cand lumea iti e mai draga zbang una dupa ceafa! Si exista cazul cand ies sifonate, si tratate cu curu, incat realizeaza ce toante au fost, si la ce au dat cu piciorul. Roata e rotunda prin definitie...
Sunt sincera dragule, nu vezi asta, chiar tin la tine, imi placi, dar mergem in club azi? Daca vrei la munte, eu nu am bani, ai tu si pentru mine? Nu stiu cum naibii,e dat prin lege, ca toti barbatii sa se lase vrajiti de o pasarica in calduri, si nu la sensul de sex, ci dragoste nebuna, incat sa nu mai vada stanga, dreapta, ci doar orb. Nu esti tu de vina, ca nu mai vreau sa te iubesc, e vina mea, nu mai stiu ce-mi doresc! Incertitudinea asta lasa de dorit, cand colo, ea o arde in alte grupuri, cu altul de mana, dar nu stie ce-si doreste, si nici ca te iubeste, asta daca a facut-o vreodata!
As vrea sa aveti puterea sa recunoasteti, e mai usor sa minti, decat sa spui un adevar,dar si in astfel de momente, orgoliul, sau caracterul nu va da pace, oricum eu unul nu mai cred nimic, oricat s-ar milogi de mine, prefer lucrurile concrete, palpabile,decat mizerii profunde.
Si cand am spus in trecut, nu esti de vina, chiar eu sunt, o faceam doar pentru ca asa era, pentru ca nu puteam sa ofer mai mult, si nu vroiam sa treaca timpul, distrugandu-l pentru ambele parti, si cu atat mai greu e atunci! M-ai facut nesimtit, porc,etc....dar si azi vorbesti cu mine, si-mi multumesti pentru acea zi, si pentru ca nu am profitat, si te-am respectat, si inca o fac, desi nu meriti nici un buna pe strada, asta altor categorii de fete, trec de la un subiect la altul, asa cum imi place. Iar cand ai vrut mai mult, iar eu nu eram in masura sa ofer, am fugit, am spus, am adus durere, dar buna, pentru ca prefer lucrurile clare, si nu incertitudini, si macar eu unul am fost sincer, mereu! Si voi continua sa fiu, e luxul meu, la care nu renunt.

marți, 9 februarie 2010

10 motive






Pentru care o BERE e mai buna decat o femeie...




  1. O Bere nu cere EGALITATE.

  2. Prietenii tai nu rad daca te vad cu o Bere MARE.

  3. O Bere intotdeauna te SATISFACE.

4. O Bere se poate SAVURA pe toata perioada lunii.

5. Daca intri intr-un bar, intotdeauna vei putea AGATA o Bere.

6. O Bere NU ARE rude.

7. Pe o Bere N-O deranjeaza daca ragai.

8. O Bere face spuma, NICIODATA spume.

9. Poti fi intotdeauna sigur ca esti PRIMUL care bea dintr-o Bere.

10. O Bere nu va fi geloasa daca-ti DORESTI o alta Bere.

28 feb 2008(o felicitare cadou)

Pentru moment...abonatul nu poate fi contactat!

Genul feminin prefera drama! Lacrimi, isterie, nervi, tipete, aruncat cu lucruri in cap, apoi inghetata de ciocolata si mancare multa la nervi. Si toate astea, cand sunt prinse pe picior gresit, cand se ataseaza de cineva, apoi simt cum isi pierd locul in peisaj, iar disperarea le face sa devina pisaloage, geloase posesive, exact ce nu ar trebuii sa faca. Culmea si baietii reactioneaza la fel, ei sunt doar patetici, plang si dau satisfactie unei vampe ce prefera cardul din portofel. L-am facut pe prost. Gandire contemporana, si nu se preda in liceu, sau facultate,se invata pe strazi, baruri si cluburi, se promoveaza asiduu.
Femeile sunt cele mai orgolioase persoane, mereu exista si exceptia de la regula, dar cand li s-a pus pata,sau s-a pornit beculetul, nu mai iesi din gura lor, pana nu faci ca ele, te manevreaza atat de bine, si nu pentru ca esti modelino, incat te face sa-ti ceri tot tu scuze,desi nu ai gresit! Zbang! Nu ar pune neam mana pe telefon sa-ti spuna, am gresit, sau sa te invite in oras, ci asteapta sa o suni tu ca boul, pana cand intr-o zi te saturi, si-ti bagi ceva,plecand, fara sa privesti in spate. Difera de la caz la caz, dar si cand le dai un mesaj de la multi ani, nu-s in stare sa-ti multumeasca, ci gandesc, uite prostul, inca se gandeste la mine! NU , nu! Prostul doar are mult bun simt, si te respecta,ceva ce tu nu ai fost in stare! Sau unele indraznesc sa sara de fund in sus, iar cand le explici sa te ignore...si uite asa iar tu cazi de fraier! Si-ti pui intrebarea sa fii si tu orgolios? Dar atat timp cat esti impacat, si nu mai vrei nimic de la ele, te doare undeva de parerea lor, ca nu mai misti un deget. Te-ai saturat de dramatisme, si mai ai nevoie de altceva, nu doar de batai de cap, si stres.
Cu cat le tratezi cu fundul, cu atat vin in patru labe la tine, ca o pisica ce iti da tarcoale,si toarce! Mai mai sa te linga s-in ureche, unele chiar sunt in stare! Perversitatea e maxima in ziua de azi.
O repet, am mai spus, ca baiat,in ziua de azi nu mai stii cum sa te comporti, daca esti bun, te frigi, daca ai bun simt,nu esti respectat, daca esti sincer esti naiv, de fidelitate, nu mai vorbesc,daca joci rol de taur comunal, esti hot si la moda, toate te vor, si cu atat te suna mai des, si va mai intrebati cand dati peste un nesimtit ce va fute si lasa, de ce asa?de ce eu? Vreau un baiat bun si de treaba! Uite cum dispar baietii ok, voi ii faceti sa intoarca spatele uneia care merita, si sa spuna pentru moment, abonatul nu poate fi contactat,si cu atat mai mult ea insista, si-si plange de mila! Serios acum, cum trebuie sa fii ca sa ai un strop de liniste, si sa gasesti pe cineva care sa merite? Sa te vrea pentru ceea ce esti, sa te placa, sa o placi, sa nu tragi de ea, si sa te zbati ca loserul pentru nimic! Oare din jocul asta nebun in care suntem implicati, atat noi, barbatii, cat si voi femeile, nu iesim cu totii in pierdere? Nu ne distrugem singuri succesul? Nu putem fi corecti, sa oferim in mod egal totul? Ca mai apoi sa zambim si sa cream o lume noua? Dragostea e cel mai frumos sentiment, o spun din proprie experienta, implica fericire,zambet, stare de bine, caldura, tine loc de foame, deschide usi, reda speranta, si multe altele, dar si distruge! Unii reusesc,altii nu, dar echitabil ar fi sa avem succes toti? Ne calcam in picioare si ne batem joc, distrugem caractere, principii si sperante, ne purtam urat, ca mereu sa iesim in fata, spunand, ti-am tras-o,am iesit in castig, nu am tinut la tine, ci doar m-am complacut, si mi-a fost bine! Nu e mai bine sa simti, sa te bucuri de ce ai, cat e sa fie? Nu e un razboi,unde se calca pe cadavre, ci un loc unde se fac compromisuri pentru binele celuilalt,si pentru ca vrei tu sa o faci.
O jigodie in pat e mai bine nu? Sa insele,sa insulte, si sa plece cand iti e lumea mai draga! Va speriati de prea mult bine, de respect, moravuri si sinceritate,si nu pentru ca va plictiseste, in adancul sufletului asta vreti toate, dar futerea de icre e mai placuta cu gust de inghetata dupa.
Comoditatea voastra ne lasa rece, ne face sa ne sictirim, si sa piara orice urma de chef si dorinta, nu intelegeti, ca vrem putina atentie, un telefon, un mesaj, un ceva acolo, sa stim, ca nu batem capul in zadar, doar un inceput, o scanteie, ca apoi stim cum sa ne descurcam, sa va urcam pe taramurile fericirii,sa producem placere,si sa nu plecam a 2-a zi, la aparitia soarelului. Stabilitatea e pentru noi oxigen, cum e si pentru voi rujul! Nelipsit din geanta, si oricand pe buze!
Trebuie sa fac pe orgoliosul, sa arat ca nu-mi pasa, cand e exact invers, sa nu spun ce simt, cand simt, ca sa fiti voi multumite, si sa cadem intr-o prapastie plina de minciuni? Sa nu ma obosesc sa fac surprize, sau sa cumpar flori fara motiv? Sa nu fac multe, acele multe lucruri de care voi aveti nevoie, si care fac diferenta,si pentru care sunteti in stare sa-l asteptati pe printul frumos din povesti o viata, iar cand il gasiti, va dati seama ca spanul e mai viril? Sau sa-mi inchid telefonul, iar robotul sa-ti spuna acele dulci cuvinte ce-ti distrug inima, si-ngroapa sufletul in doliu?
Scuzati duritatea, bunul meu simt va ramane mereu, e doar o mica repulsie tarzie, un disconfort ce ma macina, si imi pune semne de intrebare. Ne meritam soarta, unii pe altii, si cand suferim, ii facem si pe altii sa o faca, nu ca metoda de razbunare, ci doar ca nimic nu mai e la fel, si se pierd treptat, pana cand toate cele de mai sus dispar, si avem exact ce cautam si ne dorim. Nu e o regula generala....exceptiile se invart printre noi, dar uneori nu le vedem.

duminică, 7 februarie 2010

Everybody's Fine

Cum sunt parintii? Mereu ingrijorati de soarta piticilor din familie, protectiv, uneori absurd, si plini de dragoste! Iei un astfel de tata, si-l pui intr-o situatie de unic parinte, si nu a unui copil,ci 4, ajunsi la maturitate, fiecare cu drumul sau, plin de urcusuri si coborasuri.
Orice parinte isi impinge copilul spre mai mult, vrea sa reuseasca in tot ce el nu a facut, spera la un viitor mai bun, mai linistitor, si ii ghideaza pasii,uneori chiar impunandu-i solutii, dar nu din rautate, pentru o cauza nobila. Pe drumul lung, se pierd lucruri, valori, sentimente, apar dureri, si nimeni nu e perfect, se greseste de ambele parti, se arunca cuvinte nepotrivite,ca vina sa se infiripe de ambele parti, iar partea cu iertarea e grea!
O calatorie spre cunoasterea copiiilor, cu peripetii, putin haz, si o oarecare dezamagire, asteptarile erau mari, dar si aparentele. Un De Niro de zile mari, ce poate fi inlocuit de orice tata din realitatea noastra, cu orice om simplu ce-si iubeste copiii si ii vrea aproape, acea imagine ce dainuia din tinerete, cu familia alaturi de sarbatori, un cadru perfect pentru o batranete singuratica.
Iar copiii? Drew Barrymore, o dansatoare de succes in Las Vegas? Un muzician intr-o orchestra cunoscuta(Sam Rockwell) si o domnisoara plina de succes, cu familia intreaga,Kate Beckinsale ce nu mai vaneaza vampiri si varcolaci, ci doar cauta sa-si multumeasca parintele.
Fiecare familie isi are problemele ei, dar la prima vedere toti par fericiti, totul e bine, desi nu e asa, dar da bine in realitate! Copiii se cearta, se bat, isi urasc parintii,unii tipa, alti isi inseala partenerii, dar la masa de seara toti zambesc,si se prefac ca totul e ok, dar pana cand?! Oare e necesar tot acest teatru? De ce nu putem pune punctul pe i, sa ne lasam neajunsurile acolo, la momentul respectiv, sa incercam sa fim o familie, asa cum trebuie, cu bune si rele, sa ne ascultam intre noi, si sa facem sacrificii?
Un nu am nimic, sau totul e bine persista, desi in suflet stii ca lucrurile nu-s la locul lor,ai nevoie de ajutor, iar retinerile sunt imense,poate doar din simplul motiv de a-l usura pe cel de langa de suferinta, de a-l impovara cu inca o grija, are destule pe cap, iar filmul promoveaza exact ideea de bine. Genul? Drama, moralist, comedie, aventura, familie, toate inglobate intr-o actiune ce merita vazuta,recomand,un must see al sezonului rece.Vizionare placuta!
Te face sa vrei sa fii mai bun!

Are you happy?

Conduci o viata ca nebunul pe contrasens, depasesti limita legala de viteza, tragi pe dreapta, iei amenda, si o tot iei de la inceput,over and over again, si nu obosesti. Soseaua e doar realitatea din jur, viteaza dorinta de a iesii in fata, problemele ce te lovesc joaca rol de amenzi, iar inceputul mereu e greu. Intr-o zi pui pauza,te privesti in oglinda trecutului, incepi sa-ti rememorezi filmul actiunilor desfasurate, si te intrebi oare a meritat efortul, sunt eu fericit?
Lucruri simple aduc un iz de fericire, un zambet, daca nu si speranta, dar la total inca esti pe minus, nu se rezuma doar la ele, ci ai nevoie de mai mult. Ti-ai sacrificat tineretea pentru bani, un job ce-ti asigura masina, casa si traiul decent, dar nu si familia langa, apoi altii au renuntat la ei, pentru binele altora, si azi stau nedumeriti cu capul pe brate, privind in gol, iar fiecare om isi are exemplul, am stabilit prioritatile inca de cand ne formam ca oameni. Distractii trecatoare? Risc? Doar o viata? Stabilitate? Dragoste? Durere?
Fericirea e o stare de bine ce-ti umple sufletul de liniste si bucurie, acel sentiment placut ce-ti lasa urme pe piele in urma fiorilor, sau lacrimi in ochii pentru cei mai sensibili. Vreau o definitie mai concreta, cu totii vrem, dar pentru fiecare e diferit, unul sarbatoreste cu ciocolata si sampanie, altul sare in sus si urla, iar eu, o spun sincer am uitat sa ma bucur, si nu pentru ca nu-s fericit.
Un copil e in extaz la primirea cadourilor de Craciun, un tatic cand isi tine in brate pentru prima oara copilul, si nu ii vine sa creada ce dar a primit, o mama mandra de copilul ce tocmai a luat premiul 1, o bunica cand isi vede nepotii, sau un barbat ce-si iubeste nevasta maxim,tot e la moda maxim,sa-l folosim un pic,imi permiteti nu? Maxim de fericire din tot ce misca nu putem obtine, din pacate, greul apare cand pierdem notiunea de fericire, cand pesimismul e in floare, si creste zilnic, sau nimic nu ne mai multumeste, ceva nu e la locului lui, o piesa pierduta dintr-un puzzle, ce nu se gaseste usor, si ne framantam, coacem in noi nervi si ura, pana cand furtuna trece, iar soare isi face loc.
Momentele de fericire sunt de scurta durata, dar intense, in varful unui munte, cat respiri adanc, si inspiri, sau clipesti si te trezesti din vis, dar merita tot efortul depus,sudoarea ta,si noptile pierdute, fericirea e un drog, unul ce da dependenta, una dupa care continui sa alergi, pentru ca iti face bine, nu e interzisa, ne-o interzicem singuri.
Sa ne multumim cu ce avem, sau sa ne bucuram, sa fim fericiti? E intrebarea ce suspina mereu, si duce la un razboi puternic, conflict purtat de eul nostru, unde vointa pierde uneori, tentatiile sunt mari, iar noi avem nevoie sa stim cand sa ne si oprim. Nu pot raspunde la aceasta intrebare, dupa preferinta fiecaruia,si abilitati.
Am i happy now? Definetly maybe!

sâmbătă, 6 februarie 2010

Just life...

In viata se intampla lucruri total opuse in acelasi moment, de la un copil ce plange, altul rade, pana la o familie ce-si asteapta parintele sa intre pe usa, iar alta, il vede cum pleaca,si nu ii e usor, intoarce spatele, poate cu lacrimi in ochii, si constient, o perioada de timp ii va auzii doar la telefon,sau doar printr-un mail ratacit. Unii isi sacrifica zilele, pentru binele celorlalti, un sacrificiu ce nu se uita niciodata, dar nici nu spala pacate, iar un gol ramane, oricat de invatat ai fi cu plecat/venit.
Oricat de indiferent as fi, sau dur, observ mereu lucrurile in detaliu, si le analizez din multe puncte de vedere, iar viata de navigator e o viata de tot cacatul, si imi permit sa vorbesc urat! Baniiii!!! Oare aduc satisfactii suficiente incat sa iti petreci jumate din viata pe mare? Sincer....NU! Dar iti si usureaza drumul, si astfel, lucrurile imposibile si indepartate, sunt mai aproape. Te plimbi, cunosti oameni noi, te lovesti de culturi, civilizatii, dar pierzi mult prea mult...
Cum e sa nu-ti vezi copilul un an de zile, sau nevasta? Acasa timpul trecere repede, cand pentru tine acolo, parca intrii intr-o reluare continua, o rutina ce se modifica sub aspectul vremii, maine ploaua, azi e soare. Am fost plecat, pentru inceput, chiar placut, dupa un timp incepi sa te gandesti daca iti doresti de la viata asa ceva, si din orice unghi privesti, viata pe mare devine un chin, dorul de casa, familie,contactul cu pamantul, realitatea, prezentul, totul se duce incet spre apus, iar mini concediul, acele luni petrecute acasa, devin un mic paradis, din care nu iti doresti sa mai pleci. Dar, timpul trece, si trebuie sa-ti respecti contractul, sa aduci bani, sa asiguri un nivel de trai optim, desi nu-ti vine, si cu atat sacrificiul e mai enorm.
Multi spun, ai ales asta, e o viata frumoasa, cine nu isi doreste, dar daca faci un studiu, sa-i intrebi pe toti navigatorii din jur, daca marea e a 2 -a lor casa, si ar alege iar acelasi drum, in proportie de 90 la suta,daca nu mai mult, raspunsul ar fi negativ! Un sfat ce-l primesti cat esti tanar, fugi cat poti, dar tu visezi, si vrei multe, casa, masina, plimbare, si ce naiba, sacrifici doar cativa ani, esti nelinistit, nu se vede, dar e ca un drog, ce-ti intra in sange, si mereu vrei mai mult, nu te mai poti lasa, ramai un pic dezamagit de traiul oferit in tara, si rabdarea te trimite inapoi.
Am fost pus si in situaia celui de acasa, care sta si asteapta, cat si a celui plecat, pot face diferenta mult mai bine, desi nu obiectiv, mereu raspunsul meu va fi nu pe mare, dar e dureros de ambele parti. Iti e mila, cand vezi cum cel de langa isi duce amarul pe mare, pentru binele tau, si desi suna egoist, nu as face schimb, nu pot, nu vreau, nu imi place! Nu-mi plac multe, si multe nu-s au locul, dar e dificil, sa te faci ca nu-ti pasa, cand iti vine sa urlii, si sa spui cat ai nevoie,sau un PA rece, o strangere de mana, si ne vedem cand vii, un teatru de ambele parti, sentimentele se ascund sub masti, si sunt bine tinute in frau, desi uneori mai scapa, chiar cu lacrimi, sau cu disperare.
Iar cum timpul acasa trece cu minutul, pe mare, secundele sunt ore, valul loveste din ambele parti, cerul e senin, iar zgomotul asurzitor al motorului nu-ti da pace. Acolo, totul se rezuma la munca, cat mai multa munca te oboseste, si mergi la somn, si ziua trece, si inca una din calendar s-a dus, un x, o zi de nastere iti aduce aminte de uscat, un gand nelinistit, si doar porturile, iesirile in oras la bere raman micul contact cu realitatea.
Mama s-a chinuit cu o relatia de dragoste la distanta, cu nopti nedormite de dor, si bucurii imense la venire, dar nu e corect sa te joci cu sentimentele persoanei iubite, sa nu fii acolo la nevoie, sa te desparta km intregi, dar cand ai sentimente puternice pentru cineva, astepti, te inveti si induri, oricat de greu ar fi, sunt compromisurile sentimentelor profunde, o dorinta nebanuita, o rabdare tacuta. A fost un exemplu de asa da, un exemplu de urmat, ce iti da speranta, incredere ca lucrurile bune inca exista in lumea asta, si nu oricine este pe interes, si nu toate persoanele vor sa-ti distruga sufletul, sa ti-l scurga de dragoste.
Imi e greu si dor, si azi e doar un moment de slabiciune, unde las la iveala cuvinte, ce redau stari si sentimente, iar maine voi imbraca iar acea armura de gheata, si voi merge mai departe, asteptand ca timpul sa treaca, iar lucrurile sa revina la normal.

miercuri, 3 februarie 2010

Kia kaha

Sunt in cautarea unei mici nebunii de moment, o doza de adrenalina, si inconstienta, intr-un simplu loc, unde arta, desenul si culoarea se imbina, oferind imagini permanente.
Kia kaha . Sa destainui misterul, si sa-i dau o forma mai aproape de intelegerea noastra, forever strong! De origine neozeelandeza, o afirmatie doar! Am tot cautat ceva sa ma reprezinte, sa fie motivant si interesant in acelasi timp, pentru unii aceste 2 cuvinte, poate nu inseamna nimic, dar pentru mine chiar au farmec, o sclipire de moment. De ce?!
In ultimii ani, m-am tot lovit de multe, oameni, probleme, si renumita realitate cruda,uneori gresind, totusi am facut fata, si mereu ma voi descurca, chiar daca nu pot sa-i impac pe toti. Uneori fara nimic, mereu primind lovituri din stanga si dreapta, am avut mereu puterea de a ma ridica, si sa-mi revin, indiferent de greutati, iar pentru mine inseamna mult,desi nu stiu de unde vine rezistenta si puterea respectiva! Speranta s-a jucat cu mine, mereu avea un as in maneca, iar pesimismul doar un popa ratacit, curaj?
Constient, e doar inceputul la tot ce inseamna viata, dar unele chiar au fost lectii indispensabile, desi sincer preferam sa invat altfel, dintr-o carte, sau doar din auzite, nu si pe pielea mea,dar asa ramane intiparit permanent.
Iar permanent vreau sa ramana intiparit si mesajul de mai sus pe pielea mea, cum suna? sondaj de opinie, nu-mi plac desenele tribale, nu -mi plac alte sintagme, ci ceva simplu finut, scris intr-o forma oarecare,dar speciala! Nu e un articol magnific, ci doar un studiu de caz!
Mi se potriveste sau nu?! Stupid? Copilaresc? Sau potrivit?

marți, 2 februarie 2010

All i need

Privesc adanc in suflet, acolo unde doar eu pot vedea lucrurile, unde nimeni din exterior nu are voie, unde lucrurile se astern si se rescriu zilnic, ideile se nasc si iau avant, sau doar stau in pijamale, gata de culcare. Fiecare are coltul sau de liniste, iar cand noaptea se lasa, eu-ul isi comunica semnele de intrebare, ca intr-o armonie de vis, o melodie cu sunete potrivite! Cum nu cred in perfectiune, desi in unele articolo am mai adus vorba, am fost intrebat mai voalat de ce am nevoie, ce caut, sau ce-mi doresc!
Caut sa zambesc asa cum o faceam candva, cand priveam afara, si fara motiv eu aveam un ranjet larg, si pentru mine inseamna mult. M-am amagit de cateva ori, sau doar tentative de zambet, dar niciunul nu are culoarea dorita, sa ma simt eu liber, si fara sa fiu stresat ca daca....am ramas cu o oarecare frica, ce nu-mi da voie sa ma bucur, sa am incredere, incat sa ma las pe mana celui de langa, dar sper, si chiar daca risc, si iar o iau in barba, lovindu-ma de persoanele total nepotrivite, nu conteaza, fara regrete,e tot ce-mi spun in ultimul timp. Chiar functioneaza! Am avut ce invata din trecut, din orice relatie consumata, de la copilul din ele, am crescut in barbatul de azi, cam pretentios. Cer prea mult? EU spun nu...
Am tot avut mici, mini relatii,sau sincer, nu stiu cum sa le numesc, fara insemnatate sentimental, doar senzatie de atasare, si nu pentru ca nu am vrut, ci pentru ca s-au dovedit total dezamagitoare persoanele din jur. Minciuna, amintiri trecute, materialism, si tot felul de prostioare, au avut si parti bune, nu spun nu, dar in final cutitul se infigea in rana,si durerea devenea muta! Am pornit pe un drum al regasirii, al schimbarii, benefic, dar si dur, ce a produs schimbari importante, dar in mare am ramas acelasi. Dar nu naiv, nu sentimental, nu bleg, si nici prost! Si nu conteaza, cineva ar spune, poate nu cauti unde trebuie?! Si acum pun eu intrebarea, oare unde e fata potrivita, cea de care am nevoie?
Iar eu imi raspund, nu stiu, poate am intalnit-o, m-am lovit de ea, m-a refuzat, si a dat cu piciorul, doar din simpla scuza, ca nu stie ce vrea, nu-i nimic, nici eu nu am stiut ce vreau mult timp, sau poate am renuntat prea usor la alte persoane ce meritau mai mult, si tot eu m-am dat cu capul de pereti, dar serios acum, unde naiba gasesc eu persoane care mereu nu prea stiu ce vor?! Sau care au probleme cu fostii prieteni, sau care mint de ingheata apele, si exemple ar fi multe,dar nu....nu mai are rost sa ripostam, sau sa acuzam. Poate nu am stiut eu sa le tin langa, iau in calcul, dar totusi, cine vrea langa el o persoana care minte?! Eu nu! Am devenit prea sincer, incat sa ma mai mint singur, si nici cu jumatati de masura!
Introducerea! Acum urmeaza partea buna a lucrurilor, sa conturez eu o imagine, a ce imi doresc! SI probabil o sa ramaneti dezamagiti, nu o voi face concret,pentru ca ideal nu exista,nu si pentru mine. Potrivit doar!
Sunt o persoana complexa, uneori usor de citit, consumat, dar in acelasi timp ce da dureri de cap, putin criptata, ce oferata totul, dar in acelasi timp totul reprezinta si nimic. Depinde foarte mult de persoana de langa.
Am nevoie sa fiu tinut in brate, ador, imi place sa stau seara la film, cu o mana sau un picior peste mine, am nevoie sa-mi impart gandurile cu cineva, sa aud vorbe frumoase, si nu doar din partea mea, ci si din jur, sa fiu sarutat cu pofta, adorat, si rasfatat! Privirea din ochii ei sa spuna totul, sa-si doreasca sa fie acolo, in acea clipa, sa traiasca momentul, si sa se bucure de el! SA fiu surprins, placut, nu gen fostul prieten trimite mesaje, iar tu te ascunzi=))) sunt prea finut, si domn ca sa arunc cuvinte grele, dar prea indiferent ca sa-mi mai pese. Vreau normalitate, nu doar pretexte ascunse, masti si durere. Complicat nu? Provocarea zilnica a unei relatii, ideea de a avea pe cineva care se gandeste la mine, ce-mi spune neatza,sau noapte buna din placere si nu obligatie, ce ma suporta asa cum sunt, cu bune si rele, am si rele.
Andu...tu esti un super baiat?! Da?! Lipsit de modestie, o sa spun ca da! Am fost mult prea bun, mult prea nu stiu cum, incat sa ma gandesc la mine mai mult, pe langa multe altele! Dar uite cum super baietii si-o iau in barba, cei care se poarta frumosi cu fetele, le respecta si le doresct pentru ceea ce sunt, chiar daca au defecte. De la o simpla floare, pana la ceva dulce sau o plimbare, chiar un sacrificiu pentru o iesire la munte, sau biletele in cutia postala, lucruri ce nu se vad, dar sunt acolo, si fac diferenta! Oare cate ati fost surprinse cu ceva in ultima vreme? Sau cineva v-a deschis usa la masina, sau geak calda statea pe voi, cand afara era frig?! Cate?! Prea putine, pentru ca super baietii, dau peste super fete, cu ghilimele de rigoare, si o iau atat de nasol in barba incat notiunea de jerk e normala. The jerk theory, recomand, dar mesajul e acelasi. Am luat-o in barba, si poate voi continua sa o iau, dar respectul meu pentru persoana de langa, pentru relatie si tot ce ne leaga, nu se va schimba NICIODATA. De ce?! Am avut o educatie mult prea buna, si am principii ce lasa o constiinta curata, si nu-mi reprosez absolut nimic! Oare de ce toate fostele mele vorbesc cu mine? Desi unele nu merita nici salut......
Iar baietii ar spune...de Fraier! NU! Pentru ca mai devreme, sau mai tarziu, au realizat si facut diferenta, sau asa a fost sa fie, nu caut acum motive, ca sa-mi mareasca sufletul, chiar deloc, in general orgoliul meu e pe zero.
Am deviat mult de la subiect nu?! Daca citesti printre randuri, o sa-ti dai seama de ce am nevoie, se ascund multe, subtilitatea mea e o mica arma,si o manevrez cu abilitate.
Aspect? Ochii albastri, verzi, hai fie caprui? Nu conteaza, poate doar privirea ce se inalta la rasarit, atunci cand ma vad pe mine in ei! Par? Mereu o slabiciune pentru blonde, nu alea cu iq redus, urasc prostia,chiar nu o suport, dar roscatul da bine, brunetul e sexy, etc. Corp? Sanii mari!!! Clar nu?! Visul oricarui barbat! Iar uneori ma lasa rece....
Concluzia? Sa aiba acea sclipire,sa ma faca sa o plac, sa ma provoace, sa aduca ceva nou, sa ofere si nu sa astepte doar sa primeasca, sa respecte, sinceritate si capabila sa ofere dragoste,si nu doar de aparente!Zodie? Aberatii ce stau scrise undeva, daca vrei sa te intelegi cu cineva, o faci pentru ca vrei si iti place, chiar daca exista mici nepotriviri, se poate trece peste orice, cu vointa, si munca! In 2 totul e mai usor, iar discutia e cheia, rezolva totul, iar lucrurile nespuse distrug verdele din peisaj.
Am nevoie sa simt ceva, imi da putere si speranta, ma face alt om, unul mai bun, plin de incredere si simpatic, cu un zambet de copil, si suflet mare, am nevoie de o ea, ce iese din banal, trece spre extrema, dar totusi e normala. Am nevoie de o mana in palma mea, cu care sa cladesc fericire, sa exprim randuri magice, si sa dau sens sentimentelor ce vin de la sine.
All i need is u! Iar daca cer prea mult, sper sa fie cu iertare,
Dar macar eu stiu ce vreau si ce pot sa ofer!Pe mine!