joi, 18 februarie 2010

Adevarul printre randuri

Esti judecat inca de cum deschizi gura sa arunci un cuvant spre exterior, fie el adevar, sau doar o minciuna simpla, oamenii analizeaza, gandesc,apoi isi expun parerea, uneori reproseaza, critica sau lauda de aparente. Dar adevarul cam doare mereu, si lasa urme in mintea unui om de langa, il ataci, desi esti sincer, preferi lucrurile mai pe direct, mai corect, si la obiect, nu ne ascundem stand in umbra, lumina face bine.
Mereu aceeasi poveste, dar actori diferiti, ne lovim dur de societatea din jur, de conceptiile ei invechite, sau corupte, iar in timp aceasta ne anexeaza, marindu-si orizontul.
Adevarul vine dintr-o lacrima cazuta pe un obraz lovit de dureri, din gura unui parinte ce-si iubeste copilul, sau a tanarului indragostit, ametit de sentimente. Il rostesti, si te simti mai bine, esti un om mai bun, mai corect, dar in ochii unora, esti doar un simplu fraier...
In jocul in 2, cum rostesti un mic adevar, esti o cauza pierduta, pierzi controlul situatiei, dar te lasi purtat pe aripilie neprevazutului, uneori pierzi, dar sunt situatii cand si castigi, nu trebuie sa dai din casa, decat atunci cand e cazul, momentul potrivit, sincronizare, de obicei, sexul feminin nu mai apreciaza la valoarea potrivita persoana de langa, cand e sigura de sentimentele ei, si da cu piciorul, ca intr-un caine ce-si cauta hrana. Vor incertitudine, asta le ofera doza de mister,ce le face sa-si bata capul, sa-si doreasca mai mult. Ce vine usor, pleaca la fel de repede, oricat de intens ar fi, iar tu ai impresia ca nu gresesti, ca ai fost sincer cu tine, si nu vrei sa te chinui, nu vrei sa te compatimesti in minciuna, dar poate chiar ai gresit, iar ce ramane un semn de intrebare, e chiar sinceritatea ta, oare se mai merita?

0 comentarii: