sâmbătă, 20 februarie 2010

Femeile vor sa fie iubite, nu intelese!

Confuzie totala in mintea unei femei, o spun sincer, lucrurile uneori nu se bat cap in cap, le faci pe plac, fac nazuri, te porti frumos la fel, daca le intorci spatele devii un idol, incat sunt in stare sa se arunce la picioarele tale. De cand cunosti pe cineva, si vrei mai mult, incerci sa o intelegi, sa-i vezi nevoile, dorintele plus capricii. Nu e usor,iar bataile de cap vin zi de zi, incertitudinea te invaluie, si chiar nu mai stii cum sa reactionezi. Confuzia lor, te pune si pe tine pe ganduri, se joaca asa usor cu mintea ta, desi de preferat e sa te joci tu cu a lor, e mai stabil pentru tine, mai fara suferinta.
Eu o iau logic, in primul rand, daca vrei sa iubesti pe cineva, oare nu trebuie sa o intelegi? Simplu! Cum sa iubesti o persoana pe care nu o cunosti? Oare e posibil? Ele intai vor iubire, apoi cunoastere? Desi sincer am primit un te iubesc in trecut dupa 3 zile, si nici ca persoana respectiva sa ma vada! :O Iar eu nu prea credeam in acele vorbe, si chiar m-au speriat, iti arata cat de maniaca e persoana respectiva. Iar fetele sigur nu vor maniaci, sau mai stii?
O privesti in felul tau, o doresti cu stralucire in ochii ,iti e draga, ai vrea sa o saruti, dar te abtii, nu stii ce gandeste, ce vrea , ai face tot posibilul pentru o clipa in mintea ei, o imbratisezi, te zbati, iar cu timpul incepi sa simti, la inceput un simplu sentiment de atasare, ca mai apoi realitatea se denatureaza in jurul tau, si o consumi pe EA la micul dejun, pranz, cina. O devorezi pana se plictiseste, tu esti prea orb in momentul acela sa mai vezi imperfectiunile, sau semnele ce apar.
Serios acum, voi ca femei, ce nu va ajunge incat mereu faceti figuri? Orgoliu? Sau vreti sa dati bine pe ecranul numit realitate? Nu totul se rezuma la voi, e chiar asa greu de inteles? Prioritatile le stabilim in functie de necesitati, si da sunteti o necesitate incontestabila, dar nu de neinlocuit! Mereu apare alta, mai devreme sau mai tarziu, cum si pentru voi altul, dar la voi se repeta jocul.
Complicati singure totul, incat vreti iubire, dar absurditatea voastra o alunga, vreti intelegere fara iubire, iar iubire fara intelegere, si deja cereti mult! Cate dintre voi ati alungat pe cineva doar prin simplele voastre figuri, nu ati apreciat, si usor disperarea si nervii l-au cuprins, incat sa intoarca spatele, si sa spuna PA!! Uneori exact asta vreti, e mai usor sa dai vina pe un El, decat sa-ti recunosti starea sufleteasca, si neplacerile, si mai e ceva, mereu El isi cere scuze, chiar daca nu a gresit, iar asta va produce o satisfactie enorma! Nu un orgasm cu fiori, dar o stare de bine ce se imprastie in tot corpul, o placere chinuitoare, ce va alimenteaza orgoliul.
Chiar se poate iubire fara intelegere? Oare intelegere nu e atunci cand il accepti pe cel de langa, cu bune si rele, treci cu vederea defectele, si faci totul pentru acea persoana? Un mic dejun adus la pat, o floare in miezul zilei, o plimbare romantica, sau o noapte cu lucruri picante pline de romantism? Un biletel cu 2 cuvinte, cu cata nerabdare le asteptati, si cat dramatism manevrati pana le auziti, iar apoi dupa ce scopul a fost atins, puteti pleca fara urma de regret, nu e usor sa-ti pierzi controlul, cand stii ca ai de suferit, iar atat timp cat esti tu, cea care nu si-l pierde, ai un 10 pentru rol.
E chiar nevoie de figuri? De lupta in 2, pana unul se declara castigator? De ce sa scoatem ce e mai rau din noi, sa profitam unii de altii, sa ne scoatem ochii, sa varsam lacrimi, cand am putea sa ne bucuram de fiecare clipa impreuna, de ceva frumos, fara regrete si limite?

15 comentarii:

Christinne L spunea...

Cu sfarsitul sunt de acord!
Usor de zis... greu de facut. Si sti de ce?
Pentru ca si voi sunteti la fel, dragule. Si voi doriti exact acelasi lucru: sa fiti iubiti, niciodata intelesi.
Dar, despre nimic pe lumea asta nu se poate vorbi la modul general. Intotdeuna vor exista situatii si situatii.
Pana cand nu intalnesti pe cineva cu care sa rezonezi, asa vei gandi si vei continua sa vazi raul din celalat. Dar, nu dispera: intr-o clipa viata iti va darui mai mult decat poti sa primesti! (asta depinzand in mare parte si de tine, de faptul ca, cine cere trebuie sa si ofere)

adinna spunea...

figurile dispar o dată cu maturitatea...de la vârstă ştii să îl aprecieyi pe cel de lângă tine şi ştii să spui lucrurilor pe nume...şi da, înţelegerea este când accepţi defectele celuilalt, iar iubirea este atunci când te îndrăgosteşti de defectele celuilalt..

ruxir spunea...

foarte bine zis adinna, de acord cu tine. eu sincer cred k in postul asta vorbesti de adolescente si nu de femei, nu orice persoana de sex feminin este o femeie in adevaratul sens al cuvantului...
App, da un click aici http://ruxir.wordpress.com/2010/02/22/what-about-now/ , sper k nu te deranjeaza ca am luat poza, am pus link catre u :)

Simion Alexandru spunea...

Si tu ruxir ce esti? femeie sau adolescenta? Mereu am spus, nu generalizez, sunt si multe exceptii, prea putine incat sa le vad eu,dar citeste printre randuri, sa vezi ce subliniam.

Simion Alexandru spunea...

Adinna...un 10 plus, pt cum ai descris raportul intelegere/iubire! Mi-a placut!

Christinne L spunea...

Nimeni nu se va indragosti vreodata de... defectele celuilalt!
Ca ii va accepta si defectele pentru ca il iubeste... asta e cu totul altceva.

Christinne L spunea...

"Daca iubesti un om perfect, n-ai niciun merit ca-l iubesti."
O. Paler

ruxir spunea...

hmmm... ce sunt eu??? ceea ce vreau sa fiu...

Simion Alexandru spunea...

Nu exista oameni perfecti! Doar dk vrei tu sa-l vezi asa, nu-s in masura sa-l critic pe O. Paler, iubesti pentru ca vrei,si-ti impune inima, iar pentru fiecare iubirea alte forme si intelesuri.

SORINHO spunea...

Bati campii "DRAGULE", nu cred ca exista cineva mai redundant ca tine,,,ADHD

SORINHO spunea...

drept poza puteam sa pun si un cur de aurolac, oricum ar fi fost mai bine agreat decat figura ta de drogat cu suvite expirate. Ideea de baza este ca oamenii sa realizeze continutul materialelor, dar cum tu ai un iq din 2 cifre si ti-e destul de greu sa-mi intreci pisica in istetime, e greu si te compatimesc .

SORINHO spunea...

Drept poza as fi putut sa fac oricare alta alegere, as fi putut sa aleg chiar si un cur nespalat ca al tau si tot ar fi fost mai expresiv decat figura ta de drogat cu suvite expirate. Ideea de baza este ca oricine ajunge sa citeasca pe al meu blog sau pe "REDUNDANTUL" tau sa realizeze calitatea continutului sa gaseasca chei pentru viata, nu sa dea note la poze sau sa intre intr-o depresie mai rea decat cea initiala, stare pe care tu prin exprimarea ta o induci,,,auzi, tu esti student??? cred ca esti singurul virgin din facultate si o sa mori foarte probabil de masturbare cronica >:) .

ruxir spunea...

pffff Sorinho, esti PRAF!!! Scz Andu, nu ma puteam abtine :)))

Catwalk spunea...

Daca nici noi,femeile,nu ne putem intelege cateodata,apoi voi sa ne intelegeti-nici atat.
Barbatii,cu un pic de efort,sunt mai usor de inteles,pentru ca ei nu spera incontinuu ca partenera poate ii va intelege fara ca ei sa dea indicii,ei,pur si simplu cer si arata ceea ce vor direct si clar.Pe cand noi femeile,avem mereu speranta ca poate EL o sa ne inteleaga fara sa-I dam indicii.De ce nu le-am spune direct ce ne dorim??

Cris spunea...

Adevarul e ca barbatilor le plac femeile cu figuri. Femeile alea puternice, care spun "nu" prima oara cand vreti sa o scoateti in oras si promit ca vin data viitoare. Spun si a doua si a treia oara "nu". Si poate o mai tine asa o vreme. Apoi reusesti sa te intalnesti cu ea. O vezi, fara temeri si fara compleze. Ajunge sa iti placa, chiar mai mult decat ai vrea. Vrei sa faci un pas, doi, catre ea... si ii faci. O saruti si-ti place mult. Ii place si ei si e in stare sa recunoasca. Incepeti o relatie cu promisiunea ca nu va veti face rau unul altuia. Baiatul promite, fata ii spune sa nu o faca. Entuziasmul baiatului o bucura si pe ea. O tineti asa o vreme, pana cand se intampla ceva. E simplu. E perioada aia in care el nu mai are chef. Nu are chef nici sa-si faca patul dimineata, d-apoi sa se mai intalneasca si cu "cea" pe care cu cate luni in urma o cauta neincetat si se gandea la ea. E perioada aia in care ea simte ca e ceva. Stie ca va trece, da nu poate sa renunte la nemultumiri. Se lupta cu ea, dar nu poate. Nu e multumita ca el mereu prefera sa iasa cu baietii, decat sa o vada pe ea, mereu ii spune nu, pentru ca nu are timp, usor usor parca devine posesiva. Nu-i place si stie ca nu ii sta in caracter. Atunci el vede asta; incet, dar sigur se indeparteaza. Cu fiecare zi, are impresia ca ii pasa tot mai putin, desi, daca ea ar da inapoi, ar fugi dupa ea. O stiu amandoi, stie si el ca se va intoarce, o stie si ea. Acum, doar el e sigur ca o are si nu o mai vrea. Vrea altceva, un alt joc, cu o alta femeie care va spune nu. O va spune si ea, cand el se va intoarce, dar va fi defitiv. Chiar e nevoie de jocul asta ca sa-ti gasesti maturitatea pentru a-ti construi o relatie?