joi, 11 februarie 2010

First love

Poti traduce in cuvinte fiorii primei iubiri? Poti reda fidel acele momente de magie rara, in care simti ca plutesti, zbori, iar zambetul e undeva in nori? Sunt amintiri frumoase, dar de cele mai multe ori dureroase, incat iti strapung inima in 2, o parte plina de speranta, si de noi aventuri la orizont, si una neincrezatoare, pesimista,posaca si nesuferita.

Inca de la varste fragede, chiar din copilarie se pot ivi sentimente profunde, bine acum, depinde de fiecare cum se ataseaza, si de cum vede iubirea, daca spui te iubesc la 20 de persoane, unde mai e farmecul? Acele 2 cuvinte pline de tarie, sunt intelese gresit, si devin simple. Trecand prin relatii, de la copilul inocent, la adultul in devenire, ajungi sa te atasezi, sa-ti placa, sa cunosti, sa vrei mai mult, sa faci sex, dragoste, sa te desparti, si sa suferi, dar mereu exista o prima iubire, una care te schimba, si te face mai matur, acel rau necesar in care ne regasim cu totii, unele chiar rezista si azi, mici exceptii intr-o realitatea plina de tentatii.

Studiu de caz! Pentru fiecare din voi, oare ce a ramas in voi, dupa prima iubire stinsa, si specific iubire, sentiment complesitor, in care simti lipsa, ti se face dor, ai nevoie, si imparti la 2 totul, nu doar intr-un singur sens, in care unul fute, altul isi streseaza neuronii! Ai prins ideea! Cum ai savurat aceasta intamplare trecuta,sau cum o savurezi inca? Mai esti la fel? Nu prea mai ai cum, cu cat inaintezi in ani, unele lucruri se pierd in copilarie, in modul de cum privesti persoana de langa, cum inocenta paleste in perversitatea de zi cu zi. Chiar vreau raspunsuri, daca se poate si exista timp pentru ele.

De unde pana unde acest articol? De la o simpla intrebare, Andu tu la ce fata ai tinut cel mai mult?! Nu conteaza cine a intrebat, si oricum nu e vreo fata trecatoare ce si-a lasat parfumul prin jurul meu, ci de la cine nu ma asteptam, chiar uimit, cu armele jos in momentul de fata.Am analizat un pic, recunosc un pic mai mult, sa vad care a fost first love, desi stiam care va fi raspunsul inca de la inceput.Tin sa precizez, ca nu o astern ca un regret, sau o dorinta, ci doar din simplu motiv ca trebuie mentionata, si atat! Fara subtilitati, ironii, sau durere, o amintire si atat.

Incepe din senin nu?! Te ia valul, si te loveste din toate partile, te scufunzi, tragi aer in piept si respiri izul de primavara-vara, plutesti, traiesti, razi, si zambesti in somn. Cum mana ei te cuprinde, cum degetele tale ii mangaie privirea, cum totul o ia razna, iar tu constient de greseala te afunzi mai rau, si pierdut, incepi sa nu te mai recunosti. Iti e bine, dar trebuie sa spui si nu, daca lucrurile vrei sa continue, dar nu o faci, creierul e in razboi cu inima, iar mereu invingatoare va fi cea din urma, incat e mai puternica si misterioasa,plus suporta orice dezamagire, mai sunt si exceptii.

Se consuma treptat, de la copiii plin de curaj si nebunii, la ursuzi aflati in certuri, un afrodisiac, plin de energie, de sentiment, si fericire, dragostea=fericire, cand merge si totul e in regula, mai exista certuri, orgolii, nepotriviri, dar daca se vrea, se trece peste, iar la final raman pozele! Se arunca intr-un folder, si raman acolo, iar cand faci ordine te lovesti de ele, si iti aduci aminte, bah ce prost am fost, dar nu as schimba nimic, as face la fel, poate doar sa dureze mai mult, reparand micile greseli, si nici nu conteaza, acum chiar ramane un zero indiferent, o amintire, plina de nostalgie, si un nou patimas. Timpul vindeca, curata, si schimba, incat sa-ti fie bine cu tot ce culegi in viitor,si de acolo se porneste o lunga cautare, a celei pe care o doresti, iar mereu intarzie sa apara,dezamagiri cu ploi torentiale,fulgere si momente de calm si nepasare.

Te mai si intrebi, oare chiar ai iubit?! Oare asta e dragostea? Daca ea produce durere, de ce s-ar numi dragoste? Ca sa cresti, si sa inveti,ca mai tarziu sa-ti fie bine, si sa nu fii naiv, copil, si capos, sa vezi ce e bucuria, si dragostea, sa ai nevoie de ea, si sa-i faci loc in viata ta, chiar daca riscul ramane, increderea dispare, si lacrimi apar.

Prima iubire ramane mereu sensibila? O mica pasiune nebuna, ce nu se stinge niciodata, o pasare phoenix? Cam aici se invart gandurile indragostitilor, dar e doar o amagire de final, una ce spera, ca intr-un viitor apropiat sau indepartat, lucrurile vor revenii la normal, dar nu e asa, ne imbatat cu sperante, atunci in momente de durere, dar cu cat ceasul ticaie, realizezi nepotrivirea, si unele lucruri, pe care atunci nu le observai, fiind prins in jocul fantastic al emotiilor, ideile curg intr-un rau vast, si asterni pe o hartie imaginara totul, iar cand tragi linie, ramai cu nimic, doar cu amintirea, si sufletul gol. Ce e terminat, asa ramane, desi uneori reinvie, dar moare incet.

In prezent daca privesc spre prima dragoste,raman indiferent, nu ma mai sensibilizeaza,doar dorul acela de iubire dedicata, tind sa precizez ca vorbesc din perspectiva mea, nu stiu cat a fost de reciproc, dar la prima vedere asa era,de imagini ce ma faceau altfel, si mai bun, ce imi inseninau ziua, si imi dadeau speranta, doar acele clipe imi misca inima, si nimic mai mult. Ranile s-au inchis,s-au cicatrizat, iar eu?! Sunt altul, matur, copt, si rece, rama urmari pe termen lung, dar se trateaza cu zahar, si momente noi dulci, cu alte persoane, ce te invata altceva, pana cand, acumulezi suficienta informatie sa vrei mai mult, de la o persoana cu care merita, si o meriti.

Pozele, amintirile , personajele se pierd in povestea realitatii, a timpului ce misca, si gesturi stupide, care in acelasi timp fac diferenta! E doar un exemplu, atat!

3 comentarii:

adinna spunea...

așa este...din prima iubire, de obicei, amintirile sunt singurele care rămân și care, până la urmă, sunt dușmanul cel mai de temut.

Christinne L spunea...

De la caz la caz...
Nu pot sa spun ca acele sentimente nu m-au elevat candva, ca acele clipe nu se uita nicicand, dar, nu pot sa spun ca acum nu privesc cu zambetul pe fata amintirea din pricina careia credeam ca lumea trece prin experiente asemanatoare celor din "2012".
Am mai invatat odata, daca mai era nevoie, ca, ce-ti da Dumnezeu este mai bun decat ce-ti doresti tu.
Si nu am niciun fel de resentimente. Este ceea ce, probabil voi numi mai tarziu, alaturi de alte si alte lucruri traite- experienta de viata.

Dana spunea...

De cand am vazut cum se numeste blog ul tau "realitate cruda", mi-am zis: hmmm..aici o sa gasesc cateva lucruri de care fug :P si am gasit postl cu amintirile...nu, nu incerc sa fug de amintiri dar cateodata ne fac rau chiar daca sunt legate de prima iubire. Se spune ca timpul le vindeca pe toate si trec dar pana la urma ..nu tmpul trece ci noi terecem prin atimp asa ca ...nu putem uita nimic...raman acolo n adancul sufletului nostru si ne macina din cand in cand sau ne trezim cu ate un zambet tamp pe fata :)