vineri, 26 februarie 2010

Hand in Hand


E vant, zapada, si gheata! Aluneci usor pe asfaltul degerat, bocancii de firma nu fac fata, si disperarea se citeste pe chipul tau, prapastia e aproape, iar tu te indrepti spre ea. Arunci in graba o mana, poate, poate te-ar ajuta cineva, dar totul e pierdut in noapte. Fulgii cad, orele se scurg incet, si tu, inca patinezi, fara gratie, fara vointa, ci sub semnul soartei. Ai renunta la orice pentru un mic ajutor, pentru o oaza de speranta, dar oare nu e prea tarziu?
Suntem dependenti in anumite clipe de o strangere de mana, acele degete firave, ce vin, te cuprind surprinzator, si-ti incalzesc podul palmei, acea senzatie de siguranta, acel moment in care stii ca nu mai esti singur! Singur in fata tuturor! Prinzi curaj, incredere, si ambitie chiar, te motiveaza, zbori spre taramuri nebanuite, incat si tu, ramai uimit de ce poti face, cu 2 maini contopite intr-o uniune potrivita.
Privesti pe strada cum un parinte isi tine protector copilul de manuta, sau un iubit mandru, isi plimba tantos consoarta, sau doar 2 batranei, loviti de timp si greutati, isi fac loc prin lume, legati unul de altul, la bine, si la rau. Sunt doar imagini de care ne lovim zilnic, si pe care evitam sa le observam, sunt atat de aproape, iar noi nu stim sa facem diferenta.
Pana si cei mai indiferenti, sau solitari, au momente, cand simt nevoia de caldura, apropiere, strangere,si ce poate fi mai frumos, decat sa-ti privesti in ochii iubita, strangand-o de mana, atunci cand cele 3 cuvinte mult visate apar( Lets get naked). Starea de negare isi face simtita prezenta, te insori cu cariera, alergi dupa postul mult visat, faci loc prin multime, iar cand satisfactiile apar, tu ramai incomplet, ai pierdut pe drum multe, si uneori e chiar prea tarziu sa mai schimbi din mers, dar nici imposibil. Compromisurile se tot nasc, inca putin, nu strica sacrificiul depus, e doar pentru mine, dar pana cand?! Vor fi toata viata mici cai de mediere, dar trebuie sa faci si diferenta, sa spui nu, azi fac altfel, dar nu stii cand e momentul, cand simti nevoia de acel altceva, iar purtat in voia sortii nu prea poti, nu detii controlul, iar asta te sperie ingrozitor.E comod sa-ti ignori necesitatile, desi suna dur termenul, dat trebuie sa intinzi mana, iar cineva se va gasii sa te ajute, sa-ti dea acel imbold de care ai nevoie, ajutorul si increrea!
E mai placut sa strangi un cordon, la al carui capat se afla un caine? Sau sa simti degetele ce te gadila si-ti dau fiori? Noi ne alegem singuri drumul, si de acolo suntem cuprinsi in mici vartejuri, pline de nou, si vechi, de amintiri ce se scriu, sau poze palide, iar in final cautam o palma, sau doar vrem una dupa ceafa sa ne trezim din visul murdar ar realitatii.

1 comentarii:

Catwalk spunea...

Foarte frumos scris.