sâmbătă, 6 februarie 2010

Just life...

In viata se intampla lucruri total opuse in acelasi moment, de la un copil ce plange, altul rade, pana la o familie ce-si asteapta parintele sa intre pe usa, iar alta, il vede cum pleaca,si nu ii e usor, intoarce spatele, poate cu lacrimi in ochii, si constient, o perioada de timp ii va auzii doar la telefon,sau doar printr-un mail ratacit. Unii isi sacrifica zilele, pentru binele celorlalti, un sacrificiu ce nu se uita niciodata, dar nici nu spala pacate, iar un gol ramane, oricat de invatat ai fi cu plecat/venit.
Oricat de indiferent as fi, sau dur, observ mereu lucrurile in detaliu, si le analizez din multe puncte de vedere, iar viata de navigator e o viata de tot cacatul, si imi permit sa vorbesc urat! Baniiii!!! Oare aduc satisfactii suficiente incat sa iti petreci jumate din viata pe mare? Sincer....NU! Dar iti si usureaza drumul, si astfel, lucrurile imposibile si indepartate, sunt mai aproape. Te plimbi, cunosti oameni noi, te lovesti de culturi, civilizatii, dar pierzi mult prea mult...
Cum e sa nu-ti vezi copilul un an de zile, sau nevasta? Acasa timpul trecere repede, cand pentru tine acolo, parca intrii intr-o reluare continua, o rutina ce se modifica sub aspectul vremii, maine ploaua, azi e soare. Am fost plecat, pentru inceput, chiar placut, dupa un timp incepi sa te gandesti daca iti doresti de la viata asa ceva, si din orice unghi privesti, viata pe mare devine un chin, dorul de casa, familie,contactul cu pamantul, realitatea, prezentul, totul se duce incet spre apus, iar mini concediul, acele luni petrecute acasa, devin un mic paradis, din care nu iti doresti sa mai pleci. Dar, timpul trece, si trebuie sa-ti respecti contractul, sa aduci bani, sa asiguri un nivel de trai optim, desi nu-ti vine, si cu atat sacrificiul e mai enorm.
Multi spun, ai ales asta, e o viata frumoasa, cine nu isi doreste, dar daca faci un studiu, sa-i intrebi pe toti navigatorii din jur, daca marea e a 2 -a lor casa, si ar alege iar acelasi drum, in proportie de 90 la suta,daca nu mai mult, raspunsul ar fi negativ! Un sfat ce-l primesti cat esti tanar, fugi cat poti, dar tu visezi, si vrei multe, casa, masina, plimbare, si ce naiba, sacrifici doar cativa ani, esti nelinistit, nu se vede, dar e ca un drog, ce-ti intra in sange, si mereu vrei mai mult, nu te mai poti lasa, ramai un pic dezamagit de traiul oferit in tara, si rabdarea te trimite inapoi.
Am fost pus si in situaia celui de acasa, care sta si asteapta, cat si a celui plecat, pot face diferenta mult mai bine, desi nu obiectiv, mereu raspunsul meu va fi nu pe mare, dar e dureros de ambele parti. Iti e mila, cand vezi cum cel de langa isi duce amarul pe mare, pentru binele tau, si desi suna egoist, nu as face schimb, nu pot, nu vreau, nu imi place! Nu-mi plac multe, si multe nu-s au locul, dar e dificil, sa te faci ca nu-ti pasa, cand iti vine sa urlii, si sa spui cat ai nevoie,sau un PA rece, o strangere de mana, si ne vedem cand vii, un teatru de ambele parti, sentimentele se ascund sub masti, si sunt bine tinute in frau, desi uneori mai scapa, chiar cu lacrimi, sau cu disperare.
Iar cum timpul acasa trece cu minutul, pe mare, secundele sunt ore, valul loveste din ambele parti, cerul e senin, iar zgomotul asurzitor al motorului nu-ti da pace. Acolo, totul se rezuma la munca, cat mai multa munca te oboseste, si mergi la somn, si ziua trece, si inca una din calendar s-a dus, un x, o zi de nastere iti aduce aminte de uscat, un gand nelinistit, si doar porturile, iesirile in oras la bere raman micul contact cu realitatea.
Mama s-a chinuit cu o relatia de dragoste la distanta, cu nopti nedormite de dor, si bucurii imense la venire, dar nu e corect sa te joci cu sentimentele persoanei iubite, sa nu fii acolo la nevoie, sa te desparta km intregi, dar cand ai sentimente puternice pentru cineva, astepti, te inveti si induri, oricat de greu ar fi, sunt compromisurile sentimentelor profunde, o dorinta nebanuita, o rabdare tacuta. A fost un exemplu de asa da, un exemplu de urmat, ce iti da speranta, incredere ca lucrurile bune inca exista in lumea asta, si nu oricine este pe interes, si nu toate persoanele vor sa-ti distruga sufletul, sa ti-l scurga de dragoste.
Imi e greu si dor, si azi e doar un moment de slabiciune, unde las la iveala cuvinte, ce redau stari si sentimente, iar maine voi imbraca iar acea armura de gheata, si voi merge mai departe, asteptand ca timpul sa treaca, iar lucrurile sa revina la normal.

0 comentarii: