joi, 25 martie 2010

Gave it all away...

Luam cuvantul a aprecia si ii gasim definitia in DEX : "APRECIÁ, apreciez, vb. I. Tranz. 1. A determina preţul, valoarea unui bun; a evalua. ♦ A preţui pe cineva sau ceva (pentru calităţile sale); a apreţui. 2. A socoti, a considera (că)... [Pr.: -ci-a] – Din fr. apprécier"!
De aici pornim un lung proces de constiinta, in care analizam totul din jurul nostru,in functie de prioritati! Oare de cate ori, am avut langa noi,ceva ce multi isi doresc, sau viseaza, ca mai apoi sa inchidem ochii, trecand mai departe! De la o jucarie banala, la o haina de calitate, pana la a renunta si la oamenii de langa! Prieteni, prietene, iubite, sau chiar familie, un razboi deschis, ce te macina, si-ti schimba mentalitatea! Oamenii dezamagesc, se stie, iar de acolo se produce o mica ruptura in comportament, incat iti e sfasiata increderea,si ramai in mici bucatele, ce vor sa fie adunate, dar nu are cine.
Ia o foaie, si asterne 5 lucruri pe care le apreciezi, doar 5! In functie de ce-ti trece prin minte, de ce ai nevoie, ce-ti place, si ce te ajuta! Tu alegi motivele,dar enumera 5! Sunt suficiente! Clar nu vei gasii atatea,incat sa te multumeasca in totalitate, pentru ca ...
Orice ai enumara, nu e perfect, ba te-a dezamagit macar o singura data, ori te-ai plictisit, sau doar nefolositor. Si te gandesti, asa pretentiosi am ajuns? Sau doar avem un gust amar, al amintirilor pierdute? TRIST! O spun sincer...cu toata inima! Unde am ajuns, incat sa nu mai avem incredere,si puterea de a recunoaste adevarul.
EU am 5 lucruri:
  1. Familia: cu bune si rele, nu e liniste, dar nici plictiseala, nu e usor, dar nici un capat de tara, lipsesc multe, dar unele sunt si la locul lor, un tata ce asigura un trai, o bunica ce face de mancare, 2 matusi denaturate, sa nu se planga si a 3, un frate ce iti mai trage un cap in gura cand dormi, sau bunici invechiti,si simpatici cu vinul in sange, am uitat pe cineva? O mama ce s-a chinuit,ne-a crescut...si un RESPECT!!!
  2. Prietenii....pe ei ii alegi!
  3. Ceea ce am! Se putea si mai rau, iar unii ar spune, si mai bine! E al tau ceea ce ai, depinde de tine sa faci,incat sa devina mai mult. Curtea vecinului e aproape, visele in gand, dar picioarele sunt infipte in pamant, si ar fi bine sa ramana acolo, amagirile nu aduc nimic bun, ci doar sperante moarte!
  4. Viata! Tu o poti face mai dulce, sau acra, in functie de starea de moment, sau de prioritati! Apreciez tot ce e in jur, soarele de primavara, iarba verde in care pot zace la gratar, o floare ce aduce un zambet, oamenii cu care intru in contact, aici intervine respectul, apoi cu timpul si apreciatul, dar nu am ganduri preconcepute, nu asociez cu imaginea un sentiment negativ, si nici nu judec. Nu-s in masura, pot doar alege daca vreau mai mult, sau resping, indiferent ca e o fata, sau doar o cunostinta indepartata! Arunc o privire spre trecut sa vad pe cine nu am apreciat, si culmea, am respectat cam totul, nu doar din educatie si bun simt, ci pentru ca asa am considerat, am avut relatii, si chiar daca am iesit eu sifonat, am aruncat palaria pentru amintirile avute! Daca am fost apreciat? Nici nu conteaza, pot spune ca da si nu, in mare parte, uneori chiar la extreme, de prea mult sau prea putin te saturi,si iti e greata. Reprosuri? O mie, cine cauta sa nu-si recunoasca vina, atunci joaca cartea acuzarilor, si a gandurilor negre, sa-ti scoata ochii, incat sa ramai orb, si prost, chiar daca nu ai nicio vina! Nu-i nimic, roata e rotunda,iar dracul nu-i asa de rau! Nu un gest de razbunare, nu o mahnire, ci doar viata!
  5. Ma apreciez pe mine! Acum as fi fitos, nesuferit, sau doar plin de mine nu?! Daca eu nu ma respect, atunci cine?! La fel si in cazul vostru, daca te calci singur in picioare, altii ar ezita? Ti-ar infige si un cutit in spate, sa fie satisfactia mai dulce!

Sunt 5! Au o groaza de imperfectiuni toate,sunt ale mele, si indiferent, eu le apreciez! Mereu voi face diferenta intre bine si rau, voi stii sa respect, si sa ma bucur de ce am, desi mai sunt zile, cand sunt eu acru si rece. Nu ii pot impaca pe toti, dar ma pot impaca pe mine, iar de aici o lunga lupta, impotriva celor care nu apreciaza! Cu ghilimele de rigoare, imi e chiar indiferent, iar asta doare! Sunt persoane, care isi dau seama de adevar, abia cand nu mai pot face nimic, cand un imi pare rau,si o scuza sunt patetice, cand nu mai clintesc o grimasa pe fata, sau un sentimente de compasiune, si oricat de bun ai fi, si milos, te lasa rece! Ai fost dezamagit, cand u ai apreciat, bun..., luat de fraier,si zambetul devine perfid, cu un mare NU pe buze! Iti joci cartea, dezamagesti, esti iertat, dar nu la nesfarsit, totul are o limita, cea a bunului simt. Unii dezamagesc din prea mult bine, apoi cand raul apare, incep sa viseze, daca nu sa se indrepte iar spre acel bine mazilit candva, 2 late!

Acel gave it all away vine ca un regret,unul uitat, dar si cu o melodie, google it, or youtube, si incepe cu boyzone, varianta 2010. Un tribut adus unui fost membru, ce s-a stins si tinde spre istorie! Iar pentru noi restul,trebuie sa fie motivant, sa ne deschida ochii, si sa gandim altfel, nu toti ne vor raul, nu toti vor sa ne insele increderea, si nu toti vor sa ne f... realitatea! Iar noi putem face diferenta asta, eu,tu , el....noi, cu incredere timida, curaj si daruire! Poate atunci vom aprecia mai mult totul!

marți, 23 martie 2010

Colours through life


Uneori lucrurile nu sunt asa cum iti doresti, planuite ca la carte, iar neprevazutul apare intr-o secunda,disparte in alta, si tu ramai mereu acolo! E vorba despre incredere si speranta! In primul rand in tine, apoi, treptat in cei din jur, iar inceputul e la picioarele tale. De cate ori nu ai avut incredere in tine, atunci cand puteai mai mult, dar nu ai mers pana la capat? De cate ori te-ai lasat dezamagit de cei din jur, si de vorbele aruncate, poate din rautate? Te-au limitat, te-ai limitat, si asa povestea a stagnat. Recunosc, e greu sa ai incredere in tine, cand primesti lovituri din toate partile, si nimic nu-ti iese, dar dezvolti un zid de rezistenta, plin cu indiferenta. Timpul trece, si complacutul in situatii apare, nu ai misca un deget, incat stii rezultatul. Viata ti-a jucat o farsa, si o va face mereu, cand lumea iti e draga, plina de zambete, si dulciuri, sa-ti reaminteasca de raul ce exista, si sa te aduca cu picioarele pe pamant, dar pana atunci poti gusta fiecare clipa, si traii intens momentul, incat sa-ti fie mai usor de suportat!

Nu trebuie sa fie doar o problema in dragoste, o suferinta in familie, poate chiar si lipsa unui job, in plina criza, sau prieteni falsi, culorile apar, ca intr-o cutie de skittles, diversificate, si gusturi diferite! Una rosie cu frute de padure, galbena acra, sau orange de portocala. Te lovesti de persoane cu nevoi ascunse, si dorinte misterioase, vor sa te faca, sa te zdrobeasca, sau pur si simplu sa-ti arate ca se poate si mai bine, incredere, credinta, sinceritate, doar putinele exemple ce au intaietate. Uneori e bine sa fii acru, ca un galben intens, sa stii sa spui nu, sa refuzi, si sa o iei de la capat, sau sa spui lucrurilor pe nume, alteori rosul aprins, duce spre romantismul din tine, incat pasiunea se transforma in tandrete,apoi in mangaieri fine! Movul e doar mov, iar verdele de primavara. Nu trebuie sa demonstrezi nimanui ceea ce esti, se observa treptat, pentru cine vrea sa vada, si sa asculte, sa-si doreasca mai mult, si fara o intentie ascunsa, doar pentru ca ii place,si nu are nevoie de explicatii! Desi intrebarile apar si pentru persoana respectiva, cat si pentru tine,frica nu se evapora peste noapte, doar la cateva raze de soare, intr-o dimineata frumoasa, ci treptat, cand totul se dezvolta si prinzi aripi.

Suntem oameni, gresim fara sa ne dam seama uneori, nu poti face pe placul tuturor, incat sa-i multumesti, dar daca tu esti impacat cu tine, si multumit de ceea ce ai realizat si ai, normal sa vrei mai mult, sa visezi spre mai mult, dar sa nu te lasi doborat de insuccesurile vietii, sunt doar teste, razbati, sau te lasi lovit, depinde cum faci parte din joc, pe ce pozitie ataci, sau te aperi, dar la urma, culorile iti surad, cand te astepti mai putin, cand speri mai putin, si crezi! Important e sa vrei, iar eu vreau un curcubeu marunt, dupa o ploaie lunga plina de averse, unele au aparut singure, altele le-am chemat printr-un dans al ploii, fulgerat pe langa, noros in centru, ceatza in viziune, si zapada in suflet! Iar cand am vrut mai mult, cu un oarecare risc, de care sincer nu-mi pasa, toate interperiile s-au evaporat! Desi ma repet! Important e sa vrei, apoi cu cine sa vrei, si totul sa fie reciproc!

Filele se scriu, cerneala prinde culoare, iar tabloul se asterne intr-un peisaj de primavara. Ce reprezinta? O mica enigma, ce pateaza panza,chiar si in momentul de fata...
P.S. insuccesuri ;)) pt cine nu stie!!!

sâmbătă, 20 martie 2010

share happiness

E doar o raza de soare ce se pravaleste peste pamantul inghetat, calda la atingere, orbitoare pentru privire, dulce de primavara in gand. Amorteala dispare, natura invie, ganduri apar, noi si pline de speranta, realitatea prinde o alta mantie, mai placuta la atingere, gustabila din orice punct dorim sa privim.
Incarcam cu energie, orice colt umbrit de probleme, dam un sens la tot ce a fost, si s-a scurs, ne acceptam conditia, si tindem spre mai mult, mai plini de viata. Something change! Exista poate motive ascunse, sau doar simple lucruri ce se dezvolta pe parcurs, si o iei la pas, admirand peisajul. Aceleasi imagini, dar se vede altfel nu? Ai trecut de n ori,dar zambetul nu avea culoare, fad, palid, ponosit! Te bucuri un strop, nu mai mult, nu-ti permite acea parte, care a uitat sa faca asta, sa imparta acea stare de bine cu mediul inconjurator, sa faca parte din el, si sa se bucure din lucruri marunte.
E mai usor sa imparti bucuria, decat sa stii sa o consumi! Frica nu te lasa! Probabil ea, dar riscul apare, trebuie doar sa faci un pas mare, sari si deja apartii in lumea plina de dulciuri si dorinte ascunse, de stari de bine, nimic banal, chiar anormal.

luni, 15 martie 2010

Povestea ta...

Erai mica si ascultai povesti, cu zane si printi, oameni fermecati, si pitici, imaginatia o lua razna, si incercai sa faci parte din acea lume ireala, sa fii o printesa, sa ai tot ce-ti lipseste, sa poti zbura, sau doar sa fii rasfatata. Ai crescut, iar povestie au pierit in trecut, magia s-a dus, si nici putin praf vrajit, nu mai schimba grija zilei de maine. Te pierzi in ganduri nebune, in probleme existentiale, nu stii ce vrei, si ce ai nevoie, totul parca iti intoarce spatele, iar speranta dispare, iar zambetul devine fad,fara culoare. Incerci sa te intelegi, uneori reusesti, alteori nu, ai vrea sa crezi, sa ai incredere, dar unele intamplari au lasat urme adanci, un suflet ranit, o inima zdrobita,un copil intr-o lume mare.
Fiecare fata viseaza la printul ei, se trage din acele istorisiri cu talc spuse de parinti seara la culcare, se promoveaza acest aspect, fara a fi cu subinteles, dar la acea varsta datele se introduc in unitatea centrala, si sunt inmagazinate, ca intr-un computer, iar spatiul de stocare e imens. Se memoreaza, si apoi se coace, sta ascuns, pana isi face aparitia, la acel prim sentiment de placut a unei persoane de sex opus. Fata se vrea respectata, iubita, dorita, alintanta, in siguranta, si multe altele, difera de la o persoana la alta, dar toate au nevoie de acel cineva, cum si barbatii, baietii au, si jocul incepe, o ascunsea a copilariei, se neaga stari de bucurie, si se omit stari de tristete, apar masti, si retineri,iar printi sunt o mie, doar o clipire si pretendentii apar, ca dupa ploaie! Fel de fel de creaturi salbatice, zmei, sau capcauni, porcusori in crestere, sau tauri comunali,dar niciun print?! Unii te multumesc, te invata sa simti, dezvolta in tine ce ai mai bun, te privesc asa cum esti, si nu te-ar schimba pentru nimic, pana intr-o zi cand poate ii schimbi tu, sau se plictisesc ei, nu a fost sa fie durabil, nu de data asta, ai castigat experienta, dar si suferinta, dezamagiri, lacrimi, apoi altii te joaca pe degete, incat nu stii unde iti e capul, si nu iti e bine, dar iti place, pana cand pentru moment abonatul vodafone nu poate fi contactat, noul aspect al realitatii, in povesti erau scrisori parfumate, sau porumbei albi. Te lovesti si izbirea lasa un gust amar, cu timpul nu-ti mai pasa, sau nu mai vrei sa crezi, un complacut continuu, si incertitudini alese. Dar golul din suflet ramane, stii ca iti lipseste acel ceva, si ai nevoie de el, dar chiar nu ai idee unde sa-l gasesti, sau sa-l cauti, tot astepti, si cu atat timpul trece in van.
Culmea, barbatii isi asteapta printesa, parcurgand aceleasi stari, dileme, iar intalnirea de gradul 3 nu se produce! Cu cat iti doresti mai mult, cu atat ai senzatia ca alungi norocul, dar ramane un gand, si incerci sa te faci ca ploua, poate apare the one.
In jur se scriu povesti, vezi cum altii sunt fericiti, si ii invidiezi, chiar daca nu recunosti, viata nu e roz si pentru ei, dar incearca sa-si faca zambetul mai dulce, sa-si coloreze viata dupa bunul plac, si nu doar prin nuante de negru si gri. Complicam doar pentru ca ne-am invatat asa, zambim fals pentru ca trebuie, dar nu incercam sa luam atitudine, sa privim altfel, cu drag si dor, cu sperante si plini de incredere, iar poate atunci, cu putin praf de stele, intr-un timp imbatranit, printul calare, isi gaseste printesa! Nu are scut, si nici sabie, nu are castel,si nici seria 7, dar il are pe acel ceva, ce te face sa zambesti fara motiv, sa razi, si sa te simti bine, cand nu ai de ce. Te face sa dai din casa, dar nu renunti la retineri, ai vrea mai mult, dar nu-ul inca e in vocabular, rezervata din frica de a nu fi ceva fals, iti place, si nu stii cum sa reactionezi! Ai vrea sa fii tu, asa cum esti, lipicioasa,simpatica si vesela, dar nu e momentul! O noua poveste? Sau povestea printului, si tu joci rol secundar?
Stii....povestea ta, poate incepe cu mine! Povestea noastra incepe cu noi, iau 2 pronume, eu si tu, incerc sa le agit bine, sa le amestec intr-un blender numit realitatea, apoi intr-un pahar inalt, torn continutul! Putin din eu, se pierde in tu, si invers, inca sunt 2 lucruri distincte, si asa va fi mereu, nu-s perfecte, nici nu trebuie, inceputul e mai greu, apoi prind culoare,se deschid, din cromatic intr-un curcubeu venit dupa o ploaie de vara,cu zambet nou si dulce, cu frica si neincredere, dar cu sperante in fata! Nu sunt un print, si nici nu as incerca sa fiu, nu am titlu sau sange albastru, sunt un eu langa tine, unul ce te vede ca un monstruletz roz, dar adorabil, unul ce vrea mai mult, dar nu cere,si nici nu fuge departe. Dar daca clipesti, ma strangi de mana, si ma saruti, poate ma transform in printul din poveste, si te invit la dans, poate chiar Paris! Povestea ta, depinde de tine, de cum o asterni, si cum preferi sa o consumi, iar a mea incepe cu tine!

vineri, 12 martie 2010

Talk about love

Cautam fiori in stomac, imagini prin parc, sau inimioare in cadouri simple, dar cu cat ne frangem gatul in miscari fine, cu atat pierdem farmecul colorat. Adopti o tactica de razboi, stai la panda, astepti, sa cada ceva din cer, sau de pe marte, doar e la moda, dar ramai fara hrana, nu mai ai ce consuma, acele iluzii si vise ascunse, amintirile dispar,si sunt tot mai indepartate! Nu sunt roade pe ogor, si intrebarile curg, intr-o ploaie rece de iarna, te lovesc in fata, prin minte, si nimic nu mai e la locul lui, normalul e banal. Te-ai plictisit si sari ca un vanator asupra unei caprioare rapide, incerci sa o legi de picioare, scapa, incerci sa-i ranesti inima, si lovind-o in orgoliu mai rau faci, cu forta sansele de reusita sunt minime, daca nu nule. Tu iti doresti, si incerci sa demonstrezi asta, sa te zbati, dar eforturile sunt in van, nu ti-ai ales vanatul potrivit.
Ar fi fost mai simplu sa te aleaga el pe tine, sa joci rolul de ranit, si sa fii descoperit, asa cum tu incerci sa faci, cu eforturi in zadar. Oare gresesti?
Sunt situatii in care ne-am aflat cu totii, de la fata plina de ifose, la masculul feroce de pe bar, de la pitipoanca din club, si ea a suferit candva, la amorezatul adolescent. Pierzi pe drum foarte multe, incredere, puritate, inocenta, zambet si lacrimi, dar castigi maturitate, indiferenta, perversitate, toate puse, cap la cap, te fac mai bun sau mai rau, depinde de drumul pe care pornesti, si ce iti doresti cu adevarat! Poti calca in picioare tot ce se inalta in jurul tau, sau poti fi calcat, riscul asumat, dar si cheia castigatoare uneori. Probe de foc, pus la zid si lovit cu bile, pline de probleme, si nedumeriri, un paintball imaginar, terenul e realitatea, arma,abilitatile din punga ta de dotari deprinse, ca cele de mai sus, iar tinta? Tot ce misca! Pac Pac! Bum! Trosc! Au!
E un drum pe care tu singur il alegi, un joc din copilarie, tragi cu creta o linie, si te gandesti? Sar? Sau zac unde sunt? Poti fi tras, si atunci drumul e perturbator, dar fara final previzibil! Daca tot ce am invatat, dragostea e imprevizibila cand te astepti mai putin, dar si frumoasa! Poti alege sa iubesti, sa simti, sau sa fugi si sa suferi? Nu poti alege familia, cu ea te nasti, nu poti alege slujba, viata te impinge spre neplaceri in timp, nu poti alege pe cine iubesti, relatii incep, altele mor, dar cand incepi sa simti, e altceva, si iubesti nu pentru ca trebuie, ci pentru ca simti! Acum depinde cum fiecare intelege cuvantul a iubii, sunt soiuri alese, sau doar soiuri false, dar totii alearga dupa sentimentul visat din copilarie! Se consuma treptat, de la prima atingere, sau mangaiere, pana la un sarut, sau un contact atat de aprope, incat aerul si lumina unei lumanari patrunde. Si cel mai important, e ca poti alege cum iubesti! Poti fi sincer, in primul rand cu tine, apoi cu restul, cu Ea in special, poti fi fidel, cand tentatiile se invart in jurul tau, cornite, codite, si sani bombati, poti fi tu, asa cum esti, desi inseamna sa fii vulnerabil din multe puncte de vedere, si poti suferii, crunt! Dar suferinta e un rau necesar, unul care te ajuta la sfarsit, cand gasesti ceea ce cauti, sau te gaseste ceea ce cauti pe tine, si realizezi ca e exact acea nevoie completa, care te face sa te simti implinit. Sortezi ce sortezi, gusti, degusti, simti sau nu, treci mai departe,si din nimic apare specialul! Cand te astepti mai putin, cand simti mai putin, dintr-un mesaj, sau doar o fapta, o potrivire de momente ce se nasc in jurul tau, si uneltesc, ca tu sa te simti bine, si sa poti zambii! Zambetul e mai dulce la gust, mai rezistent, si nu mai poate fi lovit de duritati, iese castigator, chiar daca e greu! Mereu cu timpul, totul devine mai greu, lipsa increderii, a situatiilor trecuta, a amintirilor pierdute, toate se intiparesc undeva, dar zambetul reuseste sa le dea delete, daca vrei si ai un cuvant de spus,sa nu te lasi in multimea ce-si pierde valorile.
Timpul se scurge, incepi sa cunosti, sa-ti placa, sa faci diferenta dintre persoana de la inceput, si persoana care te tine de mana, si te sprijina cum poate, nu totul e perfect, nu are cum, 2 caractere, 2 oameni, nu se bat toate cap in cap, se pot taia prin compromisuri micile probleme, iar apoi....frica de mai mult isi face loc! Un dracusor simpatic, ce fura siguranta, si produce semne ???? Din hop in hop, parca am fi pe un drum de tara din Romania, unde gropile, si damburile sunt alaturate, si nu stii cum sa le ocolesti! Nu trebuie ocolite, desi suspensiile crapa uneori, si vor a fi inlocuite, gen cu rabdare, se rezolva totul, condiment de incredere ascunsa, si piperul aduce dorul nebun.
Mesajul?! Printre randuri pentru cine doreste sa-l gaseasca, subtilitate si exemple cretine, dar cine vrea sa vada, va stii unde sa caute, in jur, in suflet!
P.S: Aleg...sa fiu EU!

luni, 8 martie 2010

8 martie -MAMA!

De ziua ta....ti-am adus in dar?! Un vers din copilarie, atunci cand asociam aceasta simpla zi cu dragostea de mama, cu acea zi, in care mama se afla in centrul atentiei, iar noi incercam sa-i rapim un zambet. De la o floare colorata, sau ceva lucrat cu propriile maini, cu mult efort si dragoste, iar produsul finit, desi era o prostie, mereu era apreciat! Intentia conteaza! Mereu gestul, pentru unele persoane primeaza, fata de continut.
Eram doar un prichindel, intr-un camin uitat de lume, cu multi copiii pe langa, si cu vreo saptamana inainte de 1 martie, educatoarele ne puneau imaginatia la lucru, pentru mamele ce s-au chinuit sa ne creasca, un gest de respect, recunostinta, si de acolo batai de cap, doamna nu iese, nervi, si rabdare lipsa! O floare incrustata pe o tablie de lemn, colorata,lacuita, cu model pe margine! Un aparat de lipit, aveam doar 5-6 ani, nu stiu cum am manevrat eu, chiar nu stiu, dar cert, ca si azi, acea floare nu s-a ofilit! E undeva prin casa, iar la acea vreme a fost un cadou frumos! Zic eu! Retin un zambet fad, si o privire ce ma sorbea din priviri, chiar mandrie, si bucurie! Un chip pierdut in timp, un chip ce nu se uita niciodata, o voce calda si linistita, vorbe pline de optimism, si incurajare.
Timpul a evoluat, anii au trecut, floarea simpla s-a transformat intr-un buchet imens, flori de primavara, lalele, zambile, sau doar narcise, iar acel zambet a rezistat,dar nu pentru mult timp. Ideea de surpriza, ne ascundeam, si incercam sa oferim ceva potrivit, fara bani multi, dar sa impresioneze,si de cele mai multe ori am reusit!
De ziua mamei, noi, copiii, ar trebuii sa fim mai buni, mai ascultatori si mai profunzi, sa apreciem ce avem, exact atunci cand avem, sa respectam, si sa ne multumim cu putin, dar putinul sa fie suficient! Nu e greu sa aduci o floare in dar, nu e greu sa spui un la multi ani, dar e foarte greu sa iti multumesti parintii! Ai impresia ca dezamagesti, gresesti, sau nu esti inteles, e doar de aparente, ei tin la tine neconditionat, chiar daca nu o arata, sau te cearta, iti vor binele, si incearca sa te educe, sa-ti deschida ochii, incat mai tarziu sa faci fata cu brio, sa treci testele pe care viata ti le ofera.
Hai sa o luam putin pe aripile timpului apus, sa vedem cine ne hranea si legana cand foamea ne razbea? Cine ne imbraca si spala, incat a 2 zi la camin erai admirat? Cine alerga cu tine in brate, cand sufereai si nevoia de medic era indispensabila? Cine a avut rabdare sa te invete alfabetul sau tabla inmultirii? Cine iti facea compuneri si te punea sa inveti? Sau strecura ciorba de zarzavat, si te pupa de noapte buna, seara la culcare? Cine ti-a explicat cum sta treaba cu fetele, acea teorie de care iti e rusine? Iar lista poate continua, e lunga, si sincer nu stiu daca imi ajung coli intregi,incat sa expun totul! Meru aceeasi intrebare CINE?! Iar raspunsul vine scurt! MAMA! Ti-ai pus intrebarea cate sacrificii a facut pentru tine, ca sa nu-ti lipseasca nimic? Pierdem aceste lucruri, la varsta in care crestem, si il avem pe Nu in brate, multe nu se observa, dar mai tarziu, intr-o clipa de liniste, spui un multumesc, timid, dar din suflet!
Pentru mine, recunosc e un subiect sensibil, si spun un multumesc cu toata inima, poate undeva acolo se aude, in departare! Nu stiu daca am devenit ceea ce trebuia sa ajung, nu stiu daca e mandra de mine, si nu stiu multe, am si gresit, am fost rau, am facut multe, sper doar ca nu am dezamagit, si ambitia mea e amplificata de acest motiv. Incerc sa fiu mai bun, nu stiu cat imi iese, am incetat sa-i impac pe toti, dar in acelasi timp m-am si consumat pentru toti, cu tact, si indiferenta, iar ceea ce sunt azi, in mare parte vine de la tine, si din modul cum m-ai educat si instruit in ale vietii! Am deschis si eu ochii, am renuntat la naivitate, si incerc sa-mi fac loc, incat sa fii mandra de mine! Imi e dor de vocea ta, de imbratisarea, sau doar de tine, si nu-s singurul! Si aceste cuvinte pe care le tot astern de 2 ani de zile, si le dau sens, intr-o forma specifica, pleaca de la tine, de la talentul pe care mi l-ai insuflat pe ascuns, habar nu aveam de el, dar care imi face atat de bine uneori, m-a ajutat si o spun fara frica, exact in acele clipe cand nu aveam speranta si nimic sa ma impinga de la spate sa vreau mai mult! Am uitat multe pe parcurs, sau am preferat sa le uit, dar mereu imi aduc aminte, si imi revin, imi fac curaj, si merg inainte!
Iti multumesc! Si maine, tu, tu si tu, poti cumpara o floare, sau doar sa alegi 2 cuvinte potrivite, si sa-ti arati dragostea pentru fiinta care te-a crescut! Inca o ai, si e tot ce conteaza!
Si nu il ultimul rand, la multi ani pentru toate femeile din lume, uneori sunteti asa de nesuferite, si faceti viata un calvar genului masculin, dar in acelasi timp indispensabile! La multi ani, si la streaptease cu voi!!!!

sâmbătă, 6 martie 2010

Eurovision 2010

Mascarada sau un show slab? Eu unul, ca roman simplu, ce are dreptul la opinie, dar nu la a si judeca, privesc cum unii dau din maini si din gura, incercand sa-si faca reclama, chiar profit pe spatele unui popor lovit de criza si probleme.
Unii au talent, au profitat din plin, au ajuns undeva, si jos palaria, fac o reverenta, dar sunt altii, o gloata, ce au in spate fonduri, sau un tatic bogat, cu putina voce, versuri aruncate in graba, de nu stiu cine, si am aparut pe scena sa reprezint Romania! Chiar e nevoie de un joc de culise, de interese pentru un spectacol ce apartine neamului! Ce la corazon a fost asta! Nu stiu de unde a iesit!
Organizatorii au adus un suflu nou, un joc de scena mult mai bun decat tot ce a fost pana acum, o mica retrospectiva a unui timp apus,a unor oameni ce au facut istorie. De ce sa promovam persoana, cand am putea da tot ce e bun din tara la ora actuala, si sa alegem o piesa buna, care sa aduca si ceva nou, sau poate un Eurovision la Bucuresti?! Romanul a fost inventiv mereu, a ridicat capul din pamant, desi umil, si s-a descurcat. Hai sa nu votam sistemul, ci doar calitatea, sa schimba ceva, si apoi sa emitem pretentii! Nu invers! Noi avem pretentii, dar nu miscam un deget, originalitatea s-a pierdut undeva in societate! Tinute a la lady Gaga, un tribut pentru regele pop-ului, si nationalism unde? Engleza....da! Trimiti un mesaj intregii Europe, macar sa-l intelegem, si asa suntem vai de noi, pe unde mergem suntem aratati cu degetul, trebuie inteles, dar fara romanisme, si spirit de turma inglobat in versuri.
16 formatii,16 melodii, si multi artisti! O Paula Seling cu voce, nimic nou, de la scoala vedetelor, de cand eram eu mic se stia asta, o trupa Zero cu un live bunicel,dar fara miscare scenica, Dalma who? si inca unii, ce nici nu merita precizati, dar Lulu The puppet? ce nume e si asta? De Eurovision nu?
Aruncand cuvintele, s-au terminat si melodiile,apar emotiile in randul participantilor, iar televotingul functioneaza, cu retele blocate! Doar suntem in Romania, the land of choice nu? Maine?! Scandal, tam tam, fraudare, si dezamagire printre artisti, mereu e asa! Si cine pierde? Noi ca tara, noi ca oameni, si muzica...Nu am o melodie favorita din cele 16,niciuna nu e wow, sau care sa treazeasca ceva sentimente, sau emotii, sunt doar hituri pe banda,ce apar si dispar in trecut!

marți, 2 martie 2010

Lies keep warm at night?

Oare cand minti, in acelasi timp te duci de nas singur? O imagine neclara a prezentului, a realitatii din jur, si a lucrurilor palpabile? Avantajele unei minciuni?
  • scapi usor de consecinte
  • induci in eroare persoane si le dai sperante false
  • te simti cu constiinta impacata
  • ajungi unde ti-ai propus, dar nu prin mijloace corecte
  • sentimente manipulate
  • inselat
  • lipsa obligatiilor
  • fara durere

Doar cateva aspecte, sunt fara numar, fiecare isi stabileste prioritatile, si de acolo un intreg proces gandit, de adevaruri nespuse, de minciuni rostite si oameni raniti. O minciuna mereu provoaca durere, doar prin simplul fapt de a insela increderea, ce uneori se acorda anticipat, sau se castiga greu,iar in acelasi timp se distruge intr-o secunda de nebunie, doar rostind 2 cuvinte pe buze, si alea fara sinceritate.

Exista si minciuni nevinovate, ce fac lucrurile mai interesante, sau doar omiteri de adevar, pentru a crea un moment magic, o surpriza, sau a aduce ceva nou, mai special, pentru a impresiona. Cadouri , scene romantice, sau clipe din filme, unii se inspira si de acolo. Jocul in 2 devin mai pasional cu mici omiteri, persoana de langa tine, chiar nu trebuie sa stie totul, se plictiseste, cand tu nu mai ai un as in maneca de aruncat, de a alugna rutina, intregul se afla in timp, dezvelesti cate o fila, un capitol, dar nu mintind, ci pur si simplu evitand sa te lasi citit din toate punctele de vedere. Ar urma, cum sa am incredere daca nu te cunosc foarte bine? Simplu! E suficient sa crezi, sa speri, si sa vrei mai mult, daca unul a dezamagit, nu inseamna ca toti vor sa-ti faca viata un calvar, ci chiar sa indrepte lucrurile,sa-ti demonstreze prin mici fapte, ca speranta exista inca!

Apar si minciuni fara rost, ce complica situatia, si nu-si gasesc locul, doar din simplul motiv ca unele persoane s-au invatat sa faca asta, iar realitatea lor e putin mai mult confuza, incat se incurca in minciuni, iar adevarul se dezveleste din neprevazut.

Apoi oameni ce fac din minciuni un mod de trai, incat seara la culcare, constiinta nu prea se impaca cu adevarul. Obtin orice prin minciuni, manipuleaza, versati chiar, incat si ei ajung sa-si creada propriile minciuni. Daca aceasta denaturare de adevar le-ar tine de cald, oare ar avea temperatura? O simpla intrebare stupida, fara rapuns.

Nimanui nu-i place sa fie mintit, oricat de mincinos ar fi, sa fie altul mai bun, incat sa-l joace pe degete, deranjeaza, si multi spunem ca uram tot acest joc, dar suntem prea putini care ne si incredem in aceasta replica. Sinceritatea e o abilitate, de care unii ar profita in liniste, minciuna un efect opus din care se face tam tam, iar noi, pastram acest gust amar al unui trecut, in care am fost mintiti, si loviti, incat viitorul e subred, iar prezentul incert.

Iar eu prefer sa cred, sa am incredere, chiar daca mai tarziu voi afla de unele minciuni, atat timp cat nu regret, si nu imi pare rau, nu am ce sa pierd, sinceritatea e un atu, si asa vreau sa-l consider mereu, uneori e dur si loveste in orgoliu, sau doar in sentimente, dar macar nu reda sperante false, sau minciuni perverse.

2 martie 2008 - 2 martie 2010

Un scris stangaci venit din suflet, multe puncte, cuvinte lipsa, si unele greseli, asa a inceput totul. Atunci si acum, revad fiecare stare, amintire, si text aruncat aici, stiu cum l-am scris, ce am simtit, iar uneori am momente cand uit. Mi-au fost aratate fragmente, si nu le-am recunoscut, unele chiar mi-au placut, si m-am mirat de ce am putut sa astern, altele mi-au aratat unde greseam, am crescut, si am invatat alaturi de randuri si cuvinte. Am evoluat, la fel cum m-am si schimbat, cu temele facute, cu dexonline in bara, am deschis ochii usor, am inceput sa dau din coate, iar acum dupa 2 ani, totul a luat amploare! De ceva timp, tot urmaresc numarul de vizitatori, chiar daca ii numara la fiecare click, uneori mai sunt si erori, in jur de 1000 lunar! E un numar mare? Va intreb pe voi?
12000 de clickuri spre lumea mea, spre gandurile si parerile mele, uneori am impresionat, alteori dezamagit, dar pentru mine e un numar mare, mai ales ca nu ma asteptam sa ajung aici,si acum. M-a luat prin surprindere micul talent, daca pot sa-l numesc asa, iar dintr-o joaca, sau un moment de furie, sau confesare, azi e Realitatea Cruda e parte din viata mea! Nu e chef mereu, nu sunt impartial, si prezint lumea prin simpla mea privire, de om mic, intr-o lume imensa, cu momente bune, sau stari de indiferenta, zambet si magie, realitatea s-a conturat, si in acelasi timp m-am cizelat.
Am adaugat misterul treptat, noi sentimente, sau atacuri, dar e o realitate cruda, cu multe momente de bucurie si fericire, sunt mult prea multe exemple, ce fac mai suportabil totul, ce adauga un strop de miere, daca nu indulcitor pentru unii. Fortate? Venite de la sine? Nu mai conteaza, ci doar cum vrem sa privim, sau sa privesti, de starea de moment, de inima zdrobita, sau mintea inveselita, doar de noi, si parerile noastre, de situatiile de liniste, in care analizam si completam listuta cu nevoi,prioritati, vise.
Poate am gresit cand am zis stop si am intrat in greva, cand pentru o vreme cuvintele se zdrobeau de zidul din minte,dar asa am simtit, si vor mai urma pauze, si nu e o rusine sa profiti de un talent, sa-l ascunzi, sau vai ce cred altii! Importante ce am eu intiparit in minte, iar momentan ma reprezinta, nu ma face mai vulnerabil, si nici mai fraier, sensibil sau dur, ci e un altceva. Parcurgi randurile, si te simti mai aproape de mine ca persoana, ai impresia ca ma cunosti, poate chiar judeci, sau expui punctul de vedere, libertatea cuvantului ne e redata de constitutie, si chiar de nu ar fi asa, tot ganduri libere, si sinceritate prefer. Pot mai mult, iar uneori ma complac si renunt la mal, doar pentru ca nu-mi iese, sau tind spre perfectiune, nu ma multumeste, si sar peste rand, dar mereu o iau de la capat, si incerc sa redau fidel idei noi.
EU?! 2 ani! De la un 23 tineresc, la un 25 banal! Nu ca ii arat, asta e partea buna, dar m-am pierdut, dar si regasit, intre speranta si pesimism, imaginatie si vise scumpe, am regasit increderea si farmecul din lucrurile simple, am invatat sa fac diferenta, sa citesc semnele, sa ma bucur de detalii, si sa fiu si rau! NU nu nu! Acru, rece, indiferent! Le-am auzit in cele 730 zile scurse, m-au calit, si mi-au adus un bine, mi-au luat si multe, si nu mai conteaza.
Totul a ramas undeva in spate, intr-o pata a timpului trecut, iar prezentul se ridica timid in fata mea, imi face cu ochiul, si ma trage de mana, dar nu-mi ofera totul, ci doar ma trezeste un pic, si ma face sa lupt pentru mai mult!
De ce realitatea cruda? Probabil starea mea de acum 2 ani nu era una tocmai plina de entuziasm si fericire,mai bine spus sigur, iar de acolo am asociat cele 2 cuvinte, triste, nu? dar potrivite.
Un suflu nou se va naste in curand, idei sunt, doar timp si posibilitati, nu voi stii pentru cat timp,poate intr-o zi, ma trezesc, si spun stop, nu delete,doar stop, amintirile nu se sterg, ci raman undeva intiparite, in cazul de fata pe foaie virtuala. Si multumesc pentru sustinere, dezbateri, comentarii, click-uri si vizionari. Multumesc multumesc multumesc!
Clipesc si revad 2 ani, s-au scurs asa repede, de la micul inocent pierdut, la studentul absolvent, la baiatul ce-l ia pe Nu in brate. Timpul trece, iar anii se cladesc, unul cate unul, alergand prin realitatea cruda zilnic, incat obosim, dar nu renuntam. Nu voi renunta niciodata la ceea ce sunt doar pentru aparente, sau pentru nevoi trecatoare, nu voi renunta la mine, NU! Si pentru moment nici la Blog.