marți, 2 martie 2010

2 martie 2008 - 2 martie 2010

Un scris stangaci venit din suflet, multe puncte, cuvinte lipsa, si unele greseli, asa a inceput totul. Atunci si acum, revad fiecare stare, amintire, si text aruncat aici, stiu cum l-am scris, ce am simtit, iar uneori am momente cand uit. Mi-au fost aratate fragmente, si nu le-am recunoscut, unele chiar mi-au placut, si m-am mirat de ce am putut sa astern, altele mi-au aratat unde greseam, am crescut, si am invatat alaturi de randuri si cuvinte. Am evoluat, la fel cum m-am si schimbat, cu temele facute, cu dexonline in bara, am deschis ochii usor, am inceput sa dau din coate, iar acum dupa 2 ani, totul a luat amploare! De ceva timp, tot urmaresc numarul de vizitatori, chiar daca ii numara la fiecare click, uneori mai sunt si erori, in jur de 1000 lunar! E un numar mare? Va intreb pe voi?
12000 de clickuri spre lumea mea, spre gandurile si parerile mele, uneori am impresionat, alteori dezamagit, dar pentru mine e un numar mare, mai ales ca nu ma asteptam sa ajung aici,si acum. M-a luat prin surprindere micul talent, daca pot sa-l numesc asa, iar dintr-o joaca, sau un moment de furie, sau confesare, azi e Realitatea Cruda e parte din viata mea! Nu e chef mereu, nu sunt impartial, si prezint lumea prin simpla mea privire, de om mic, intr-o lume imensa, cu momente bune, sau stari de indiferenta, zambet si magie, realitatea s-a conturat, si in acelasi timp m-am cizelat.
Am adaugat misterul treptat, noi sentimente, sau atacuri, dar e o realitate cruda, cu multe momente de bucurie si fericire, sunt mult prea multe exemple, ce fac mai suportabil totul, ce adauga un strop de miere, daca nu indulcitor pentru unii. Fortate? Venite de la sine? Nu mai conteaza, ci doar cum vrem sa privim, sau sa privesti, de starea de moment, de inima zdrobita, sau mintea inveselita, doar de noi, si parerile noastre, de situatiile de liniste, in care analizam si completam listuta cu nevoi,prioritati, vise.
Poate am gresit cand am zis stop si am intrat in greva, cand pentru o vreme cuvintele se zdrobeau de zidul din minte,dar asa am simtit, si vor mai urma pauze, si nu e o rusine sa profiti de un talent, sa-l ascunzi, sau vai ce cred altii! Importante ce am eu intiparit in minte, iar momentan ma reprezinta, nu ma face mai vulnerabil, si nici mai fraier, sensibil sau dur, ci e un altceva. Parcurgi randurile, si te simti mai aproape de mine ca persoana, ai impresia ca ma cunosti, poate chiar judeci, sau expui punctul de vedere, libertatea cuvantului ne e redata de constitutie, si chiar de nu ar fi asa, tot ganduri libere, si sinceritate prefer. Pot mai mult, iar uneori ma complac si renunt la mal, doar pentru ca nu-mi iese, sau tind spre perfectiune, nu ma multumeste, si sar peste rand, dar mereu o iau de la capat, si incerc sa redau fidel idei noi.
EU?! 2 ani! De la un 23 tineresc, la un 25 banal! Nu ca ii arat, asta e partea buna, dar m-am pierdut, dar si regasit, intre speranta si pesimism, imaginatie si vise scumpe, am regasit increderea si farmecul din lucrurile simple, am invatat sa fac diferenta, sa citesc semnele, sa ma bucur de detalii, si sa fiu si rau! NU nu nu! Acru, rece, indiferent! Le-am auzit in cele 730 zile scurse, m-au calit, si mi-au adus un bine, mi-au luat si multe, si nu mai conteaza.
Totul a ramas undeva in spate, intr-o pata a timpului trecut, iar prezentul se ridica timid in fata mea, imi face cu ochiul, si ma trage de mana, dar nu-mi ofera totul, ci doar ma trezeste un pic, si ma face sa lupt pentru mai mult!
De ce realitatea cruda? Probabil starea mea de acum 2 ani nu era una tocmai plina de entuziasm si fericire,mai bine spus sigur, iar de acolo am asociat cele 2 cuvinte, triste, nu? dar potrivite.
Un suflu nou se va naste in curand, idei sunt, doar timp si posibilitati, nu voi stii pentru cat timp,poate intr-o zi, ma trezesc, si spun stop, nu delete,doar stop, amintirile nu se sterg, ci raman undeva intiparite, in cazul de fata pe foaie virtuala. Si multumesc pentru sustinere, dezbateri, comentarii, click-uri si vizionari. Multumesc multumesc multumesc!
Clipesc si revad 2 ani, s-au scurs asa repede, de la micul inocent pierdut, la studentul absolvent, la baiatul ce-l ia pe Nu in brate. Timpul trece, iar anii se cladesc, unul cate unul, alergand prin realitatea cruda zilnic, incat obosim, dar nu renuntam. Nu voi renunta niciodata la ceea ce sunt doar pentru aparente, sau pentru nevoi trecatoare, nu voi renunta la mine, NU! Si pentru moment nici la Blog.

0 comentarii: