miercuri, 14 iulie 2010

Ganduri

Ganduri amestecate intr-un nor de praf, zambet fals pictat intr-o realitate cruda, imagini pierdute in bataia vantului, un acelasi om,si totusi nou. Eu...

Au trecut nopti amare, si zile indulcite de soare, am crescut, pierzandu-ma in multimea banala, cu durere flamanda,ce-mi ardea sufletul incet,dar toate si-au avut rostul, si chiar daca atunci am spus, scris, facut lucruri pe care le-am regretat, azi nu mai gandesc asa. Am renovat ambalajul,putin mai matur, mai altfel in oglinda, si cladit interiorul de la temelie. In primul rand cu inima, i-am dat un impuls fulgerator, incat sa-si revina, sa se puna pe picioare, etapa ce s-a scurs in vreo 2 ani, chiar daca in tot acest timp s-au invartit persoane nesemnificative, dar, de la care am invatat si altceva, cum sa fac diferenta. E greu sa lasi in urma o amintire frumoasa, de care te simti legat ca intr-un pat cu catuse, iar cheia e pe noptiera, dar nu imposibil, vointa, si multa incredere in sine, nu exagerat, ca schimbam scenariul, dar cand se trece in uitare, apare si sclipirea de moment care iti deschide ochii,fraier am fost!

Am trecut la pereti, imi plac culorile, sa observ,analizez si sa cunosc oameni noi, de care sa ma leg, sau doar un pasager spre tinuturi noi, si nu cu sensul de a profita. Invat, inca invat sa ma cunosc, si sa vad ce pot, fara a incerca sa fiu placut de toti, ci doar de mine. O alta mentalitate, mai deschisa, cu vedere larga, si fara a fi dus de nas, de cuvinte marete, ce raman doar la acel stadiu, poate chiar gresita, avand de pierdut, dar, nici nu conteaza, deoarece azi totul e altfel.

Daca am plans pentru cineva?! Nu imi e rusine sa recunosc, din disperarea de a renunta la acel sentiment ce-mi acorda liniste si ma scotea din realitate, ceea ce mai tarziu am aflat ca se poate gasii si altfel, prin a face pace cu mine, si a fi indiferent cu restul,si 2 pentru ca simteam nevoia sa ma descarc,sa dau afara orice urma de durere, ce avea sa renasca iar si iar, pana cand ulterior am spus stop. Ne place drama, ce sa mai spunem, asa e omul, se agata cu disperare de fericire, fara a cauta si in alta parte,sub un alt sens. Am plans pentru a spune NU azi, cand e nevoie, sau maine, sau candva, undeva. Un Nu surazator de placut, ce acorda satisfactie, implinire si fericire, dar nu razbunare!

Finisarile inca sunt in faza de cladire, imprumut din realitatea curenta tot ce-mi trebuie, ce ma face mai puternic, mai bun, sau doar ce-mi place. Si imi plac multe, fugeam de un loc, unde speram sa nu ajung, dar acum sunt exact aici, iar dracul nu e asa rau, si soarele mi-a facut cu ochiul, mi-a acordat o noua sansa, spre linistea cautata. Am asezat scaunele, tablourile, am sters praful, am imbracat o noua tinuta, portocalie, si munca inobileaza,producand bani. Logic, sunt si insatisfactii, prea multe pentru a fi enumerate, dar...momentan imi place, si am amanat pasul spre viitorul meu, tocmai din frica de a ma cunoaste,si de a progresa. Dragostea e un peisaj anost, ce se loveste de furtuni, sigur din vina mea, si din gustul amar al femeilor cochete de care m-am lovit, un magnet, pentru NU STIU CE VREAU, il meritam, am adus aceasta placa cand nu puteam sa ofer mai mult,iar roata ... .

Am scris din durere, acum o fac din placere, stiu unde pot sa ajung, e abia inceputul drumului, spre cucerirea imposibilului, iar daca maine vreau sa vopsesc in roz, nu ma supar, si nici nu ma stresez, frica nu imi mai e, singuratatea nu mai doare, iar EU,

Ma tavalesc spre fericire!

0 comentarii: